Haruki Murakami: “Romanele mele sunt programate să se autodistrugă în memorie la 2.5 secunde după încheierea lecturii, lăsând în urmă o aromă plăcută și o dorință subconștientă de a cumpăra și următorul roman”
Nadia Barbu
-interviu cu un scriitor în viață și foarte popular, care tocmai nu a câștigat premiul Nobel-
Haruki Murakami: Încă un reporter care vrea să mă întrebe dacă sunt supărat că n-am câștigat Premiul Nobel.
Nadia Barbu: A, nu, domnu’ Murakami, stați liniștit. Nu m-am gândit nici o secundă că o să luați Premiul Nobel. Cum să ia Premiul un scriitor pe care chiar îl citește lumea? Destul că i-au dat lui Llosa acum doi ani. Altceva voiam să vă întreb. Eu am citit câteva cărți de-ale dumneavoastră, și-mi amintesc că mi s-au părut plăcute în timp ce le citeam, dar imediat ce le-am terminat, le-am uitat. Cu desăvârșire, ca și cum n-ar fi fost, în așa hal încât greu mi-ar fi acum să povestesc cuiva fie și 2 vorbe despre Kafka pe malul mării, de pildă. Și voiam să știu dacă aveți dumneavoastră vreo explicație sau pur și simplu m-a lovit pe mine scleroza la o vârstă care încă începe cu 2. Că, știți, cu alte cărți nu prea mi se întâmplă.
Murakami: Ah, asta? Nu e nimic grav. Romanele mele sunt programate să se autodistrugă în memorie la 2.5 secunde după încheierea lecturii, lăsând în urmă o aromă plăcută și o dorință subconștientă de a cumpăra și următorul roman.
Nadia: Programate? Cum adică programate?
(Murakami trage de o manivelă și, într-o secundă, masa lui de scris se transformă într-un robot.)
Murakami: Îți prezint Harukigeneratorul 500, cu ajutorul căruia îmi scriu toate cărțile.
(Nadia, de mirare, deschide și închide gura de câteva ori fără zgomot, ca un pește)
Murakami: Hai, nu mai fi așa mirată, doar suntem în Japonia, aici totul se transformă la un moment dat într-un robot. Vrei să-ți arăt cum funcționează?
(Nadia dă din cap că vrea. Murakami zâmbește amabil și începe să apese pe butoane)
Murakami: Scriem un roman nou. Ești gata? Ingrediente: un protagonist mascul tânăr, placid și lipsit de personalitate, care nu trăiește cât dormitează prin viață, și care e chinuit de nostalgie pentru lucrurile pe care le-a ratat în timp ce dormita. Să-i spunem…Toru Mamoru.
Nadia: Păi de ce să-l facem pe protagonist așa de pămpălău?
Murakami: Să spunem că e ca la transfuzie: dacă tu ai grupa zero negativ, poți să dai sânge și unora cu zero pozitiv, dar invers nu merge. De-aia e important ca protagonistul nostru să fie mai mult un spațiu negativ decât un personaj, să nu alienăm cititorii lipsiți de personalitate.
Nadia: …Aha.
Murakami: Adăugăm o femeie atrăgătoare în mod absolut convențional, adică tânără, slabă, delicată și cu pielea fină, pe care o vom descrie ca fiind atrăgătoare în mod neconvențional, pentru că cititorilor mei le place să creadă că sunt atrași de femei neconvenționale. Să-i spunem… Ayuki Suzuki. Cui nu-i plac femeile atrăgătoare? Foarte important: mult sex, descris în cuvinte corecte științific, penis, ejaculare, etcetera. Cititorilor mei nu le place să admită că citesc scene de sex ca să se excite, așa că în nici un caz nu trebuie să folosim înflorituri sau cuvinte vulgare. Totuși, cui nu-i place sexul? Apoi: pisici.
Nadia: Pisici?
Murakami: Neapărat. Cui nu-i plac pisicile? Apoi, coloana vertebrală a romanului: un MISTER MAGIC.
Nadia: Un mister magic?
Murakami : Tuturor le plac misterele! Uite, te las pe tine să găsești misterul. Nu te gândi prea mult, altfel nu mai iese misterios și nici magic.
Nadia: Ăăă…Toru Mamoru își dă seama că oglinda lui din baie e o fereastră spre dormitorul lui Ayuki Suzuki. Și se gândește că…ăă…și pe el îl vede altcineva printr-o fereastră din baia lor.
Murakami: (cugetă nițel) Îmi place! Îl luăm.
Nadia: Dar nu m-am gândit cum se rezolvă misterul!
