George Damian

În ziua de 11 februarie 1472, pe meşterul cizmar Johannes Silezianul din Braşov l-au apucat dracii. Era în gazdă la un alt meşter cizmar, Stephanus Sutor, şi a vrut să ia un vas de pe peretele bucătăriei, doar că doamna Sutor nu a fost de acord cu această idee. Aşa că Johannes Silezianul a dat de pământ cu doamna Sutor de-a buşit-o sângele. Stephanus Sutor a sărit în apărarea soţiei, dar a mâncat şi el bătaie. Breasla cizmarilor braşoveni a rămas nedumerită după această întâmplare, iar Johannes Silezianul cum longis crinibus congnominatus (“zis cel cu părul lung” ) şi-a văzut de drum prin lume. Întâmplarea nu are nici o morală – e o simplă notă de fapt divers, care astăzi n-ar prinde nici Ştirile de la ora 5.

Frăţia calfelor de croitori braşoveni avea în anul 1476 un regulament destul de ambiguu. Există acolo o prevedere care spune aşa: „Şi iarăşi niciunul să nu meargă în ziua celor 12 apostoli şi în ziua doamnei noastre dragi Maria la un loc necuvincios la femei, iar cine va încălca aceasta să dea o mierţă de ceară”. E clar că e vorba de o interdicţie de mers la curve pe 15 iulie şi 8 septembrie, de sărbători religioase. Dar mai sunt şi alte sărbători în cursul anului – în acele zile calfele puteau merge liniştite la femei; de Paşti, de exemplu?

Toată lumea ştie că germanii sunt mari meşteri şi că lucrul nemţesc e lucru nemţesc. De aceeaşi părere a fost şi voievodul Neagoe Basarab, până prin 1516 când a aflat pe pielea lui că sunt nemţi şi nemţi. Un meşter aurar venit de la Braşov i-a promis că o să-i facă o salbă cu mărgăritare cum nu s-a mai văzut. A luat mărgăritarele şi arvuna şi dus a fost. Până la urmă Neagoe Basarab l-a anunţat pe primarul Braşovului că, dacă nu-şi primeşte mărgăritarele înapoi, va pune mâna pe un negustor braşovean şi va lua de la el mai mult decât făceau pietrele preţioase. Dintotdeauna pumnul a fost mai tare decât contractul.