Pe 8 aprilie 1431, se nastea poetul francez François Villon, unul dintre cei mai mari betivani din istorie. Pe langa faptul ca ii placea sa traga la masea, Villon era si curvar, scandalagiu, bataus si talhar (da, stim ca e urat sa dai in cap la oameni pe strada, dar macar nu cersea toata ziua bani de-o vodca pe Terasa scriitorilor, plus ca scria poezii foarte bune). Din nemuritoara sa opera, Daily Cotcodac va prezinta astazi “Balada vesela despre carciumari”, o poezie care ar trebui poate inclusa in programa scolara, sa mearga si elevii dintr-a opta mai cu drag la scoala cand pleaca de la carciuma.

BALADA VESELA DESPRE CRÂSMARI
François Villon

De sulita, de lance aruncata,
de ghioaga si de buzdugan strunjit,
de barda, de sageata ferecata,
de palos, de baltag si de cutit,
de teapa si de furca otravita,
de iatagan, de cange, de custura
si de banditi pândind la cotitura
sa fie dati gramada la pamânt,
strapunsi în inimi, sfartecati pe rând,
taiati la beregati sa-i rupa chinul
si-n fund de iad sa stea cât mai curând
crâsmarii care ne boteaza vinul!

De arc turcesc, de spada-ncovoiata
le fie-mpuns burtoiul ghiftuit;
de foc grecesc le arda chica toata
si creierii le urle-n nesfârtit;
în streang le-atârne hoitul împutit
si ciuma bata-i cu vatamatura ;
ba m-as ruga sa fie trasi, cu ura,
în tepi aprinse, sa-i aud zbierând;
beli-i-ar zece gâzi de vii, rânjind
si în ulei încins sa-si iute cinu;
legati de patru cai sa vad crapând
crâsmarii care ne boteaza vinul!

Plesni-le-ar tunul capatâna boata,
lovi-i-ar trasnetul pe drum, cumplit
si-apoi o haita de dulai, turbata
le rupa halci din trupul hacuit;
orbeasca-i fulgerul ca un cutit,
zapezi si grindeni bata-i pe caldura,
uda-i-ar ploile fara masura
când umbla goi si-n preajma n-au vesmânt;
sa piara de pumnal far’ un cuvânt
si hoitul lor sa-l valureasca Rhinul;
de optzeci de ciocane piara-n vânt
crâsmarii care ne boteaza vinul!

ÎNCHINARE:
Stapâne, blestema-i-ar Domnul sfânt
sa suga pâna or crapa, veninul,
ca necinstiti si fardelege sunt
crâsmarii care ne boteaza vinul!