Prietenii mei, personajele |
Julius Constantinescu
Mi se întâmplă deseori să-mi fac rost de subiect pentru textul din ziar de la câte un amic. Scriind zilnic, sunt obligat să fiu oportunist, aşa că fur orice: întâmplări haioase, personaje, idei, orice poate fi transformat într-un text de ziar.
Pentru mulţi dintre amicii mei, să apară la ziar e un eveniment important. În ziua în care s-a scris despre ei, cumpără cel puţin zece exemplare; pe primele nouă le dau cu autograf rudelor, prietenilor sau colegilor de serviciu, iar pe ultimul şi-l pun în ramă, pentru nepoţi. Câteva zile, sunt euforici de parcă ar fi câştigat la loto, iar eu sunt cel mai bun prieten al lor, un tip absolut special şi înzestrat cu un talent ieşit din comun.
Cam la o săptămână, amicii despre care am scris realizează că sunt nişte personaje mult mai complexe decât am reuşit eu să le zugrăvesc şi că literatura ar putea avea multe de câştigat de pe urmă lor. Sunt convinşi că reprezintă o adevărată mină de aur pentru un scriitor talentat şi că în faţa lor se întinde o carieră de personaj strălucitoare, care i-ar îmbolnăvi de invidie pe soldatul Svejk, Ostap Bender sau Don Quijote. Zilnic, sunt sunat de diverse mine de aur, care ţin să-mi ofere din bogăţia lor sufletească sau să-mi povestească întâmplări nemaivăzute, cu care mergi la sigur la Pulitzer (plus că-ţi triplează pe loc salariul la ziar, ca să fie siguri că nu pleci la New York Times). Sunt sunat de la poştă, de la administraţia financiară sau din autobuzul 102 şi somat să scriu despre vacile de la ghişeu, despre condiţiile mizerabile oferite de transportul în comun, despre salamul Victoria şi despre alte asemenea subiecte după care tânjeşte orice ziarist. Unii ţin să-mi relateze cum şi-au rupt piciorul în clasa a doua (ce Tom Sawyer ar ieşi de aici! Dacă ştia Mark Twain cum se distrau copiii din Baltă Albă, scria şi el ceva mai de Doamne-ajută), alţii îmi vând ponturi despre pizzeria din colţ (“scrie, mă, că nu pun ciuperci şi mozzarella ca lumea. Păi tu ştii câţi bani fac ăştia dacă ciupesc la fiecare pizza?”), cei mai mulţi vor să-l demasc pe administratorul de la ei din bloc (eventual, să fac şi o sesizare la DNA, să-l salte pe corupt).
Din păcate pentru mine, refuz cu încăpăţânare să scriu toate prostiile pe care mi le povestesc amicii mei, văduvind astfel literatura universală de capodopere nemuritoare. Vă daţi seama ce s-ar fi întâmplat dacă Franz Kafka ar fi procedat ca mine şi i-ar fi ignorat pe prietenii lui Josef K. şi Gregor Samsa, care l-au sunat să-i povestească primul că are nu ştiu ce proces ciudat, iar cel de-al doilea că s-a trezit într-o dimineaţă transformat în gândac?
Twitter
Facebook
Dan1
Belle d”Imagination
29 Septembrie 2009 la 4:50 pm
Daca tot refuzi sa intri in istoria literaturii, ce zici de o rubrica “Draga Julius”?
29 Septembrie 2009 la 5:57 pm
chiar si asa, cred ca ai putea incerca sa creezi un personaj si ale carui aventuri sa le faci intr-un fel de “povestiri nemuritoare”
29 Septembrie 2009 la 7:22 pm
Poate ceva de genul…
Intrebat odata ce ar vrea sa devina el cand este mare, a raspuns ca ar vrea sa devina un mare scriitor. “Mare scriitor?” – “Ce-i asta?” – “Vreau sa scriu lucruri pe care sa le citeasca toata lumea, care sa trezeasca in oameni sentimente profunde, care sa faca cititorii sa planga, sa urle de furie!” Astazi ar fi lucrat la Microsoft si scris error message.
29 Septembrie 2009 la 9:58 pm
Astea intră la categoria “Viaţa mea e un roman.Stai să-ţi povestesc!”, cu care se întâlneşte zilnic orice scriitor sau ziarist cât de cât cunoscut. Face parte din fişa postului, tot aşa cum un medic nu poate scăpa de punerea cel puţin a unui diagnostic în timpul unei petreceri, iar un pianist e pus să execute “o bucată”, ori de cât ori e posibil şi, bineînţeles, pe gratis.
29 Septembrie 2009 la 11:18 pm
Cum cumpara bre un ziar online?
29 Septembrie 2009 la 11:32 pm
@ punKreas
Pui matale banii la mine-n cont si eu iti dau adresa de web! Si-n ce limbi straine vrei, ca bonus. Na, ce zici?
30 Septembrie 2009 la 12:42 am
@autor
Eh, lasa, ca daca ai vrea ai putea sa transformi toate povestile astea in ceva marfa pentru ziar. Cu bravul soldat Julica cum ai reusit?
