Piraţii din Angola

Ionuţ Şendroiu, medic de bord

De ce nu mă prind piraţii?
Întrebarea asta îl macină pe Julius de când am plecat să lucrez off shore în Angola. E frustrant cum de peste tot din Africa ecuatorială vin veşti despre albi răpiţi de piraţi, numai din Angola nu. De câte ori mă vede online, Julica mă întreabă plin de speranţă: “wazza, doc?”.
Eu, de regulă, casc. “Nici azi, bă, Julius. Nimic. Aşteptăm.”

“Mă”, zice Julius, “dacă te prind piraţii, scrii un jurnal pentru Daily Cotcodac, o corespondenţă din infern, Şendroiu şi piraţii angolezi, găseşti tu ceva mişto”.
Sendroiu: “Mă, cum plm să mai scriu dacă mă prind piraţii, nu eşti sănătos?!”.
Julius: “Mă, uşor, fără pornăciuni, că am filtre …”.
Sendroiu: “Bă, da’ eşti culmea, pe bune!”.

barrel22Sendroiu, regretand vremurile in care piratii legau ostaticii pe punte de butoiul cu rom pana cand venea lada cu aur drept rascumparare.

Bietul Julius crede că piraţii ar sta cu falca în Kalashnikov să se holbeze la mine cum tastez. Da’ să zicem, prin absurd, că ar sta şi s-ar uita la mine cum scriu un text. Julică, în loc să fie mulţumit, are pretenţii. Cică, să nu fie porno!
Sendroiu: “Băi, Jul, hai să facem un exerciţiu de imaginaţie: să presupunem că piraţii care ne capturează sunt poponari, violenţi şi fără maniere. Ştiu că sună incredibil, da’ hai să admitem că şansele ca ei să fie aşa şi nu nişte gentlemeni sunt mari. De vreo 80%, zic eu”

– Chiar 100%, Doc!, e de părere pacientul meu, Mazanga, care vomită momentan în chiuvetă (e febril rău de tot, da’ eu sper totuşi că nu are malarie. Aşa fac eu, sper până în ultimul moment). Vomită zgomotos, în accese care se repetă la câteva minute. Eu îi traduc ce tâmpenii discut pe chat cu Julius, ca să nu se simtă stingher.

Şendroiu: “Mă rog, hai să nu ne luăm după Mazanga, că el e cam depresiv azi. Să zicem că şansele ca piraţii care ne capturează să fie poponari şi nesimţiţi sunt doar de 90%. Spune şi tu, Julică, cam cum ai vrea să sune textul ca să nu fie porno, în condiţiile astea?!”.

De fapt, îi făcusem lui Mazanga o fiolă de metoclopramid mai devreme şi acum îl aşteptam să se potolească din vomitat, să îi pot recolta o probă de sânge. După cum vomită, şi după cât de galbeni îi erau ochii, erau mari şanse ca testul de malarie să fie pozitiv. Mai ales că între al treilea şi al patrulea jet de vărsături a apucat să îmi spună că îl dor toţi muşchii.

Julius: “Sari peste asta, bă, povesteşti cum v-au atacat, cum s-au căţărat la bord, ce au cerut de mâncare… nu trebuie să insişti pe ce ţi-au făcut“.

Mazanga pare că a terminat. Zace plin de sudoare cu fruntea lipită de buza chiuvetei. Venele de la gât îi tremură spasmodic. E momentul să îi recoltez nişte sânge, până nu încep frisoanele. În malarie, frisoanele sunt foarte puternice şi începusem deja să mă resemnez cu ideea că asta e, are malarie!
Julius: “Mă, da’ de ce vrei tu să te atace piraţii ca să începi să scrii ceva?!”.

Îl las pe Jul să aştepte răspunsul şi mă apuc să caut o venă pe braţul lui Mazanga, încleştat de piciorul chiuvetei. I-am pus garoul şi venele au început să i se umfle, ca nişte şerpi. Vene negre, pe fond negru. Pregătesc kitul pentru test, cu un ochi pe chat. Julius, între timp, mi-a mai trimis vreo 5 propoziţii. O citesc direct pe ultima.
Julius: “E imposibil să nu găseşti ceva interesant”.

Reactivul începe să se combine cu sângele, colorând fereastra de citire în roz. Îl ajut pe angolez să se ridice de lângă chiuveta şi îl aşez într-un pat, în salon, după care mă întorc la calculator. Am 10 minute până când pot citi rezultatul testului. La fix ca să-i dau un răspuns lui Julius: “Băi, tu chiar crezi că eu n-am altă treabă de făcut decât să mă holbez la ocean?!”.

POZITIV! Mazanga e infestat masiv. Scot rapid din dulap două fiole de Paluther de 80 mg şi le trag într-o seringă. Printre gradaţiile seringii vedeam monitorul pe care Julius răspundea de zor, tasta emoticoane supărate. Am luat vata şi spirtul, dar nu m-am abţinut să nu-i citesc mesajul:
Julius: “Bine, mah, dacă nu ai chef să cauţi un subiect interesant, atunci aşteaptă să te prindă piraţii! Da’ să nu povesteşti că te-au f… în c…, că nu public porno, ţi-am zis!”.

Mazanga horcăie. Nu mai am timp să răspund, mai ales că ar trebui să tastez cu o singură mână, în cealaltă fiind seringa. Fug în salon.
Mi-a luat vreo juma’ de ora să injectez antipaludicul, nişte antitermice plus un antivomitiv de control şi să îi pun o perfuzie.
Când m-am întors la computer, Julius nu mai era online. Uff, ce plictiseală!

84 Comentarii »

  1. dush 28/10/2009 @ 15:14