O mie şi una de Starbucks
Ovidiu Alexandru Raeţchi
deputat în Colegiul 4 Diaspora
Sunt în Dubai, încerc să stau de vorbă cu cât mai mulţi români din Emirate.
Joi îmi fixez, pentru operativitate, o întâlnire în mall-ul Emirates. Un mall intim, puţin mai mare decât Casa Poporului – nimic care să se compare cu hardughia aia de Dubai Mall; un loc cald, unde indieni şi pakistanezi te salută cu veneraţie chiar şi când eşti la pisoar, prins cu îndeletniciri deloc seniorale: “Hello, Sir!”
“Ne vedem la Starbucks”, stabilesc relaxat, după ce dibuisem – cu o zi înainte – cafeneaua americană la parterul mall-ului, lângă hotelul Kempinski. Zis şi făcut: a doua zi, la timp, mă prezint la Starbucks, îmi iau o cafea, cer parola de wireless şi aştept. Nimic. După un sfert de oră, primesc un mesaj: “Sunt în faţă la Starbucks, totul OK?” Cum în faţă nu-i nimeni, ajung la singura explicaţie logică: ăştia au DOUĂ Starbucksuri! Cer detalii şi primesc: “Eu sunt la ăla de lângă pista artificială de ski, de la etajul 1”. M-am ridicat, am luat-o spre scări şi într-o jumătate de oră am fost acolo.
Stabilesc pentru azi o altă întâlnire cu un român: “Mall Emirates”, zice. “La Starbucks!”. “Ha”, fac eu savant, “la ăla de etajul 1, nu?”. “La etajul 1, lângă libraria Borders, da”. Mă prezint, flegmatic ca orice mare cunoscător al mallurilor emirateze, la Starbucksul meu de lângă pârtia de ski, ajung la minut. Totuşi, nici urmă de român. Şi nici urmă de librărie. Explicaţia logică mă descumpăneşte puţin: ăştia au TREI Starbucksuri?! DOUĂ la etajul 1?! Întreb un asistent indian dispus să mă venereze – Hello, Sir! – şi îmi confirmă: “The other side, this floor”. Am ajuns, lejer, într-un sfert de oră.
Pentru mâine mi-am fixat două întâlniri “la Starbucks, în mall-ul Emirates”. Aşa, fără precizări, vreau să-mi fac singur o surpriză, să trăiesc periculos.
În fond mall-ul mai are două etaje, câte Starbucksuri ar mai putea fi?
Ce întrebare! Desigur, câte neveste are şeicul local, îmnulţit cu numărul de şeici/ emiri care au participat la construirea mallului. Doar n-oi fi vrând să apară situaţii jenante şi să trebuiască să îşi ia cafeaua împreună…
Post amuzant! Luaţi aminte, voi cei care vreţi să scrieţi aşa ceva! 😀
Da’ am o nedumerire! De unde au astia atâta cafea sa aprovizioneze atâtea Starbucksuri? :-/
la Irish Pub Emirates Mall nu ai fi băut ceva cu Mogulu =))
Cred ca in Zanzibar nu e Starbucks din asta, nu-i asa?
Ma surprinde faptul ca nu ati folosit autostrada intre cele 2 Starbucks-uri! Ati fi castigat timp!
Dan1,
Refolosesc zatul de la unul la celalalt. :))
Maestre Raeţchi, pe viitor, dacă vrei cu adevărat senzaţii tari, româneşti (vorba unei reclame), stabileşte întâlnirea la Starbucks-ul din Bucureşti. Se va descurca persoana să-l nimerească pe ăl bun dintre toate cele două. Sau trei.
Poate ca pirtia de ski folosea drept scurtatura intre celé 2-3-15 Starbuckuri !
la München ne-ati lasat de izbeliste, daca stiam ca e vorba doar de Starbucks ca sa avem si noi un reprezentant ..