Câtă cultură!

Pseudo-recenzii vesele şi scurte

Julius Constantinescu

De regulă, când intru într-o librărie aleg un vraf de cărţi, mă aşez confortabil într-un fotoliu şi le răsfoiesc pe îndelete. Vânzătoarele trebuie că îşi freacă mâinile de bucurie – mai rar aşa muşterii! Asta dacă nu cumva se vor fi deprins cu alde de-ăştia ca mine, care răscolesc rafturile lăsând în urma lor o dezordine de nedescris, iar la urmă pleacă cu mâinile în buzunar, fără să fi cumpărat nimic.

Vineri, pe la prânzişor, aveam de pierdut cam un ceas (de fapt, trebuia să mă întâlnesc cu Raeţchi, deci era vorba pe puţin de vreo două ceasuri – un admirator al părinţilor pustiei nu pune mare preţ pe curgerea timpului, cu atât mai puţin pe măsurarea lui exactă). Aşa că am intrat într-o librărie, am ales din raft câteva volume şi le-am răsfoit pe îndelete. Cum cronici de carte scrise de indivizi care chiar au citit cărţile respective puteţi găsi oriunde, m-am gândit să vă ofer astăzi câteva scurte pseudo-recenzii ale unor volume pe care doar le-am răsfoit. Căci ce poate fi mai plăcut pentru un cititor Daily Cotcodac decât să deschidă dimineaţa calculatorul şi să se desfete cu glume şi cultură?

Herta Müller – “Mereu aceeaşi nea şi mereu acelaşi neică”
Deschid cartea la întâmplare şi citesc: “Securistul îşi agaţă canadiana în cui”. Pagina 15 – Securistul e onctuos. Pagina 55 – Securistul încearcă să o racoleze. Îmi ajunge cât am citit. Sper din suflet că până la urmă a bătut-o.

Haruki Murakami – “IQ84”
Citesc chiar începutul: “La radioul din taxi era un program de muzică clasică. Sinfonietta lui Janacek. Nu era nicidecum muzica ideală pentru un taxi blocat în trafic”.

În presă, dacă începi un text fără să spui nimic, ai pierdut cititorul după primele două rânduri. Murakami mizează probabil pe faptul că cititorul a dat 33 de lei pe carte şi se va încăpăţâna să citească mai departe, sperând că n-a aruncat totuşi banii pe fereastră.

A doua observaţie: să numeşti piesa muzicală e apanajul romanelor de mâna a paişpea. Precizând ce piesă e, atenţia cititorului se mută asupra ei şi tocmai ai distrus atmosfera pe care sperai că ai creat-o. Câteva tipsuri, Haruki, sunt luate din cărţi ceva mai bune decât ale tale: “La radio cânta o orchestră de jazz”, “Din patefon urlă o şansonetă la modă”.

John Steinbeck – “Către un zeu necunoscut”
Există scriitori inconstanţi, care au scris cărţi mari şi romane de necitit. Steinbeck nu e unul dintre ei – după părerea mea, are una dintre cele mai bune scriituri întâlnite vreodată. Şi nu sunt genul care crede că ultima carte citită e cea mai bună (pentru că sunt bărbat?).

George Orwell – “O fată de preot”
Orwell e genul de mai sus. Am citit câteva pagini şi aproape am aţipit. Am mai citit câteva pagini, luptând eroic cu somnul, şi tot n-am reuşit să-i descopăr vreo calitate care să mă facă să o cumpăr. E o carte încâlcită, scrisă bolovănos. Apoi am aflat că Orwell însuşi a considerat-o proastă şi a cerut să nu fie retipărită, că-i crapă obrazul. A făcut totuşi o concesie, spunând că nu are nimic împotriva publicării unor ediţii ieftine după moartea sa “din orice carte a mea care le-ar putea aduce câteva lire moştenitorilor mei”. Dat fiind că tocmai ţineam în mână o astfel de carte, moştenitorii nu s-au sfiit defel să-l facă de căcat pentru câteva lire.

Ilf şi Petrov – “1001 de zile şi Noua Şeherezadă”
Ilf şi Petrov au scris două romane minunate (12 scaune şi Viţelul de aur), un jurnal de călătorie groaznic (America fără etaje) şi o mulţime de schiţe şi povestiri bunicele. Pe astea din urmă, editurile din România le grupează constant în volume mai subţiri sau mai groase, cărora le pun diverse titluri şi le vâră pe gât hipsterilor de la Cărtureşti, care pot fi auziţi apoi pe toate terasele la modă exprimând păreri competente de genul “Lasă Viţelul de aur, frate, să vezi ce povestiri bestiale au scris, te caci pe tine!”

