Julius Constantinescu

De câteva zile, la mine în cartier a apărut o echipă de muncitori care lucrează de zor la o construcţie. Când spun “lucrează de zor” nu înseamnă că ridică un etaj pe zi sau că se vede măcar ceva în urma lor – înseamnă, sigur ştiţi, că la 8 trezesc tot cartierul şi că fac toată ziua o gălăgie de nedescris (eu cred că faraonii au pus ca piramidele să fie ridicate în deşert pentru că altfel era imposibil să mai doarmă cineva în Egipt; vă daţi seama ce hărmălaie era când jucau zaruri câteva mii de muncitori, iar din când în când mai urla câte unul: “Nea Mentuhotep, e bine blocu’ ăsta de piatră aci?”). Plus că tot la două cuvinte bagă şi o înjurătură, aşa încât copiii care poate nu le-au învăţat la şcoală ştiu acum pe de rost toate înjurăturile inventate vreodată.

Cel mai tare dintre toţi e un muncitor pe care îl cheamă chiar Dorel. Spre deosebire de muncitorul Dorel din reclamă, ăsta al nostru e un fel de tătic şi absolut toată lumea îi cere părerea. De pildă: “Dorele, unde pun scândurile astea?” (eu m-am uitat pe geam şi mi s-a părut destul de inteligent să iei nişte scânduri foarte grele şi să le cari în spate un etaj, fără să ştii exact unde vrei să le duci). Sau: “Dorele, am turnat bine betonu’, aici trebuia?” (mie mi se pare că era mai bine să-l întrebe înainte unde anume trebuie turnat betonul, dar, cum nu sunt de meserie, mi-e că zic prostii). Dorel aleargă toată ziulica acolo unde e solicitat şi pune umărul ca treaba să meargă bine; glasul lui răsună autoritar peste tot: “Mai la stânga, Vasile!”, “E bine, mă!” sau “Pune-le-n plm peste bolţarii ăia, ce stai cu ele-n mână?”. Din acest motiv, nu are timp să muncească – m-am uitat de multe ori şi nu l-am văzut niciodată făcând efectiv ceva.

O să spuneţi: “E, înseamnă că e şef de echipă, munca lui e să-i coordoneze pe ceilalţi”. Eu i-am studiat cu atenţie şi vă spun că nu e – şeful de echipă e nea Dumitru, dar nu-l prea bagă nimeni în seamă, că e moale. Dorel al nostru n-are mai mult de 25 de ani, dar se vede treaba că e ambiţios şi face parte dintre lupii tineri de pe şantier, care vor să se afirme rapid prin faptul că nu fac absolut nimic.