Sărbătorile româneşti miros a sânge şi freze
Scriu acum, că s-au mai vindecat rănile.
„Mii de satane ştrangulate!”, am urlat în sinea mea când am auzit-o pe nevastă-mea că-şi doreşte un brad veritabil anul acesta. De vreo trei ani de zile avem un minunat brad de plastic care m-a scutit de multe necazuri: n-a trebuit să-l caut prin pieţe, a fost drept şi stufos de la început, n-a năpârlit prin tot livingul şi multe altele. De data asta trebuia să luăm brad natural să vadă şi fii-miu (1,3 ani) cum e Crăciunul.
Bradul de Crăciun, prin natura lui, este gros la bază, are între 7 şi 12 centimetri diametru. Absolut orice suport de brad existent în România este cu minimum doi centimetri mai îngust. Suntem o ţară interesantă, printre cele câteva naţiuni din lume care au reuşit să trimită un om în cosmos. Am inventat becul cu gaz, stiloul, motorul cu reacţie, pupatul în cur şi închinăciunea la sfântul cozonac, dar nu am reuşit să facem un suport de brad în care să încapă un brad de Crăciun.
Eram optimist înainte să mă apuc de procedurile de ajustare a bradului. Fiind un tip căruia îi place să se laude la bere că e gospodar, posed topor, drujbă, ferăstrău circular, cuţit de bucătărie extrem de ascuţit, deci multe ustensile pentru activităţi de acest gen. O oră mai târziu eram transpirat tot în curte, aveam degetele zdrelite, suportul de pom rupt şi răspândeam dumnezei şi cristoşi în toate punctele cardinale.
Au urmat plimbări prin supermaketuri, alte înjurături (pe 24 nu mai era un suport de brad în tot Braşovul), toate finalizate cu autoîncurajări imbecile de tipul „Mă-sa, am lemne acasă, am drujbă, am ferăstrău circular, mă întorc şi inventez un suport de brad, dumnezăi!”.
Nici n-au trecut 6 ore de când am ajuns acasă şi am reuşit minunea. Jumătate de brad trona în living într-un suport de lemn, în timp ce cealaltă jumătate era răspândită şi ciopârţită prin toată curtea, spre bucuria câinelui care a simţit şi el astfel magia Crăciunului. Nevastă-mea a considerat că am suficiente degete valide cât să mânuiesc camera video, să-l filmăm pe ăla micu’ lângă brad.
Ăla micu a privit deloc entuziasmat bradul, a rupt două globuri din el şi le-a aruncat prin casă, apoi a fugit repede să-şi bage mâinile şi o felie de cozonac în acvariu. De trei zile nevastă-mea tot aşteaptă ca fii-miu să bage în seamă preafrumos împodobitul conifer din sufragerie. Între timp eu mă tot gândesc că mi-ar trebui şi nişte lame pentru ferăstrăul pendular, plus un flex, aşa, pentru orice eventualitate.
hahahaha! mi-a adus aminte de tata si sufrageria noastra, cand cioplea bradul de craciun, spre minunarea motanului. ce vremuri! momentan, pana la aparitia nepotilor, am trecut cu totii la brazii eco, total nespectaculosi 😀
Ce vă place să vă plângeţi!
Atâta lucru trebuie să faceţi şi voi de Crăciun, să înfigeţi un copac într-un suport!
@sebra: Doar atat? Pai si caratul bradului nu se pune?
@4mall
Plus pusul stelutei in varful bradului si de verificat beculetele instalatiei. Unele clipesc, altele nu. Cand crezi ca ai reparat beculetele se arde starterul si improvizezi unul. Nu mai zic ca toate astea se intampla printre ture sufragerie – bucatarie,caci femeia intre timp a stricat si masina de tocat carne (carnea deja tocata de la boxa cica nu e buna pentru sarmalute) si pe cea de macinat miezul de nuca. Apoi trebuie sa suni tu pe mama’sa sa ii spuna reteta de cozonac, ca ea si-a dat seama ca nu o stie intocmai exact dupa ce s-a facut de faina pe deshte. Si cauta in agenda ei si vezi ca nu e trecuta nici la Satana, nici la Soacra, nici la A batrana,ci tocmai sub numele de Mamicuta. Nu mai spun ca de fiecare data isi aminteste ca mai trebuie cate ceva de cumparat si pana seara, dupa ce opreste focul la sarmalute, te saturi de facut ture pana la chiosc unde te miri ca exista si femei care nu se plang atata de Sarbatori si au toate cele deja pregatite acasa.
