Bază, tovarăşul Ceauşescu! |
Julius Constantinescu
În primele două rînduri în care l-am văzut pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu, farul nostru călăuzitor, experienţa a fost de-a dreptul dezamăgitoare. Odată, pe cînd Tovarăşul se afla într-o vizită de lucru în judeţul Bihor, elicopterul prezidenţial aterizase pe stadionul echipei locale din Beiuş; mă căţărasem pe copertina băncii de rezerve a oaspeţilor, dar n-am reuşit să văd decît o siluetă minusculă care, de altfel, a dispărut imediat într-un Aro. Suficient însă ca să pot povesti ulterior, plin de emfază, diverse amănunte picante şi, întîmplător, complet neverificabile, dat fiind că fusesem singurul din clasă care văzuse scena de la o oarecare înălţime.
A doua oară a fost şi mai decepţionant: eram atît de departe şi mă găseam într-o poziţie atît de nefavorabilă, încît nici măcar nu sînt sigur că am urmărit cu privirea pe cine trebuie. La finalul ceremoniei, singura mîngîiere care mi-a rămas a fost aceea că patria noastră socialistă avea de-acum Canalul Dunăre – Marea Neagră, şi asta ne va ajuta foarte mult.
După cele două experienţe nu foarte reuşite, e de la sine înţeles că, atunci cînd şansa mi-a surîs nesperat pentru a treia oară, eram decis să nu las şi această ocazie să-mi scape. Tovarăşul urma să facă o vizită la centrala nucleară şi clasa noastră, care cîştigase locul I pe ţară la concursul de colectare a materialelor refolosibile (apărusem cu moaca şi-n Cutezătorii pe chestia asta), urma să stea în primul rînd.
În sîmbăta cu pricina, am întîrziat. Ploua cîineşte şi curtea şcolii era pustie; autobuzul cu fruntaşii pe ţară la colectarea materialelor refolosibile plecase de mult. În toată şcoala nu mai era decît femeia de serviciu, care m-a sfătuit să mă duc acasă şi luni să spun că am avut febră. Eu eram însă hotărît ca, de data asta, să-l văd pe Tovarăşu’ de aproape.
Zece minute mai tîrziu, biciuit peste faţă de rafale violente de ploaie, coboram în galop strada 23 August, coteam spre stînga şi-o luam de-a lungul Canalului, măreaţa ctitorie la inaugurarea căreia eşuasem atît de lamentabil în încercarea de a-l vedea de aproape de tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Am mers aşa vreo doi kilometri, apoi s-a terminat asfaltul. Mi-am suflecat cu grijă pantalonii şi mi-am continuat drumul fără să preget – de bună seamă, o atitudine foarte potrivită pentru un pionier şi viitor comunist. Înaintam cu greutate, ţopăind printre băltoace şi ferindu-mă din calea basculantelor care treceau încoace şi-ncolo; din cînd în cînd, mă opream să-mi scutur picioarele, încercînd să-mi dezlipesc de pe pantofi bucăţile mari de clisă care îmi îngreunau considerabil mersul. Cîţiva muncitori au încercat fără succes să mă convingă să mă întorc din drum, clătinînd din cap în faţa unei asemenea hotărîri care lor li se părea prostească. Am clătinat şi eu din cap, mîhnit să constat că în oraşul nostru mai există oameni care nu merită numele de comunist.
Am ajuns complet epuizat, dar fericit: reuşisem. Faţa îmi radia de bucurie – deşi probabil că nimeni n-a văzut asta, din cauza noroiului care mă acoperea. Mi-am făcut loc cu coatele pînă am răzbit în primul rînd; de aici, aveam să-l văd foarte bine pe Tovarăşul.
Diriginta era stacojie şi ţipa isteric:
- Constantinescu, ce cauţi aici? Nu vezi cum arăţi? Cum crezi că poţi să apari în halul ăsta în faţa Tovarăşului? Treci imediat în spate, cu a VI-a D!
De unde eram, n-am văzut aproape nimic. Eu, Constantinescu, elevul care cîştigase pentru prima dată în istoria Şcolii Generale nr. 4 toate concursurile şcolare pe oraş, de la concursul de matematică “Traian Lalescu” şi concursul de istorie a PCR la “Sanitarii pricepuţi”, în loc să binemerit de la şcoală, stăteam printre prostovanii dintr-a VI-a D şi mă uitam cum o vacă preţioasă de la mine din clasă, odrasla semicretină a unei activiste locale de partid, îi dă flori Tovarăşului. Tremuram de indignare.
Atunci am ştiut că voi deveni comunist.
Notă: Pentru un plus de autenticitate, am păstrat ortografia cu î din i.
Twitter
Facebook
Miruna
Adriana Popescu
JULIUS
3 Ianuarie 2010 la 10:24 pm
n-ai găsit și tu o privată comunistă în drum spre? Te scăldai în rahat și făceai ca ăla micu’ din Slumdog Milionaire. Sigur niciun ”sec” din jurul Tovarășului nu s-ar fi atins de micuțul Constantinescu dacă în loc de noroi ar fi fost plin de rahat.