Murakami: Sfinte Sisoe, doar nu crezi că o să rezolvăm misterul? Misterul trebuie să rămână nerezolvat, altfel cum o să-și dea seama cititorul că a citit o carte inteligentă, care nu-și propune să-l satisfacă întru totul? Nu, nu, satisfacția totală ar fi întru totul nesatisfăcătoare. Ce ne mai trebuie? Referințe culturale cu reputație bună. (Murakami trage de o manetă a robotului) John Steinbeck…și…Ceaikovski. Merge, nu? Putem lucra cu ăștia. Hai, contribuie și tu, zi-mi un titlu de cântec, dar să nu fie ceva superpopular, modern sau frivol, cititorilor mei nu le place să recunoască că ascultă muzică modernă și frivolă.
Nadia: Ăăă…”The Sound of Silence”. (Murakami țăcăne la tastele Harukigeneratorului.)
Murakami: Citește-ne ce avem până acum.
Harukigeneratorul, cu o voce metalică: „Toru Mamoru, un tânăr placid și lipsit de personalitate, dar cu o pasiune pentru John Steinbeck și Ceaikovski, dormitează prin viață. Într-o zi, își dă seama că oglinda lui din baie e o fereastră spre dormitorul lui Ayuki Suzuki, o femeie ne-atrăgătoare în mod convențional, tânără, suplă și cu pielea fină. De asemenea, din oglindă iese din când în când o pisică, de fiecare dată de altă culoare. Toru Mamoru se masturbează de multe ori cu gândul la Ayuki și pielea ei fină. În acest timp Ayuki face sex cu 3 bărbați bătrâni, 4 bărbați tineri și 2 femei de vârstă incertă. Toru își dă seama că și el este observat de cineva printr-o fereastră care dă într-o baie și încearcă să rezolve misterul pisicilor și ferestrelor din băi și să se întâlnească cu Ayuki, dar nu reușește niciodată. Titlul romanului: The Sound of Silence”.
Nadia: E cam puțin ca să pornim un întreg roman de la atât, totuși…
Murakami: Nu-ți face griji, umplem cu descrieri. M-am și gândit ce haine ar trebui să aibă în garderobă Ayuki și de la ce firme le cumpără. Mi-ar fi plăcut să alegi un cântec cu un titlu mai enigmatic, da’ asta e. Acum îl trimitem la imprimerie. Îți mulțumesc pentru vizită!
(Nadia, năucă, îi mulțumește și ea lui Murakami pentru amabilitate și pleacă, uitând imediat conversația cu celebrul scriitor, dar simțind, cumva, o nevoie intensă de a cumpăra noul lui roman)
Citeşte şi interviul acordat site-ului nostru de Herta Müller!
Herta Müller, comunismul şi furculiţa
Aleluia, s-a-ntors si Nadia! :))
ai dracu’, nu vă place cultura…
Torele, ne mai tii mult mah? =))
Ayuki mi se pare un nume cam greoi. De ce n-o cheama Suzuki Liana? Ar suna mai normal. :))
Io aș dori, dacă se poate, și un interviu al Nadiei Barbu cu autori contemporani mai cunoscuți decît japonezul ăsta. De exemplu, un interviu cu Dan-Camionagiul.
GE-NI-AL!
Uau, chiar am citit articolul, dar nu mai tin minte despre ce era vorba, totusi cumva mi-a lasat asaaaa o impresie de toamna aurie cu aroma de lemn de santal si iasomie si frunze fosnind in padurea intunecata!
era ceva cu secsulet, am ghicit??? 😀
Mda. Deci mai bine ca ma apucasem de Viata lui Pi…
@RoseN: Esti sigura ca nu era o toamna zmeuroza? =))
@Dan1: mdeaaa, nici urma de zmeura p’acisilea, niste rai japonezii astia, macar o aroma mica sa fi lasat :))
Eu am impresia ca robotul ala exista cu adevarat….
In any case: cata cult.ura dom’le….
ah, si eram convinsa ca iar e reclama la ceva, si, cind colo, CUL.TURA!!
scandalos! X_X
Deci inorogul era pe bază de pisică!
Suuuuuperb!
@Ana:
genial nu ştiu dacă e, da’ GE-NI-TAL sigur :))
Edit: poate o să citesc şi io o carte d-a ăstuia vreodată, că am memoria bunicică. sau oi fi citit deja şi am uitat? hmmm…
@boemul: N-am avut d-un NICE!
Citesc blogul asta doar de vreo 2 ani si nu-mi dau seama daca comentatorii sunt extrem de cultivati si nu vor sa se coboare la chestii vulgare (cum ar fi sa precizam la ce opera se refera textul) sau sunt niste lepre care nu au mai deschis o carte de la Neamul Soimarestilor si o ard la shto fara sa stie despre ce e vorba. Deci o sa zic eu: textul face un misto finut de 1Q84. Poate si de alte carti ale lui Murakami, dar eu doar p-asta l-am citit.
ce ne-a prins gigel asta =))
@gigi22 Şi-l mai ţii minte? Sau doar titlul?