Andrei Makine – “Cartea scurtelor iubiri eterne”
Makine e unul dintre cei mai buni scriitori din ultimii ani – de altfel, a şi luat premiul Goncourt, după mine la ora asta mai valoros decât Nobelul (şi asemănător, cumva, cu fostul Premiu de Stat al URSS). Originar din Siberia, chiar din oraş, Andrei Makine şi-a scris primele cărţi în franceză, a luat Transiberianul şi de-acolea avionul direct la Paris. “Ce-i asta?”, l-au întrebat editorii parizieni. “Cărţile mele”, a zis omul. “Păi de ce-s în franceză?”; “Le-am scris în franceză, să nu vă mai bateţi capul”; “Nu e bine, maître. Scriitori francezi avem şi noi cu ghiotura. Tu eşti un scriitor din fundul Siberiei, noi te-am descoperit. Ia zi, e frig pe-acolo?”; “Păi, e”; “De foame ai răbdat?”; “Cam da”; “Ai văzut? Asta-i reţeta. Încântă-ne, exoticule!”

Din ce-am apucat să mă uit peste ea, “Cartea scurtelor iubiri eterne” nu mi s-a părut cine ştie ce, Poliromul a tradus romane mult mai bune de-ale lui – unele colosale. Titlul mi-a amintit de o carte a unui îndrăgit candidat la Nobel, “De ce iubim femeile” – o fi rămas şi maestrul Makine fără bani la un moment dat şi-a măzgălit repede ceva pe placul doamnelor.

Umberto Eco – “Confesiunile unui tânăr romancier”
Aşa înşiruire plicticoasă de tehnici de scris, presărată chiar cu şi mai multe exemple decât era în stare să dea Ţuţea, n-am văzut niciodată. Nu m-am mai plictisit aşa de la primele 20 de pagini din Pendulul lui Foucault.

Alberto Moravia – “Amorul conjugal”
Am lăsat-o la urmă pentru că despre asta pot să vă spun mai multe, fiindcă am citit-o în întregime (posibil să fi sărit totuşi câteva pagini la un moment dat, dar nu m-a văzut nimeni).

“Amor conjugal” e povestea unui tip care vrea să scrie o povestire valoroasă, ros de îndoiala că n-o să fie în stare niciodată în stare, ba şi că o să-şi facă praf şi căsnicia fiindcă sâmbăta dimineţa, în loc să meargă cu iubi la IKEA după lucruri drăguţe, pretinde că scrie. Intriga e mai puţin importantă, o redau pe scurt: tipul se retrage împreună cu nevastă-sa într-o vilă izolată şi face un pact cu ea, şi anume să nu mai facă sex până ce nu termină povestirea. Nevastă-sa respectă înţelegerea, în sensul că nu mai face sex cu el – cât despre bărbierul cu care şi-o trage, e drept, el nu figura în nici o înţelegere.

De fapt, cartea e despre vise, nesiguranţă, confuzie şi dezamăgire, exact în ordinea lor firească. Abia când termină de scris povestirea realizează, lucid, că nu are nici un fel de valoare şi că n-o să ajungă niciodată scriitor. Cititoarele noastre vor fi plăcut surprinse să afle că tot nevastă-sa, săraca, îl trece pe idiot angoasa:

– Hai, ridică-te… şi ştii ce facem acum… eu mă duc dincolo… mă dezbrac şi mă bag în pat… apoi tu vii cu povestirea ta şi mi-o citeşti… şi astfel vom vedea dacă e adevărat că este atât de urâtă.

Nevastă-sa admite că povestirea nu e capodopera la care visa el, dar îi spune, cald, că nu e nici chiar atât de proastă pe cât crede – nu e nici prea-prea, nici foarte-foarte. Adică exact răspunsul potrivit, căci el însuşi spune:

Dacă ar fi zis că povestirea este frumoasă, eram hotărât să urlu: “Povestirea este urâtă şi tu eşti o mare curvă”

Nu-i puţin lucru să schimbi un vis pe-o nevastă şi la urmă să fii mulţumit.

Mai multe despre romanul “Amor conjugal” al lui Alberto Moravia găsiţi chiar în “Amor conjugal”, de Alberto Moravia.