3 Ianuarie 2010 la 10:30 pm
Iar am ras
))
3 Ianuarie 2010 la 10:52 pm
Si amanuntul asta ca ai fi castigat toate concursurile scolare din oras,e complet neverificabil…
3 Ianuarie 2010 la 11:13 pm
Da’ Canalul Dunăre-Marea Neagră trece prin Beiuş???
3 Ianuarie 2010 la 11:16 pm
@CID: pentru remarca asta, pe vremea mea luai 5 ani la Canal
@sebra: trece pe unde imi vine mie bine
3 Ianuarie 2010 la 11:26 pm
@Julius,
Păi nu prea ţi-a venit bine din moment ce ai ratat şansa de a-i oferi flori lui Tovarăşu’
Auzi, da’ voi acolo la Beiuş de ce atunci când sunaţi pe cineva, spuneţi că a-ţi “chemat” la telefon??
4 Ianuarie 2010 la 12:12 am
doar atat: hahahahahahahahahahahahahahahahahahahahaha
4 Ianuarie 2010 la 12:48 am
@Julius In nemernicia mea,am muscat blogul care m-a hlizit (parca asa era in Columna)etc. A vorbit invidia din mine…iarta-ma nenea Julius promit ca nu mai fac !
4 Ianuarie 2010 la 1:16 am
Acum stiu de unde ti se trage Tirania-ta! Era unul, Freud, care zicea ca daca ai in copilarie frustrari majore alea te urmeaza toata viata! Pai daca n-ai apuca sa il vezi pe Tovarasul, cel mai iubit fiu al poporului, ilustru conducator si lider de renume mondial, parintele iubitor al tuturor copiilor etc samd ce ne mai miram!????
Asta nu are vindecare! Dar are alinare! Pentru inceput iti recomand discutii indelungi cu unul din Texas, ii zice George W Bush! Cand o sa il auzi pe ala o sa iti mai revii!
Ce zici doctore Sendroiu, ii mai recomandam si o cura de dezbateri sub dus cu Chavez?
4 Ianuarie 2010 la 1:30 am
Am uitat sa precizez: e vorba de dusuri reci! Ca pe alea calde peste trei minute le-a interzis ideologic! Cica daca stai mai mult de trei minute sub dus devii un capitalist imputit care suge energia poporului!
4 Ianuarie 2010 la 6:03 am
Spre deosebire de tine, eu am vrut sa lupt la revolutie. Nu mai stiu motivul pt care nu m-am dus, ori era scutecul prea plin ori n-am putut sa escaladez patutul
4 Ianuarie 2010 la 9:40 am
confirm c-a venit c-un aro. eu am cules margarete de pe campul de la delani si le-am agitat entuziast. nu stiu ce concursuri a castigat julius ca eram cam mic.
4 Ianuarie 2010 la 11:45 am
@scufito
eu as zice ca daca stai sub 3 minute la dus devii un imputit de..de ce-o fi
4 Ianuarie 2010 la 11:52 am
“Stima noastra si mandria, Julica si Romania!”…suna cam ciudat…se pare ca nu prea esti sortit sa fi dictator!
4 Ianuarie 2010 la 12:25 pm
@yeonsaeng
Zice cineva ca n-ai dreptate? Tocmai de aia te rog sa te contrazici cu Chavez ca lui ii apartine perla!
4 Ianuarie 2010 la 1:20 pm
Julius, n-ai “folosit intenţionat ortografia cu Δ, ci ţi-a fost lene să o schimbi. Ce, crezi că n-am recunoscut nota informativă nr. 2397 a agentului Trotineta cu care ai dat-o în gât pe dirigă?!
4 Ianuarie 2010 la 1:21 pm
nu mai bine “Acid, tovarasul Ceausesc” ?
4 Ianuarie 2010 la 1:30 pm
@scufita
stai sa-l gasesc..
4 Ianuarie 2010 la 2:12 pm
[...] This post was mentioned on Twitter by JuliusDC and Radu Macovei, sebra. sebra said: RT @tweetmeme Daily Cotcodac» Bază, tovarăşul Ceauşescu! http://bit.ly/5wiKlJ [...]
4 Ianuarie 2010 la 2:25 pm
Hmmm! centrala nucleara, Canal..Cam multe in Beius
4 Ianuarie 2010 la 2:47 pm
@marius: alea erau la cernavoda, in clasa a cincea m-am transferat
4 Ianuarie 2010 la 3:05 pm
@ julius alias C.Columb alias M.Polo
Ai cistigat si olimpiada de geografie , nu ???
@ nimeni
Stiu eu pe unul care mergea la porcariile alea de concursuri, ca apoi cu vaza de rubin, sau cortul sau ce fras’ era premiul 1, sa mearga la magazin si sa-l dea inapoi pe juma de pret, ca berea era mai buna.
4 Ianuarie 2010 la 3:06 pm
Bre, aia cu baza nu era cu tovarăşul. Suna cam aşa:
”
- Bază soldatul Julică!!
- Bază!!
- În colană câte doi, ADUNAREAAAA!”
P.S. LMA, BTW.
4 Ianuarie 2010 la 3:36 pm
@M3bis
La multi ani, Maestre!