Sa inteleg ca asta e o reclama mascata la Suzuki, nu? De ce-o mai fi pus mogulu` butonul ala de donate, chiar nu pricep…
@gigi22: Neamul Soimarestilor? :-/
@dongabone: plm, ca să-l folosiţi! :))
Sunt o lepra, mi-a placut Neamul Soimarestilor si de atunci n-am mai citit decat Orson Scott Card.
Haruki asta a luat reteta cu misterele de pe Discovery, mai ales History, unde fiecare documentar despre misterele antice se incheie cu “Dar, desigur, nu vom sti niciodata.”
Neamul Soimarestilor e carte ? 🙁 Io credeam ca e vre-un arbore genealogic 🙁
@gigi22: Nu e operă, e carte. 😀 Și ce-are cultivarea extremă cu Haruki Murakami?!
@Alina C: BIIIIIG LIKE fatăăăăă! I love sci fi too!
PS: Încearcă-l şi ep David Weber şi pe Eric Flint.
@Admin: Io-s defectă sau ce? Nu simt nicio nevoie să cumpăr sau să citesc romanele lu” nenea ăla
@gigi22: Neeah, categoria “câtă cultură!” o mai folosește Jul din când in când pentru a scoate din sărite cititorii :))
@Belle d”Imagination: Weber e nenea ala cu Furnicile?
@Cristina Ș.: Da. :)) Ca suntem extrem de cultivate si nu ne coboram la chestii vulgare cum ar fi ghiceala (ca de-aia nu castigam niciodata la concursul de mima de pisici). Si extrem de lepre ca nu citim carti la moda. Ca daca mai zic ca nu l-am citit nici pe Carta (in afara de sectiuni din celebra osana dedicata noua) ma stucheste lumea pe strada…
Nah, era Bernard Weber.
Alina C. & @Alina C.: :))
Cristiana: hai, recunoaste si tu!!
@Cristina Ș.: am vrut sa zic: Alina C. & N.A. :))
Dupa parerea mea, e unul dintre cele mai bune post-uri de pe DC din ultima vreme! Serios!
si eu care credeam ca-s toanta…
@Stephanie: Deaaa, faptul ca mai are de strâns doar 1000 de laicuri pâna sa te ajunga e pura formalitate! :))
Si cred ca daca eroul s-ar fi numit Toru Octavian Tumitru, umfla si Haruki Nobelul!
Acum ca gigi22 ne imparte in culti si lepre, mi-e jena sa spun ca primul lucru care mi-a venit in minte e ca domnul autor necastigator de nobel foloseste aceeasi retea care da dependenta pe care o folosesc si mecurile. Obezitatea e urmatorul pas.
PS Sa nu intelegeti cumva ca l-am citit. :d
Uitându-mă io acuma în urmă la discuția pe care am avut-o cu dl Murakami, îmi dau seama că mai bine dădeam titlu la roman El Condor Pasa, sună mai misterios. Da’asta e, nu mi-a venit în minte Simon și Garfunkelul care trebuie.
@lulu: pe cine n-ai citit, sa fim clari daca esti cu “leprele”, sau de-aia, cum ii zice, .. cul.ta! :))
@Cristina S. Da…. sunt o lepra….da’ am vrut sa par si eu mai intelectuala,nah…:( sa zica lumea c-am citit carti de autori d-aia exotici… Bey Kamasutra se pune? are nume exotic 😀
@Cristiana: aham! hai, incet-incet ne stringem citeva lepre pe-aci, ne-a demascat gigel fara mila 🙂
[…] vreme sunt numai d-ăștia vii”, găzduită, astăzi, de Daily Cotcodac, apăsând pe linkul ĂSTA. Rate this:Like this:LikeBe the first to like this. Posted by Nadia Filed in book reviews […]
Superb textul!!!! Mie imi place reteta, ca foloseste pisici; si magie;secsuletzul desigur e complet irelevant. Dupa ce termin de citit Douglas Adams (si de ras de una singura prin diverse mijloace de trensport in comun) o sa-l caut pe acest domn, sa ies din categoria leprelor…
“Romanele mele sunt programate să se autodistrugă în memorie la 2.5 secunde după încheierea lecturii, lăsând în urmă o aromă plăcută și o dorință subconștientă de a cumpăra și următorul roman”
Chestia asta seamana foarte bine cu ce se intampla in mintea mea dupa ce dadeam un examen. Desigur ca fiind vorba de chimie, fizica atomica sau pedagogie, nu ramaneam cu nici o aroma placuta si nici cu vreun impuls subconstient de a ma apuca de invatat pentru urmatorul…
@Cristina Ș.: Cu leprele, cred. Spun cred pentru ca n-am citit nici Neamul Soimarestilor, deci nu sunt foate sigura cum stau 🙂
@Cristina Sh. Pentru tine sunt Domnul 22, ca nu suntem intimi.