Apropo, sa vezi ce chestie interesanta mi s-a intamplat azi …
30 Septembrie 2009 la 12:58 am
@şlvc: ce noroc pe mine, că nu vrea nimeni să-i proiectez o casă la vre-o nuntă sau majorat!!!
)
30 Septembrie 2009 la 1:29 am
Aş fi zis şi eu mai devreme ceva despre povestea asta, dar n-am putut din motive obiective. Când am ajuns cu cititul la pasajul „Sunt convinşi că reprezintă o adevărată mină de aur pentru un scriitor talentat”, m-a apucat brusc o criză de râs din care nu m-am mai putut opri. Norocul meu e că a venit Salvarea la timp, altfel muream sufocat. Auzi la el, „scriitor talentat”! Haaaahahahahaa… chemaţi… haaahahaaaai… iar… haaahaaahaaa… Salva… haaahaaa… rea… haaahahaaahaaahaaa….
30 Septembrie 2009 la 8:16 am
@Laura
Ce ziceai de limbi?
30 Septembrie 2009 la 8:55 am
@mifty
Cum s-o proiectezi, din cabluri? Că eu credeam că cu asta te ocupi (scuze de cacofonie)…
@Maria Ta
Io la mine mă refeream, nu la Julius. A… vorbesc singură. Te-a dus Salvarea deja… Hai că-ţi aduc nişte flori şi fructe. La ce spital ziceai că te-au depus? La ăla cu pijamale prevăzute cu mâneci fooooarte lungi şi şnururi sexi, sub formă de frânghii?
30 Septembrie 2009 la 11:10 am
Ar trebui sa te judece pentru sabotarea literaturii…
30 Septembrie 2009 la 11:18 am
@punkreas
Eu am avatar un măgar, dar tu ar trebui să-ţi pui un porc.
30 Septembrie 2009 la 11:33 am
@şlvc
Nu vorbeşti singură, dar ai greşit locaţia. Probabil că te referi la basmul cu şarpele şi pepenaşii, dar p’ăla ţi l-am spus în altă parte. Si oricum n-ai dreptate, pentru că „trăiţi-ar laptopul” e cea mai josnică linguşeală din câte mi-a fost dat să văd.
Flori nu-mi trebe, că încă n-am dat colţul, da’ nişte fructe mi-ar prinde tare bine. Numa’ că musai pepenaşi să fie.
30 Septembrie 2009 la 12:39 pm
Domne, nu stiu, da’ aia cu ciupercile pe pizza e pe bune. Am eu un caz similar la mine la colt, fura cu sarea de pe popcorn, in draci. Nu se mai poate, trebuie luata atitudine, asa ca pune mana de scrie macar pe daily cucurigu, daca nu la ziar.
30 Septembrie 2009 la 2:15 pm
@punKreas: cred ca femeile prefera porcul, in dauna unui magar
Dar nu am de ce sa fiu catalogat porc, pentru ca eu ma refeream la limbile turnului Babel
30 Septembrie 2009 la 2:19 pm
@punKreas
Mă, tu ai început să vorbeşti de unul singur?
30 Septembrie 2009 la 2:23 pm
@boghi
Dacă glumişi, eşti un haios.Da’ dacă vorbişi serios, eşti genial.
30 Septembrie 2009 la 2:29 pm
Am scris adineauri un comment, am dat click pe submit ş’al dracu’ a dispărut. Unde se duc comm-urile când se duc?
30 Septembrie 2009 la 2:33 pm
‘te-al dracu’, dacă am mai băgat un comm s-a desfundat ţeava şi-au ieşit amândouă odată. Măi Julius, cu scheme d’astea mânărite îţi faci tu trafic? Vezi că te dau în gât la zelistiştii ăia de te şterg imediat. Da, te şterg din baza de date, (de) unde-oi vrea să te şteargă?
30 Septembrie 2009 la 3:01 pm
loool
acum am vazut ca m-am autoquote-uit
era vorba despre tine bre’ Florica
Uite ca mai zic o data:
@Florian: cred ca femeile prefera porcul, in dauna unui magar
Dar nu am de ce sa fiu catalogat porc, pentru ca eu ma refeream la limbile turnului Babel
30 Septembrie 2009 la 4:04 pm
Asta-i povara geniilor, sa fie iubite fara masura de personajele lor …
30 Septembrie 2009 la 6:44 pm
@ punKreas
Femeile care prefera porcul nu-s nicidecum dauna unui măgar, ci eventual cea a porcului
)
30 Septembrie 2009 la 8:35 pm
Măi, tu erai, Pirandello – bată-te norocu ! Da stai liniştit, că scapi uşor, că alea erau numai “6 personje în căutarea unui autor”.
30 Septembrie 2009 la 11:54 pm
daca nu ma inseala memoria asta e un art mai vechi..nu?
1 Februarie 2011 la 1:28 am
@Şi la vară cald:
, numa’ neintelesuri mi-e dat sa citesc!
Se intampla ceva ciudat!
De cand te-am dorit inapoi (cu totii), mai ales eu…
Ori sunt eu proasta, ori sunt eu proasta! Din doua, una!