Share:

45 comments

  1. lulu 30 October, 2012 at 08:34

    Plec la munca unde n-am net!!! Rad cand ma intorc, daca e ceva amuzant ca acum n-am timp sa citesc. pupici

  2. sebra 30 October, 2012 at 08:51

    Ce’om face noi cu atâta cultură? #-o

  3. Rower 30 October, 2012 at 08:54

    Prin anii ’70 nici de America nu auzisem, dar imi amintesc ca felinare ne faceam.
    Daaaa, mai rar asa musterii! :))) Cine i-a pus sa doteze libraria cu fotolii?

  4. Rower 30 October, 2012 at 08:56

    @Sebra: agriCultura :)))

  5. Cristina Ş. 30 October, 2012 at 09:20

    @Rower: agricultura :))

    pai cultura nu se baga-n duba?

  6. Rower 30 October, 2012 at 09:37

    @Cristina S. : doar saitele de cultura :)) Ma mir cum de nu ne-a explicat Julius ca, de fapt, a iesit cu mainile in buzunare din librarie, gandind ca tocmai a salvat un hectar de padure =)))

  7. Cristi 30 October, 2012 at 09:48

    Nu e marti? George Damian ne-a promis ceva misto. 😀

  8. dyers_eve 30 October, 2012 at 09:53

    Delicii intelectuale fara ceai si cremsnit 😛

  9. N.A. 30 October, 2012 at 09:57

    Eu doar ce m-am apucat de 1Q84, sa nu mai creada gigi ca sunt o lepra necultivata. :)) Am trecut de primele 20-30 de pagini, fara mare efort, ceea ce nu pot spune despre Women in Love ale lui DHL (pe-aia o incepusem, intr-un moment de proasta inspiratie). Deci, nu-mi submina sperantele si asteptarile, da?

  10. RoseN 30 October, 2012 at 10:34

    Vai de mine si de mine, va dati seama cate carticele a trebuit sa citeasca Julius, ca sa ne puna noua azi un textulet?
    ma apuca rusinea 😀 da-mi trece repede, ca imediat vine iar frun mare ‘telectual sa ne mai traga o caracterizare din penel 😀 noua, fetelor 😀

  11. Ana 30 October, 2012 at 10:37

    Gata!, primul a trecut. Mai sunt doua!

  12. Belle d”Imagination 30 October, 2012 at 11:16

    De la era lecturilor obligatorii – pe care le-am sărit cu graţie, fiindcă le citisem de curiozitate şi din plăcere cu ani înainte de a deveni obligatorii şi deci de necitit, am refuzat să citesc ceva în trend doar că era în trend.
    Aşa că ziceţi-mi repede, unde găsesc un bărbier să mă lămuresc cum stau cu pretenţiile mele de scriitoare.

  13. Belle d”Imagination 30 October, 2012 at 11:27

    PS Când publicăm recenziile triste? Necroloagele unor cărţi care ne-au violat neuronii?

  14. sebra 30 October, 2012 at 11:36

    Un lucru e clar: nu salvezi pinguini scriind despre cultură. :))

  15. dyers_eve 30 October, 2012 at 11:54

    Va dati seama ce abstrusi au fost Morar si Buzdugan in dimineata asta ? =))

  16. Luke 30 October, 2012 at 12:05

    “De regulă, când intru într-o librărie aleg un vraf de cărţi, mă aşez confortabil într-un fotoliu şi le răsfoiesc pe îndelete. Vânzătoarele trebuie că îşi freacă mâinile de bucurie”

    Exact ca o femeie intr-un magazin de papuci.Probeaza tot ,nu cumpara nimic.

  17. Cristina Ș. 30 October, 2012 at 12:35

    @Rower: a, decit siteu’, da, asa-i 🙂

    @dyers_eve: :)) :)) si-or fi primti si mesaje “bine, bah, ca sintei voi intelectuali!”, gen

  18. Daily Gossip 30 October, 2012 at 12:49

    Te-ai mai intors in libraria respectiva? Te-au mai primit d.nele vânzătoare?

  19. Ana 30 October, 2012 at 13:02

    Sa mai scrie si Camionagiu.

  20. Radu Udrescu 30 October, 2012 at 13:29

    @Ana: Corect! Unde-s textele alea bunele cu pionieri si ecluze???

  21. Cristina Ș. 30 October, 2012 at 13:32

    @Radu Udrescu: of, doamneee … dupa un timp am inteles si eu despre ce-i vorba dar de unde si pina unde?!? de ce pionieri si de ce ecluze?! care e istoria?!