@M3bis Da, l-am citit recent.
@LP Am zis sa nu se repete de doo ori “carte” in fraza. Intreaba-l pe Julius, el stie cu de-astea.
@lulu Da, ne face din vorbe. Daca ceva e interesant si oarecum placut de citit sigur e prostie.
@All Bre, da ci v-atz suparat! O adevarata comunitate, mai ramane sa si donati cate ceva si gata.
E bine să aibă toată lumea fani, că este de unde.
Am recitit interviul cu Herta Mueller și-am văzut că acolo a comentat și Constantin. Mi-a adus aminte de tinereți.
ce bine scrie, domne fata!
acu’, ce fac eu, ca aveam de gand sa citesc 1Q84? :))
@antispam: Păi, citești pentru “descrieri. M-am și gândit ce haine ar trebui să aibă în garderobă Ayuki și de la ce firme le cumpără”.
@Alina C.: Da, si mie mi-a placut Orson Scott Card. Se pare ca la anul va aparea si filmul dupa Jocul lui Ender.
Iti recomand Peter Hamilton, l-am descoperit acum vreo 5 ani, e considerat best british SF writer, nu stiu daca a fost tradus in Romana, dar merita (daca ai timp, ca la el o space opera are vreo 2000 de pagini, in 2-3 volume groase).
@Dan1: Inca te oftici? 😀
mai Gigel, tu, dupa doi ani de citit pe-aicisha fara sa scoti un cuvintel (sau?!), ne facusi
lepre.. ahh .. “comentatori … extrem de cultivati” si care “nu vor sa se coboare la chestii vulgare”deci se numeste ca sintem intimi
@Stephanie: N-am râvnit la laicuri bre, io scriu doar ca sa-mi revars frustrarile (cum bine zise camio), sa ma… defulez! =))
@Nadia: Simona! Simona nu ti-a venit în minte! =))
@Cristina Ş.: Cine n-ar vrea sa fie intim cu tine? :))
@Cristina Ş.: @Gigi22: =)) =))
@Gigi22: Nu ne suparam, bre, domnu’ 22, asa usor, ne tachinam si noi, ca oamenii; ca eram mandri ca ne-a suspectat si pe noi cineva ca am fi extrem de cul.tivati..
@ Cristina Ş. Deci suntem virgină?!
(Intimitate nu inseamna cand cineva ne face lepre, ala e de obicei un apelativ cordial-admirativ acolo unde am crescut eu. Intimitate inseamna cand ne vedem, fie si accidental, OGE. Pupici.)
@gigi22: Nu chiar, domnu’ Gigi. “Intimitate” înseamnă mai multe lucruri, pentru referinţe verificaţi, vă rog, câteva cărţi clasice (alea din programa de liceu), veţi găsi termenul folosit într-o varietate destul de largă de sensuri.
Observ de asemenea că evoluaţi rapid la statutul de troll matur, copt şi numai bun de cules.
nu l-am citit pe murakami (desi de la “neamul soimarestilor” incoace am mai citit cam un camion de carti; dar nu-s culta, bre, calmati-va), iar dupa textul asta nici nu mai am de gand.
voiam doar sa zic (as fi fost prea on topic) ca mi-au lipsit teribil discutiile nadiei cu autori celebrii. i-am mai spus-o, cred, tare mi-ar placea “sa asist” la discutie cu isabel allende, chit ca-mi place cum scrie allende (si nadia, of course). is curioasa s-o vaz cum se descurca in fata nadiei. 🙂
@gigi22: ‘am auzit ca aici comenteaza multi baieti draguti. Pana acum am citit doar unu…’
@Cms:
Din moment ce nu ma incadrez in limitele dragut-plictisitoare ale majoritatii comentariilor, ce puteam sa fiu?
Daca stai sa te gandesti mai bine, pana la urma intimitate se reduce la ce am zis eu. Cartile din programa de liceu nu-ti zic marile adevaruri chiar direct, adolescentul e un animal sensibil si influentabil, trebuie hranit initial cu idealuri.
@gigi22: Deci acu’ ne faci si dragut-plictisitori, nu numai lepre extrem de (ne)cultivate! =)) =))
M3bise, daca te prind ca ne iei si jucaria asta, nu stiu ce-ti fac! Si-asa am suferit dupa Doru… 🙁
@N.A.: =))
@N.A.: :)) eu am, totusi, ceva in plus =))
p.s. dragut-plictisitor e chiar sweet O:-)
[…] Continuarea, pe DailyCotcodac […]
Se pare că Murakami a fost vrăjit de jurnalistă, încât a uitat ingredientul esenţial: whisky-ul (întotdeauna “Cutty Sark”).