După-amiază la poştă
Julius Constantinescu
Aveam nevoie de nişte plicuri mari, simple şi ieftine. Funcţionarul de la poştă – un bărbat foarte tânăr, aproape un băiat – dă dezolat din umeri: au doar plicuri fie foarte mici – oricum, prea mici pentru ce am eu nevoie, fie foarte mari. În plus, pe dinăuntru au un fel de căptuşeală din plastic, care le face destul de scumpe. Parcă n-aş da banii.
– Staţi puţin, poate rezolvăm cumva, zice bărbatul.
Apoi, se întoarce spre una dintre colege:
– Doamna Marieta, mai avem cumva înăuntru plicuri de-alea mari, simple?
Doamna Marieta e vârâtă până peste cap într-un program de calculator şi nu catadicseşte să răspundă.
– Doamna Marieta?
Acum devine evident că doamna Marieta a auzit de prima dată, dar nu are pur şi simplu chef să răspundă.
Funcţionarul renunţă şi se duce să verifice. Nu sunt plicuri.
– Încercaţi lângă, la mesagerie. Vă aştept.
Merg la mesagerie. Nu au nici acolo. Revin la primul ghişeu.
– Ar mai fi o şansă: poate găsesc la mine în birou. Parcă erau câteva.
Îşi aranjează foarte pedant dosarele pe birou şi se ridică să plece după plicuri. În spatele lui – acum o văd bine – şade un fel de cloşcă, funcţionara tipică de poştă – o femeie cu veşnica expresie acră pe faţă, aflată în pragul pensiei.
– Unde te duci?
De fapt, auzise foarte bine unde se duce, în tot timpul ăsta, deşi se prefăcuse că răsfoia nişte dosare, fusese numai urechi.
– Mă duc să caut nişte plicuri pentru client.
– Şi la ghişeu cine rămâne?
Sunt singurul client. Şi ar mai fi şi doamna Marieta.
Bărbatul ezită. Se uită întâi la şefa, apoi la mine. Cumva, înving – pleacă după plicuri.
– E, lasă că fac io şedinţă cu voi diseară, că aşa nu se mai poate!
Doamna Marieta se uită aprobator pe sub ochelari. Agentul de pază, angajatul aflat pe treapta cea mai de jos în ierarhia oficiului poştal, nu îndrăzneşte să ridice privirea din pământ; se joacă nervos cu un pix, pe care-l ţine lângă el pe scaun, mascat de picior.
– Doamnă, îmi venea să zic, ar trebui să-l daţi afară, un asemenea om n-are ce căuta la poştă: e prea amabil. Încă doi, trei ca el şi mâine vă treziţi iarăşi că dau buzna clienţii la poştă!
M-am abţinut şi n-am zis nimic, fiindcă îi făceam mai mult rău omului.
Scenă finală, aproape absurdă: ne-am împins unul altuia, pe tejghea, o monedă de cinci mii. Eu nu aveam două mii mărunt şi i-am dat o monedă de cinci mii, el nu avea să-mi dea rest trei mii şi mi-o împingea înapoi:
– Lăsaţi că-mi aduceţi dumneavoastră două mii când mai treceţi pe-aici.
Până la urmă, am luat-o.
Mă tem să nu ajung, peste 30 de ani, să le-o arăt nepoţilor.
– Ştiţi de unde am moneda asta?
– Ştim, bre, ne-ai mai spus.
– De la un funcţionar amabil de la poştă!
– Ce-ţi mai place, bre, tataie, să le înfloreşti…
[…] Staţi puţin, poate rezolvăm cumva, zice bărbatul. more De la Julius citire Un comentariu X1_AdParams = { 'pub' : '560302451683403', 'site' : […]
ţi-a făcut şi cu ochiul la sfârşit?:d
La Poştă, angajarea funcţionarelor se face după o lege nescrisă. Cu cât o femeie este mai puţin dotată pentru poştă, cu atât are mai multe şanse să ajungă la poştă.
🙂 Bravo Julianus. Bun text. Se cunoaste ca ai luat pauza zilele astea. Sa nu crezi ca am si pus botul la poanta ta, stiu eu ca bugetarii nu lucreaza in weekend, mai ales aia amabili.
@Florian
Nu si in Barlad. Avem niste babute, una si una 🙂
Am patit si eu de-astea cu angajati super amabili, am fost sa-mi cumpar un GPS care era la ofera iar la magazinul la care m-am dus stocul era terminat iar fara sa zic nimic angajata s-a oferit sa sune la magizinele din aceiasi retea din zona. A tot dat telefoane mai bine de 5 minute, si a gasit un magazin invecinat care avea GPS-ul, insa nu era la oferta acolo, asadar tot de buna voie s-a ofertit sa faca nu stiu ce request astfel incat sa vina GPS-ul la ei si eu sa-l cumpar la pret de oferta in loc sa dau 20-30$ mai mult.
Trebuia sa-i spui ceva doamnei, nu cred ca ar fi avut motiv sa-l dea afara pe tanar pentru ca a fost laudat de client.
