Ovidiu Eftimie

Acu’ vreo zece ani lucram într-o agenţie de presă locală patronată de un cetăţean destul de interlop. În sensul în care cetăţeanul, care se recomanda minimum colonel de securitate (noi îl bănuiam ca e maximum plutonier) rezolva unele discuţii în contradictoriu cu pumnul.

Într-una din acele zile când era prins într-o astfel de discuţie şi-a dat seama că s-ar putea ca şi interlocutorul său să folosească astfel de metode, ba chiar să aducă în discuţie alţi colegi cu aceeaşi orientare. Omul pune mâna pe telefon şi sună în redacţie: „Eftimie, care sunteţi pe acolo, haideţi la locul X că avem ceva probleme”.

Şi atunci, ca şi acum, posedam un fizic impresionant, adică oricine mă vedea rămânea impresionat şi dorea să-mi ofere ceva de mâncare. Sunt genul de om care se poate strecura într-o încăpere fără să deschidă uşa. Pe scurt, sunt un slăbănog. În redacţie mai era un coleg de-al meu, la fel de impozant, cred că împreună împlineam cu greu 120 de kile. Plus un fotograf care l-ar fi făcut pe Boc să se simtă un luptător de K1 pe lângă el.

Noi ăştia trei ne-am deplasat rapid la locul faptei, mai pe lângă ziduri aşa, că bătea vântul afară şi vroiam să ajungem toţi trei să apărăm patronul de cine ştie ce ameninţări îl păşteau. Pe langa ca bătea vântul, era şi frig, aşa că am ajuns destul de încruntaţi şi vineţi la faţă în curtea unde ne chemase şeful. Cu puţin timp înainte să intrăm am văzut alţi cetăţeni cu lanţuri în mâini intrând acolo.

Curtea era goală. O linişte sinistră se lăsase de jur împrejur. La un moment dat iese un tip afară, genul ăla de om care, dacă îţi dă un pumn în cap, îţi trebuie un sfert de oră să-ţi dai seama că ai murit. Se uită urât la noi şi ne chestionează:

– Voi cine sunteţi?
– Păi am venit că ne-a chemat patronu, X-uloiu.
– Şi vreţi bătaie?

Fotograful de îndreaptă de spate, ceea ce-l face să ajungă la aproape 1,5 metri şi-l întreabă curios:

– Dom’le, te-ai uitat un pic la noi. Pe cine dracu’ să batem?

Individul începe un moonwalk şi ne anunţă înainte să dispară în clădire:

– Lasă că ştiu eu cum sunt karatiştii ăştia, mai slăbănogi aşa.

Patronul a scăpat fără o zgârietură. Am reuşit să rezolvăm conflictul fără vărsare de sânge.