  22. Radu Udrescu 30 October, 2012 at 13:44

    @Cristina Ș.: Vezi aici:D http://www.dailycotcodac.ro/2011/05/erotism-dezlantuit/

  23. Ana 30 October, 2012 at 13:51

    @Cristina Ș.:
    Dealtfel, Camionagiu, un pios: http://www.dailycotcodac.ro/2012/08/ispite-biserica/

  24. camionagiu 30 October, 2012 at 14:48

    gata, gata, la cererea telespectatorilor am scris. Da vreau multe like-uri, mentionari laudative in comentarii si mai ales intrebarea: cu cat e platit Camionagiu pentru tot ce face pentru dumneavoastra?

  25. camionagiu 30 October, 2012 at 14:54

    Chiar, aşa, bună idee domnule Camionagiu. Vin şi întreab:
    Cu cât, domnilor???

  26. Ciprian 30 October, 2012 at 15:20

    Asta-i naspa, la librarie nu e ca la crasma, cu cat stai mai mult cu paharul cu vin in fata cu atat sunt mai multe sanse sa-l bei si chiar sa mai comanzi cateva.

  27. Camelia 30 October, 2012 at 15:24

    sa inteleg ca Raetchi nu a mai venit? 😀 ca multe ai mai citit 😀

  28. Cristina Ș. 30 October, 2012 at 15:26

    @Camelia: :)) de fapt, asta era mesajul, nu?
    pe linga reclama la amoru’ conjugal

  29. Cristina Ș. 30 October, 2012 at 15:31

    @Radu Udrescu: ah, asta era?! =))

    merci, mai ramine acum sa lamuresc alegerea de cuvinte pionier si ecluza 🙂

  30. Cristina Ș. 30 October, 2012 at 15:32

    @Ana: ha! ZBANG! :)) :))

  31. Ana 30 October, 2012 at 15:52

    @camionagiu: Nerecunoscatorule!
    Nu-i suficient ca te adulam?

  32. m3bis 30 October, 2012 at 16:24

    Ana?

  33. l@ura 30 October, 2012 at 16:27

    nici azi nu am citit Murakami 🙁 acest lucru ma deprima
    in schimb am salvat un pinguin

  34. Ioana K-Man 30 October, 2012 at 16:41

    Sper ca barbierul amant nu i-a cantat aria Barbierul din Sevilla, ca altfel doamna ramane numai cu barbati mediocri in jurul ei 🙂

  35. Ana 30 October, 2012 at 17:17

    @m3bis?

  36. gobblin 30 October, 2012 at 16:19

    Am rasfoit aceste recenzii intre 2 compilari. Concluzia mea este :

    “În presă, dacă începi un text fără să spui nimic, ai pierdut cititorul după primele două rânduri.”

  37. sebra 30 October, 2012 at 16:57

    Şi totuşi, interesul autorului pentru “Amor conjugal” se datorează întârzierii lui Raeţchi sau o pregătire pentru ce va să vie?

  38. lulu 30 October, 2012 at 17:29

    @sebra: Te paste gandul ca vrea sa si-o traga cu barbierul, sau cum?

  39. Cristina Ș. 30 October, 2012 at 17:51

    @lulu: huh?! :-O cine?!?!

  40. Belle d”Imagination 30 October, 2012 at 18:20

    Şi totuşi fusă marţi… Damian lipseşte la apel?

  41. adina 30 October, 2012 at 18:58

    Iulica citeste parintii pustiei, Patericul, Maxim Marturisitorul, probabil si Filocalia, cum sa guste el frivolitatile unor romane domnisoresti scrise de tipi care nu se supara daca sunt cititi de dame. Si ca sa ne arate ca el chiar e un tip sobru si metafizic, care stie ce inseamna adevarata visare si sufletul albastru, tot la al doilea rand evoca si invoca intr-un fel sau altul damele…

  42. George Damian 30 October, 2012 at 19:34

    @Cristi: @Belle d”Imagination: Dragilor, vreau să vă spun că am scris un text demenţial, cu foarte multe glume, una mai bună decât cealaltă. L-am trimis mogulului care nu l-a publicat (probabil din invidie), iar eu, nefericitul, nu l-am salvat pe desktop…

  43. dyers_eve 30 October, 2012 at 21:16

    @George Damian: Pai daca te publica pe tine, cine-l mai citea pe el ?

  44. Lola 31 October, 2012 at 12:59

    ce chibitz, domne 😀

  45. BRRC 1 November, 2012 at 00:06

    Regal, maître! Re-gal!

Leave a reply