Cele șapte taine ale călugărului (2)

Ovidiu Alexandru Raețchi

 

Citește prima parte aici
 

II

 

La exact sase saptamani dupa savarsirea brit milah-ului, Baruch a murit pe un drum de tara, mai la deal, cu un cutit infipt in spinare, jefuit de cerceii si inelele din incrustarea si vinderea carora isi hranea familia. A horcait si s-a tarat vreo doua ore, sub cerul instelat al Toscanei, gandindu-se infuriat ca o va lasa singura pe Rahela – pana cand tot sangele i s-a scurs din corp. Cand a simtit ca se va duce, i-a multumit lui Iahve, Cel al carui Nume apare de 6823 de ori in Cartile Sfinte, pentru ca moare dupa ce samanta lui a dat rod bun, barbatesc; a mai apucat sa isi spuna ca ii e frig si sete – si chiar atunci a vazut cum doisprezece ingeri vin ca sa il duca la sanul lui Avraam. Citeşte mai departe…

Cele șapte taine ale călugărului (1)

Ovidiu Alexandru Raețchi

 

Cand mohelul din Florenta, purificat nevoie mare si gata de brit milah, a zarit barbatia rozalie a viitorului calugar Ioan – pe atunci doar un prunc in a opta zi de viata – a pus cutitul jos si, dupa un scurt moment de descumpanire, a inceput sa rada spre tata:

 

–           Alon e un nume bine ales: Stejarul. Dintre toate matarangile care mi-au trecut prin mana, asta e de departe cea mai zdravana. Copilul asta s-a nascut cu o parte barbateasca de cal.
Citeşte mai departe…

EXCLUSIV. Deputatul Ovidiu Alexandru Raețchi publică primul său roman pe Daily Cotcodac

 

Începând de mâine, fostul nostru coleg Ovidiu Raețchi revine pe Daily Cotcodac, unde va publica în foileton primul său roman, ”Cele șapte taine ale călugărului”.

 

raetchi scriind

 

Deputatul cultural devine astfel unul dintre puținii politicieni care publică în libertate, fără să fie nevoit să-și caute inspirația în casele de creație ale Direcției Penitenciarelor din România.

 

Romanul zugrăvește un drum întins pe patru generații, care începe Citeşte mai departe…

Golgota paltonului

Julius Constantinescu

 

Puţin după orele amiezii, deputatul Ovidiu Alexandru Raeţchi coborî pe via Dolorosa, făcu stânga şi apucă apoi la dreapta, pierzându-se în labirintul de străduţe înguste şi înghesuite ale vechiului Ierusalim. Se opri un moment şi îmbrăţişă din priviri bazarul arăbesc, încercând să ghicească, după direcţiile în care o apucau turiştii europeni, încotro se află Biserica Sfântului Mormânt. Imediat ce păru a se dumiri, se avântă pieptiş pe urmele Mântuitorului.

 

Deşi un om de o statură impozantă, deputatul Raeţchi făcea dovada unei agilităţi neobişnuite, urcând costişa cu paşi elastici şi atent calculaţi. Mişcările sale erau vădit îngreunate însă de pulpanele grele ale paltonului negru, tighelit pe revere, pe care-l purta pe deasupra costumului bleumarin. Paltonul nu doar că îl stingherea la mers, dar îl făcuse să năduşească în aşa măsură, încât urcuşul devenise un adevărat supliciu.

 

Distinsul pelerin era însoţit de un bărbat nu la fel de înalt, cu ochelari, îmbrăcat lejer, în ton cu vremea călduţă de afară. Acesta îl privi cu compasiune pe companionul său, care tocmai îşi tampona fruntea cu batista, şi-i spuse în zeflemea:

 

– Domnul nostru Iisus Hristos a urcat acest munte purtând în spate o cruce. La 2.000 de ani distanţă, dumneavoastră îl urmaţi purtându-vă paltonul. Practic, putem spune că urcaţi o adevărată Golgotă a paltonului.
Citeşte mai departe…

O mie şi una de Starbucks

Ovidiu Alexandru Raeţchi
deputat în Colegiul 4 Diaspora

 

Sunt în Dubai, încerc să stau de vorbă cu cât mai mulţi români din Emirate.

 

Joi îmi fixez, pentru operativitate, o întâlnire în mall-ul Emirates. Un mall intim, puţin mai mare decât Casa Poporului – nimic care să se compare cu hardughia aia de Dubai Mall; un loc cald, unde indieni şi pakistanezi te salută cu veneraţie chiar şi când eşti la pisoar, prins cu îndeletniciri deloc seniorale: “Hello, Sir!”
Citeşte mai departe…

Jurnal din Parlament (3)

Ovidiu Alexandru Raeţchi

deputat Colegiul 4 Diaspora

• Opt ore pe săptămână

Luni

Programul la Camera Deputaților începe în forţă, la ora 16, în fapt aproape 17 (după o scurtムședință de grup parlamentar, la ora 15).

