Ovidiu Eftimie

Duminică dimineaţă, când tocmai savuram nişte Rilke, mă sună bunul meu amic Andrei Pleşu. “Ovidiu, sunt pentru câteva zile în ţară, ce zici, nu mergem la meci la FC Braşov – Steaua şi apoi la o bere”. Zic, cum să nu Pleşule, hai că mă duc să iau bilete.

Am luat patru, pentru mine, el, Patapievici şi nevastă-mea care tot comenta că “iar te duci cu intelectualii tăi la meci şi pe mine mă laşi acasă”. În fine, ajung la stadion cu vreo 10 minute înainte de debutul partidei şi mă înghesui la intrare. În timp ce lumea aştepta ordonată să se îmbulzească pe uşi, am timp să fotografiez asta.

(more…

Dan Voiculescu

Un amic – nu zic cine, ”internaut” si literat de soi – mă ispiteste c-o idee. Cum că ar exista intelectualitate tânără în România. Intelectualitate sprintară si creativă, care are lucruri de spus, idei de apărat, valori de promovat…

Eu, unul, nu-s sigur că-i asa. Am întâlnit multi tineri buni în ultima vreme, e drept. Dar erau, cum să zic, money-oriented… Lupi proaspeti, pusi pe afaceri, bine înfipti în realitate. Fără dileme, incertitudini si mirări. (more…

22 octombrie
1932 Are loc A treia Conferinţă Balcanică de la Bucureşti, la care participă Albania, Grecia, Iugoslavia, România şi Turcia. Cele cinci ţări balcanice încheie un pact de neagresiune, prin care se angajează să nu se mai înjure şi să nu-şi mai arunce chiştoacele şi peturile de bere peste graniţă.

Julius Constantinescu

Partea cea mai tare când îţi cauţi o chirie e să-l asculţi pe proprietar lăudându-şi apartamentul. Nu se compară cu nimic, nici măcar cu Gigi Becali anunţând că, în maximum doi ani, Andrei Ionescu va costa 20 de milioane de euro.

În primul rând, de la proprietar poţi afla o mulţime de lucruri utile, cum ar fi la ce foloseşte un aragaz (“puteţi să vă încălziţi o mâncărică”) sau că pe o canapea extensibilă se poate şi dormi dacă o desfaci (“o desfaceţi şi dormiţi fără probleme”). Dar cele mai drăguţe texte sunt (more…

Ovidiu Eftimie

Ieri, amicul meu Dan Kulcsar a fost pe la Bucureşti cu nişte treburi, trebuia să se vadă cu nişte directori, chestii. A venit la serviciu direct de acolo, aşa că am văzut şi eu cu ce echipament s-a prezentat în faţa bucureştenilor. Avea o cravată albastră şi o cămaşă atât de mişto că sunt convins că ăia au rămas paf.

Plus că îl cheamă Kulcsar. Cum naiba să nu impresionezi când te cheamă Koolcsar? Să ai nume cu K este una din cele mai tari chestii. Singura modalitate prin care putea să fie mai Kool era să-l cheme Max Kulcsar. Îţi creşte barba doar când rosteşti numele ăsta. (more…

Julius Constantinescu

În momentul în care scriu aceste rânduri, portul meu popular, de cetăţean pe încălzire centrală cu caloriferele reci, e compus din: tricou de corp – bluză cu mânecă lungă – hanorac, pantaloni de trening, ciorapi şi papuci de casă tip ursuleţ de pluş, care trebuie că-mi vin foarte şic. Pe cap port glugă, iar pe spate o pătură aspră, care mă înţeapă la gât, dar foarte călduroasă. De asemenea, mai am o pătură în care mi-am vârât picioarele.

Din cauza tastaturii destul de mici, nu pot să scriu cu mănuşi. Din acest motiv, pare că am mâini cu degete retractabile: în momentul în care mă opresc din scris, degeţelele dispar imediat îndărătul mânecilor. (more…

Fiţi atenţi aici la Mogul, că se ştie şi cu femeile. Duminică, l-a întrebat la radio un ascultător care e cel mai bun mod de a cuceri o femeie în 30 de minute, şi ce credeţi că a răspuns Motanul?

- O ignori.

Noi ştiam că, dacă eşti miliardar, cel mai bun mod de a cuceri o femeie în 30 de minute (de fapt, nici n-ai nevoie de atât) e să-ţi scoţi portofelul şi să-ţi numeri plictisit banii (more…

Julius Constantinescu

Când m-am mutat pe Şoseaua Mihai Bravu, primul lucru pe care l-am aflat a fost că mândria noului meu bloc este aceea că Mihaela Runceanu locuise acolo.

După vreo lună, în timp ce-mi plăteam întreţinerea, un bătrânel simpatic de la cealaltă scară m-a informat, cu nedisimulată mândrie, că Mihaela Runceanu locuise cu el pe scară. Ba chiar îi împrumutase, odată, o sticlă de ulei. (more…

Julius Constantinescu

- Uite al dracu’, ionatanele nu-i place!

Micul intermediar se îndreaptă de şale, se sprijină cu mâna de tarabă şi emite următoarea ipoteză:
- O fi de rasă, mă. D-ăla, şobolan de Guineea.
- Ce rasă, mă! E şobolan ordinar, nu vezi ce coadă are? A mâncat de-alea galbene de la mine, uite-aci. Şi-i arată colegului un măr din care muşcase cineva cu dinţi foarte mici, probabil chiar şobolanul în cauză. Apoi, îl pune cu grijă înapoi, în grămăjoara de mere cu care îşi îmbia muşteriii.

O ţigancă tinerică, aflată două tarabe mai încolo, pare a şti mai multe despre dieta şoricească:
- Viorele, dă-i cartofi, că aştia îi place. E dulci.

Acum îl văd, în sfârşit: e într-o lădiţă de fructe (more…

Ovidiu Eftimie

Încă de la începuturile teleşopingului în ţara noastră, setul de cuţite de bucătărie, cu superlame care taie orice, a făcut carieră. Au fost şi răzătoare, şi storcătoare de fructe, dar nimic nu a rezistat mai mult decât cuţitul care taie.

Acţiunea reclamei debutează simplu, cu doi cetăţeni care se minunează de calităţile cuţitului respectiv. Acesta are încorporat în el o supertehnogie care îi permite să taie borduri, carne, linoleum sau chiar franzele foarte pufoase. În vârf are un fel de furculiţă ce poate fi folosită pentru întors carnea pe grătar sau ştrangulat şoricei. (more…