De ce lipsește textul de dimineață?

De mai bine de 2 ani și jumătate v-am obișnuit ca în fiecare dimineață la 8 să aveți un text pe Daily Cotcodac. S-a întâmplat asta și în zilele mohorâte de toamnă, și când ploua cu găleata, și în diminețile geroase de ianuarie, și când a izbucnit criza economică, și știți foarte bine că am fi continuat să scriem chiar și dacă ar fi izbucnit războiul. Aș fi țopăit printre gropile făcute de obuze, sub focul inamic, să ajung cu textul la un internet-caffe de campanie să-l pun pe site. Epidemie de ciumă să fi fost, ultimul membru al redacției rămas în viață ar fi scris, cu degete purulente, un textuleț haios pentru dimineață.

De ce lipsește, atunci, textul de astăzi? Citeşte mai departe…

De ce îi iubesc (în cât de cât taină) pe Ovidiu Eftimie, pe Camionagiu şi pe Julius Constantinescu

Simona Catrina

O să încep cu Camionagiu, alintat aici Cami, sau Camio. Vă explic vag şi fără chef (pentru că e evident, nu de alta) de ce sunt nebună după Camionagiu, citez din dânsul:

“Frigida voia neapărat să-mi arate că simte şi e femeie normală, aşa că mima într-un mod ordinar, nici Titus Steel dacă eram n-ar fi făcut aşa din primele 30 de secunde. În fine, o lăsam în ale ei şi ziceam mersi că nu vrea preludiu, postludiu şi alte mizerii inventate-n ciuda cucului prin revistele pentru femei şi-mi vedeam de ale mele.” Citeşte mai departe…

Recomandări de seară, de îndrăgitul Eftimie

– Bă, îmi spune îndrăgitul Ovidiu Eftimie, pe la a treia bere, lasă că fac eu rubrica de recomandări de seară! Am bloguri mişto în reader!
– OK, mă, fă.

Pe la a cincea bere, odată ce-l văd că bate cu pumnul în masă de sare halba în sus.
– Băă, am superbloguri în reader!, urlă Îndrăgitul. Plm, îţi scriu eu recomandările!
– Da, mă, scrie-le tu.

În timp ce i-l predam lui Chinezu, îşi ia la revedere:
– Bă, deci stai liniştit cu recomandările de seară, le scriu eu. Am chestii faine în reader.

Aşadar, în această seară veţi citi recomandările îndrăgitului Eftimie. Citeşte mai departe…

România Cultural, citaţi, bă, sursa!

Eftimie

Mergeam cu maşina şi ascultam un concert mişto la radio, chiar mă gândeam să fur de undeva de pe net melodia să mi-o pun pe mobil. Aşa că am aşteptat să se termine şi speram să aud ce şi cum, să nu mă trezesc că ocup hardul cu toate prostiile. Şi doamna de la radio zice: „A fost concertul numărul 25 în do major”. Şi-atât.

Păi al cui e concertul doamnă, al lu’ mama, al lui Mădălin Voicu? Citeşte mai departe…

Adevărul despre cutia de viteze a maşinii unui amic de-al lui Julius

Ovidiu Eftimie

– Nu, mă, nu mă interesează, n-auzi? Nu-mi povesti asta, memoria umană e finită iar dacă îmi spui tâmpenia asta o să mi se şteargă o amintire plăcută din copilărie. Îşi baţi joc de momentul în care taică-meu mi-a adus o maşină de poliţie foarte mişto, acea amintire va fi pierdută pe vecie.

Cu toate acestea Julius a insistat să-mi povestească (blestemaţi fie ăştia de la Orange cu ofertele lor) despre un incident în care, conducând maşina unei cunoştinţe comune Citeşte mai departe…

La accize, bă, fani ai savarinelor!

Ovidiu Eftimie

Când am auzit prima oară de intenţia ministrului Atila Cseke de a pune taxă pe savarină şi şaormă, mi-am zis: iată un om care ştie ce-i aia un chec bun şi nu face compromisuri cu cozonacuri. Situaţia este foarte simplă, nu are rost să lungesc prea mult discuţia.

Este o victorie pentru drepturile omului şi pentru democraţie. De prea mult timp beţivanii şi fumătorii au susţinut bugetul acestei ţări, au plătit salarii de medici Citeşte mai departe…

Circuitul cozonacului în natură

Ovidiu Eftimie

Îl recunoşti dintr-o mie, emană jovialitate prin toţi porii, este un hibrid genetic între Eugen Cristea şi Marian Râlea. Obrajii săi sunt roşii, semn de prosperitate şi probleme cu inima, burta sa este rotundă, semn de risc de diabet. Deşi l-ai văzut de departe, nu poţi scăpa, pentru că astfel de oameni au privirea mai ageră ca un uliu.

Te strigă, te prinde, te salută şi te invită pe la el. Nu poţi să-l refuzi pentru că este jovial şi prietenos iar Biblia şi Jaroslav Hasek ne-au învăţat că oamenii joviali şi prietenoşi sunt inofensivi. Citeşte mai departe…

Sărbătorile româneşti miros a sânge şi freze

Ovidiu Eftimie

Scriu acum, că s-au mai vindecat rănile.

„Mii de satane ştrangulate!”, am urlat în sinea mea când am auzit-o pe nevastă-mea că-şi doreşte un brad veritabil anul acesta. De vreo trei ani de zile avem un minunat brad de plastic care m-a scutit de multe necazuri: n-a trebuit să-l caut prin pieţe, a fost drept şi stufos de la început, n-a năpârlit prin tot livingul şi multe altele. De data asta trebuia să luăm brad natural să vadă şi fii-miu (1,3 ani) cum e Crăciunul.

Bradul de Crăciun, prin natura lui, este gros la bază, are între 7 şi 12 centimetri diametru. Absolut orice suport de brad existent în România este cu minimum doi centimetri mai îngust. Citeşte mai departe…

Să nu judecăm ţiganul manelist după copertă

Ovidiu Eftimie

Mă duc într-o benzinărie să îmi iau un pachet din Italia de la maică-mea, care nu mai poate de dorul nepotului său (fii-miu) şi simte nevoia să-i trimită trimestrial bomboane, papucei, ţoale, etc-uri. Autobuzul de Italia cu număr de Iaşi parchează maiestuos iar noi, ăia care aşteptam pachete, ne îmbulzim spre uşa de la şofer. Înăuntru, doi indivizi de natură moldoveană.

Şoferul era un exemplar spectaculos: grizonat, frumos, bronzat, falnic, un fel de Dan Chişu al şoferilor de autocare, posesor al unei priviri atât de competente încât l-ai fi invitat să repare absolut orice Citeşte mai departe…

De ce să te laşi de fumat

Ovidiu Eftimie

Când am împlinit o săptămână de când mă lăsasem de fumat (acu’ vreo două minute), am început să caut pe internet cuvinte de încurajare, întrucât cuvintele apropriaţilor mei nu prea mai sunt de folos. În definitiv, sunt aceiaşi oameni care nu aveau probleme cu faptul că fumam, ce încredere poţi avea în ei?

Cea mai nasoală chestie când te laşi de fumat sunt puseurile de poftă: din când în când îţi vine să arzi o ţigară. Poftele astea sunt aleatorii, îţi vin şi când bei, şi când eşti pe veceu, şi când cureţi acvariul. Citeşte mai departe…