Muncești intens două ore, în general votând pentru sau împotrivă retrimiterii la comisii a unor legi.

Conduce ședința Valeriu Zgonea, un președinte-amfitrion, cu slăbiciuni pentru prestație scenică: “Votează și domnul Hrebenciuc, care tocmai intră în sală”; “Să salutăm vociferările domnului Cezar Preda”. Mitrea, care îi ține locul tot mai des, e placid, se aprinde doar când un udemerist vorbăreț și plicticos ocupă tribuna și n-o mai lasă decât cu amenințări și vociferări.

La ora 18, cu o precizie nemțească, ședința se termină și în sală mai rămân vreo opt entuziaști – în general debutanți – care, sub conducerea lui Ioan Oltean ori Eduard Helvig, își citesc emoționați interpelările la adresa Guvernului.

Citeşte mai departe…

Jurnal din Parlament (1)

Ovidiu Alexandru Raeţchi

deputat Colegiul 4 Diaspora

• De ce n-ai spus aşa, dom’le, de la început?

Un tânăr pepededist (pare-mi-se că Mihai Tararache) îşi repetă, gâtuit de emoţie, discursul pe rândurile din spate; mereu se încurcă, mereu o ia de la capăt, măreţia se deprinde greu. Într-un final, e chemat la tribună: “Domnul de la PPDD vrea să ne spună ceva”. Începe timorat, abia distingi cuvintele, însă în esenţă e vorba despre dezastrul PDL şi, mai cu seamă, USL.

Şi dezastrul USL se întinde pe vreo 15 minute, până începe lumea să-şi piardă răbdarea. Se aud primele vociferari din tabăra Puterii, un penelist huiduie, din zona PSD se strigă “Elodia”.

Pepededistul continuă, gâtuit, dar tenace. Dezastrul USL. Încep să-mi pierd şi eu răbdarea, mă trezesc mormăind ceva, tot grupul USL e enervat la culme, unii s-au ridicat în picioare, alţii se apropie ameninţător de tribună.

Când tensiunea ajunge la paroxism, pepededistul încheie cu cea mai neaşteptată concluzie: “Şi, pentru că PPDD nu a făcut nimic împotriva acestor lucruri, vă anunţ că începând de azi demisionez din grupul PPDD în semn de protest şi voi activa ca independent!”.

Huiduiala îngheaţă pe buzele useliştilor. Nervoşii de mai devreme se trezesc cu braţele atârnate fără sens: omul e de-al nostru, săracu’, dar n-a ştiut să se exprime.

Protestele lasă loc aplauzelor frenetice: “Bravo! Aşa!”

Ex-pepededistul trece în triumf printre băncile USL, îmbrăţisat călduros. Un penelist turbulent, căruia mai devreme îi scăpase şi o înjurătură, îi zice cu reproş: “De ce n-ai spus aşa, dom’le, de la început?”
Citeşte mai departe…

Exclusiv/ „Jurnal din Parlament”. De vineri, pe Daily Cotcodac

Deputatul Ovidiu Alexandru Raeţchi, fostul nostru coleg de la departamentul „Câtă cultură!”, va publica pe Daily Cotcodac, începând de mâine, un inedit jurnal de parlamentar. De ce spunem inedit? În primul rând, pentru că este promo-ul nostru, doar nu voiaţi să spunem: „Băi, e ceva banal şi plicticos, nici nu merită să intraţi pe site”. Iar în al doilea rând, fiindcă aşa ceva chiar nu s-a mai făcut până acum (bine, ar fi şi destul de greu, abia dacă găseşti o mână de parlamentari care să poată vorbi corect limba română, darămite să o şi scrie; iar ăştia sunt, în general, intelectuali sinecurişti, pe care chiar nu ne-am permite să-i jignim cu propunerea de a scrie gratis).

Veţi afla, de pildă, câte ore pe săptămână munceşte efectiv un parlamentar (sper că nu ne citeşte şi Crin Antonescu – s-ar speria, sunt peste două), cum se răspunde corect la întrebarea „Ce votăm?”, cum pică parlamentarii tineri în capcana reporterilor de televiziune în căutare de material pentru reportaje cu parlamentari tâmpiţi, precum şi Citeşte mai departe…

Camarazi, vă ordon: treceţi clasa!

Julius

Ovidiu Alexandru Raeţchi (nu e nici o coincidenţă de nume, este unul şi acelaşi cu maestrul Raeţchi, recenzentul cultural al blogului Daily Cotcodac; vom reveni mâine cu lansarea oficială a candidatului DC) a trimis o scrisoare deschisă mai multor organisme abilitate prin care solicită închiderea unor site-uri de propagandă legionară, nazistă și anti-semită explicită. Conţinutul acestor site-uri încalcă mai multe prevederi legale prin care sunt interzise organizaţiile şi simbolurile cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii si omenirii (slavă Domnului că noi scriem mai mult despre armata franceză, care nu se face vinovată de infracţiuni contra păcii). Citeşte mai departe…