4 Ianuarie 2010 la 3:51 pm
Prin ’88, din toate gradinitele si scolile generale din oras au fost scosi copiii afara si organizati de-alungul drumului principal. Flori, uniforma, cravata, drum proaspat trasat. Urma sa treaca tovarasii. Erau in drum spre Cluj si aveau planificata o vizita la Uzinele Chimice din Turda. Elena patrona direct Uzinele Chimice din Turda; existau mari planuri de cercetare in domeniul chimic in zona si probabil tovarasa a vrut sa vada si ea, pe viu, cu ce s-a preocupat in ultimii cativa ani.
Era arsita si praf iar educatoarele si invatatoarele nu ne lasau sa iesim din rand ca nu cumva sa fie apostrofate ca lezeaza uniformitatea lantului de copii insirati pe cativa kilometrii.
Am stat vreo 3 ore pana cand s-a aflat, oficial, ca tovarasii sunt deja la Cluj; luasera elicopterul de la Targu Mures.
Cand am auzit, aproape ca imi venea sa plang. Dar nu stiu sa va spun de ce…
4 Ianuarie 2010 la 5:17 pm
@Julius – daca voiai sa-l vezi si mai de-aproape, era suficient sa faci armata la Targoviste in iarna lui ’89 si sa te oferi voluntar “in noaptea aia”. Sau sa fii in garda atunci ca medic legist.
4 Ianuarie 2010 la 5:21 pm
Se pare că am fost cea mai antiseptică pionieră din judeţ acu ţ-şpe ani, de m-au selecţionat să dau flori pre-Împuşcatului de vreo trei ori în aceeaşi zi, de mă aşteptam să mă recunoască deja securiştii şi să mă ia la întrebări ! Ultima oară a fost mai spre seară şi lumea, ieşită de bună-voie pe traseu – vă vorbesc de anii 70 aici !- se mai împuţinase, aşa că maşina decapotabilă prinsese ceva viteză în dreptul obiectivului unde fusesem priponită.Deşi nu mă-mboldise nimeni, m-am avântat spre Ceaşcă-mobil ca un elan sincer, pionieresc. Atunci l-am văzut pe Marele Om făcând un gest spre şofer să încetinească, spre a nu-şi mai încărca conştiinţa cu încă o victimă a regimului…Stau şi mă-ntreb uneori: de ce mi-o fi salvat viaţa atunci ca să mă supună dup-aia la tot felul de cazne ? Chiar aşa sadic să fi fost ?!?
4 Ianuarie 2010 la 5:46 pm
@ceapa.nova
Tot tu erai si “Noul An” din Plugusoare? Ca semanati la cushma!
4 Ianuarie 2010 la 6:50 pm
@Julius
“siluetă minusculă” pe stadion??? Mă, tu l-ai văzut pe Boc, nu pe Ceauşescu
4 Ianuarie 2010 la 10:04 pm
Multe secole luptară
Bravi şi ne-nfricaţi eroi
Liberi să trăim în ţară
Ziditori ai lumii noi.
Tovarase pretin Constantinescu, multumiri pentru recolta.
5 Ianuarie 2010 la 2:07 am
Aaa da, si eu eram soim al patriei pe vremea aia, la fel o patisem si eu, educatoarele ne ziceau ca tre sa treaca tovarasii cu masina, veneau dinspre brasov sa se duca la bucuresti, dar pana la urma au luat elicopterul, cu toate ca circulatia era oprita, nu trecea nici o masina pe strada aia
..
Ce vremuri..
5 Ianuarie 2010 la 1:51 pm
ce e mai trist e ca n-ai apucat niciodata sa-i spui tovarasului cat il iubesti…
5 Ianuarie 2010 la 4:47 pm
Hai că io m-am scos ulterior, strângând mâna Majestăţii Sale la Sibiu, aşa că m-am spălat de păcate…
7 Ianuarie 2010 la 2:44 pm
Uff, si eu l-am vazut odata de la juma’ de kilometru (alte loaze ii dadeau flori), pe un camp, la Ciocarlia, in Dobrogea (naiba stie cu ce ocazie, da’ mama era injinera acolo) si n-am avut ocazia sa socializam.. si-mi mai pusesem si rochita aia buna! Dar nefiind niciun coleg de clasa, am putut inflori linistita povestea mai tarziu!
P.S. Recunosc ca am facut parte din vechiul sistem, eram comandanta de detasament! Deci ditai organul, da?!
7 Ianuarie 2010 la 2:46 pm
N.A. organ, hai???
7 Ianuarie 2010 la 2:58 pm
@mifty – Organ de partid, chiar!
7 Ianuarie 2010 la 3:03 pm
@N.A.
Să trăiți, doamnă comandant de detașament! Pionierul Arsulici, comandant de grupă, vă dă raportul: Am ajuns și utecist, dar fără funcție
7 Ianuarie 2010 la 3:14 pm
@Arsulici –
Revolutia asta ne-a distrus viitorul, zau! Eu promiteam mult… nu stiu cati comandanti de clasa au existat care sa nu fi luat in viata lor premiul intai…