@Julius
Dar la concursul cu Che ai uitat sa anunti castigatorul?
@4mall,
Aia nu se pune, că nu-l căraţi din piaţă în spate 😀
Flexul nu-i bun pentru taiatul venelor, face multa mizerie in jur. Tot mai bine cu lama.
@petrescs,
Ai dreptate.Mai sar aşchii de la oase, nu se cade.
Las’ca nu murea al mic(inca foarte mic)fara brad natural.Mai trebuie sa treaca vreo doi-trei ani pana sa tina minte Craciunul.
O intrebare:dar din living cine strange mizeria dupa ce se termina totul?
@BG
Pai cine e natarau si face mizerie.
no, c-asa va trebe daca nu v-ati luat(ca noi) un brad cu tot cu ghiveci….economie si de… timp si de deshte si de brazi.. ca il am si la anu’:)
Nu s-ar spune cu nu te-ai pătruns de spiritul sacru al Crăciunului:
“… răspândeam dumnezei şi cristoşi în toate punctele cardinale.”
=))
Când am capitulat şi noi în faţa plasticului de sărbători, am luat – preventiv – şi nişte esenţă de brad şi-am dat pe ici-pe colo, să refacem magia olfactivă a Crăciunului. Al meu zicea că n-ar fi stricat şi nişte esenţă de cârnaţi şi sarmale pe la colţuri, da cine să-l bage-n seamă !?!
pai altfel cum sa simti ca esti barbatul din casa? doar fara priceperea si maiestria ta, ăl mic nu s-ar fi infruptat din spiritul sarbatorilor cu miros de brad si clipocit de beculete. 🙂
pana la urma tot plasticu` ramane baza 🙂
Jupan eftimie, i pak dau ştire za domnietale că suportul de brad e făcut cu un scop mai mic decât diametrul de bază al bradului. e o chestie de modificare a centrului de greutate. şi se rezolvă cel mai simplu cu o bărdiţă, ascultă la mine, că ştiu despre ce vorbesc.gospodari
!@ciprian, acele dulci apelative sunt rezervate celeilalte persoane speciale din viaţa noastră, şi anume les belle meres, pentru cunoscătoare, că ştiu ele de ce. şi normal că ne aşteptăm ca referitor la mamele noastre care au grijă să ne umple sacoşele când plecăm, să ne sune de ziua noastră şi a voastră, să le ştiţi măcar numerele de telefon. ce, e o cerinţă prea mare?
@ceapa.nova, păi e normal fată să nu punem miresme de cârnaţi şi sarmale! în primul rând că miros a mâncare, iar mâncarea se găseşte NUMAI în bucătărie. în al doilea rând, sarmalele şi cârnaţii cresc colesterolul – în teorie. şi în practică cresc sigur diametrul abdominal. de ce să riscăm? că pe urmă se plâng că nu mai arătăm ca silfidele cu care s-au însurat.
Eu am incercat odata, fiind foarte beat sa plantez un brad… de plastic 😀
ca tot vb de brazi, si de alti copaci cu gloabe in el sau pe langa el 😛
bre nu puteai si tu sa-l pui intr-o galeata cu nisip si scapai si tu de chin. ce tie si cu barbatii astia nu se pricep la nimic.stiam ca brasovenii mei sint mai descurcareti
@tahemet
Tocmai asta spuneam, că dăm numai cu miroaznă, da noi tot în cârnaţii de soia dăm iama şi în chişca tradiţională de legume cu varză creaţă de regiune ! …Că doar mâncarea-i fudulie, băutura-i temelie !
Tot n-am inteles cum ai calculat varsta copilului, de 1,3 ani. E in sistem zecimal sau in sistem doisprezecimal? Caz in care m-ai pierdut.
Si inca o intrebare inteligenta. Ai facut vreun studiu in legatura cu grosimea brazilor la baza? Domle, ce exacti sunt oamenii din ziua de azi!
iar in privinta supportilor de brad, te inseli amarnic: bag mana in foc ca gasesti suporti de brad in Brasov. Totul e sa pandesti o locuinta in care este deja facut bradul si sa o iei cu asalt. Asa mergi la sigur! (nu stiu unde, dar tot o sa mergi undeva :D).
Nu vreau sa te ofensez, dar eu am reusit sa ajustez bradul in juma de ora utilizand cutitul de bucatarie si bomfaierul. Al meu era cu vreo 2.5-3 cm mai gros in diametru de cat trebuia. Cred ca te complici prea mult cu aparatura avansata :D.
cheguevara
Hai că, după nume, suntem rude. Dar nu numai de-aia am =)) la comentariul tău!
[…] This post was mentioned on Twitter by JuliusDC, Ovidiu Eftimie. Ovidiu Eftimie said: Sărbătorile româneşti miros a sânge şi freze http://ff.im/-dqsWb […]
sa mor io, am ras :)))
Ce tare,dupa cata cicaleala primeste acasa,Ovidiu mai si scrie pe net,unde niste admiratoare secrete d`ale lu` nevasta-sa ii scriu comentarii.
sisterhood a la muerte!
ce n-am stiut niciodata e cand se arunca bradul? exista odovania bradului? 😀
I love the smell of fresh wood in the morning.
@writeman
Se arunca dupa Boboteaza, ca sa dea bani pe brad si crestinii de stil vechi.:))
intrebarea de baraj este: Dupa aceste “distractii” mai esti casatorit ? :)))
In supermarketul ala “fara egal” (ca sa nu ii dau numele) am gasit un suport interesant, cam de 20cm in diametru, cu 3 suruburi reglabile. Si mai era si din fonta, deci greu, nu risti sa cada bradul.
Aoleo, n-as mai lua brad natural nici sa ma plateasca cineva! Asta ecologic e mult mai usor de ridicat si “reparat” de 3 ori pe zi, de cate ori il smotoceste si jumuleste juniorul de 1,8 luni…
@N.A.
Avantajul unei pisici. Arsulici, draga de ea, la cei 7 anişori ai ei, nu a distrus niciodată bradul 😀 E drept că se mai serveşte ea cu câte o bomboană de pom atârnată pe crengile de jos, dar atât! Nu riscă să-şi supere stăpânul :D…
Auzi, văd că ecologismul tău este totuşi limitat 🙂 La bărbaţi preferi unul “natural”, nu unul de plastic 😀 =)) =))
Hell yeah Julius, eu m-am lecuit de alea naturale, e frumos intradevar, trebuie ales la ochi, iar la caldura imprastie mireasma aia de brad, parca e altfel Craciunul, dar si cata mizerie lasaaaaa….
Daca spunea nevasta-ta ca “Bradul de Crăciun, prin natura lui, este gros la bază, are între 7 şi 12 centimetri diametru” mai intelegeam … 😉 Sau voi in Brasov aveti livingul intre 3 si 6 metri inaltime?
@Arsulici – “Arsulici”-ul nostru cam e stapan pe-aci… deci risca ce vrea muschiuletul lui.. inca! :))
Iar barbatul trebuie ales bine, ca doar are atatea indatoriri, de la dus gunoiul pana la luat saorme la 3 noaptea, nu? :))
mama, de cand eram mica, il infigea intr-un ghiveci mai mare de flori, in pamant adica. in 5 minute, gata si bradu. si parca si imbatranea mai greu. tata doar il impodobea, de placere!
ma rog, de cand am preluat eu functiile de decizie, avem o minunatie de brad artificial, si perechea lui suport, si nu comenteaza nimeni 😉 e o chestie de leadership
Oare anul acesta vom avea parte de continuarea povestirilor de langa brad (in acest caz presupun ca o sa aflam ce putem face cu flex-ul)sau se revine la ecologim ?
[…] din nou în faţa faptului împlinit. În niciun magazin din Braşov n-am reuşit să dau de un suport de brad ca lumea, pentru că nevastă-mea a dorit din nou brad ca să aibă ăla micu’ ce ignora. Sigur, […]