Eu ma simt aiurea cand merg intr-un magazin, vad ceva care-mi place, probez, dar descopar un defect, un rahat de defect, cum ar fi de exemplu ca nu-mi place ca perechea de blugi are doua capse prea apropiate si imediat ma hotarasc sa nu-i mai cumpar. Si vanzatoarea se mira, ca dupa ce m-am oglindit atat, stramb din nas si nu mai vreau sa cumpar. Ma intreaba ce am de nu-i mai vreau?, sunt prea scumpi?, prea gros materialul?, prea mari? Si ii spun asa, ca sa scap, agatandu-ma de intrebarile ei, ca sunt prea mari pentru mine.. si multumesc si dau sa ies din magazin. Atunci ea, mai mai ca ma apuca de brate sa stau locului ca mai cauta ea o pereche pe marimea mea, desi in gandul meu sunt decis sa nu dau banii pe o pereche de blugi cu doua capse atat de apropiate, si o las sa caute cateva minute si adaug apoi: – Lasati doamna ca mai revin, poate aduceti.. Si ea (ca doar stie ca nu-i proasta – un musteriu o data nemultumit e un client pierdut): – Dar stai ca sun acum la o colega sau la depozit si imediat gasesc pe marimea ta.. Si eu fierb ca stiu ca nu are nicio sansa sa ma multumesca si imi pierde si timpul aiurea si totodata nu vreau sa fiu nici nepoliticos si nici ciudat sa-i dezvalui ca ma deranjeaza cum sunt prinse doua capse. 🙂 Si atunci, in cazul asta, o dau in ma’sa de amabilitate … si cumpar perechea aia de blugi, chit ca nu o s-o port niciodata, ca doar nu o sa accept eu, pe banii mei, sa rada lumea de mine pe strada ca port o pereche de blugi cu doua capse puse prea apropiate. 🙂
te-ai gandit sa vinzi drepturile de autor pentru intamplarea asta? ar iesi un episod cool pentru zona crepusculara sau la limita imposibilului
shocant!trebuia sa inregistrezi, sa pozezi, sa dovedesti posteritatii ca nu ai evadat intr-un univers paralel
@Ciprian
Păcat că-s măritată, că te-aş lua de bărbat! Fermitatea ta m-a dat pe spate: “Si atunci, in cazul asta, o dau in ma’sa de amabilitate … si cumpar perechea aia de blugi, chit ca nu o s-o port niciodata” 🙂
trebuia macar sa-l sfatuiesti pe soptite pe tanarul idealist: ”sa-ti faci blog!”
Am avut multe aventuri care tin de Zona crepusculara cu angajatele Postei romane.Pana la urma am renuntat complet la serviciile acestei institutii pe moarte.Traiasca serviciile de curierat!
Plicuri de toate felurile se pot cumpara de la papetarie,librarie,supermarket.
@Ciprian:Resimt o profunda empatie pentru situatia ta.Am patit la fel cu o pereche de cizme,doar ca eu,dupa ce s-au agitat vanzatoarele vreo ora,am refuzat sa cumpar.Nimeni n-are dreptul sa faca experimente pe picioarele mele.
Ciprian – puteai sa-i zici ca nu-ti plac si gata. Oricum, daca-mi deschid magazin sper sa-mi calci pragu … zilnic chiar. O sa ma asigur ca am pe stoc niste blugi chinezesti la 800 de euro perechea.
Daaa, angajatele de la Posta sunt si foarte dragute si foarte amabile. Am stat si 35 min pe ceas, fiind a patra la coada (si ailalti din fata aveau chestii f. simple de facut)
In alta ordine de idei, s-a notat ca te zgarcesti la plicuri d-ale amari cu plastic pe dinauntru, ca sa-ti ramana bani de cafea la Marriott.. Da,da! 😀
[…] This post was mentioned on Twitter by fulgerica and JuliusDC, Ovidiu Eftimie. Ovidiu Eftimie said: După-amiază la poştă http://ff.im/-baVVG […]
@Ciprian – Ma, tu sigur nu te tragi din Vaslui? 😛
ce misto ar fi ca textul tau sa fie doar o povestire inventata. Ce bine ar fi ca alea de a POSTA sa nu isi ami prinda ca vacile copitele in tastaturi, ce bine ar fi ca sa aibe calculatoare mai performante si niste imprimante cu an de anstere mai nou de 1995, dar mai ales ce bine ar fi sa invete sa zambesca ofilitele si acriturile alea! 🙁
O fi vreun lucrator la Posta printre cititorii lui Julius?
@N.A.
Am negat eu vreodata ca nu as fi din Barlad?:))
@slvc
Eheee.. Dar ce te faci cu riga?
@Bear Grylls
La mine e la ordinea zilei sa intru in magazin si sa traga de mine ca tiganii sa cumpar… Unii sunt foarte buni vanzatori :)) (Atat!) Astia or fi crezand ca sunt mereu in bani. Vai de capul meu.
@Cristi Vaduva
Daca deschizi si tu magazine si pui top modele sa vanda :)) fii sigur ca o sa calc. O sa ma saracesti! Cred ca eu ar trebui sa ma axez pe cumparaturi pe net, desi si acolo au astia niste preturi mici la adidasii thailandezi, chit ca unii sunt prea galbeni si nu o sa-i port niciodata.
@Ciprian
Mă descurc eu într-un fel… 😉
@NA
“s-a notat ca te zgarcesti la plicuri d-alea mari cu plastic pe dinauntru, ca sa-ti ramana bani de cafea la Marriott.. Da, da!”
Este?! Aşa credeam şi eu, dar mi-am zis că doar mi se pare. Dacă suntem două de aceeaşi părere, asta e o certitudine deja. Poate punem de un voting pe chestia asta! Ar putea fi al treilea buletin, pe lângă cel cu referendum-ul şi cel cu preşedintele. 😀
@N.A., @șlvc
Julius nu se zgirceste la plicurile cu protectie, el pur si simplu e ecologist, si nu doreste consum inutil de polietilena sau polipropilema (ce-o fi acolo in plicuri, nu-s chimist).
Voi, fetelor, ar trebui sa stiti de cind umblati pe aici, ca julius nu se zgirceste la nimic 😀
(vezi, julius, ce periute fine iti dau?)
@4mall
Bine ca n-ai intrebat daca cititorii lui julius au avut parte de vreo posta 😀
@artistu şi mai apoi arsulici: dacă învaţă “ofilitele şi acriturile alea” să zâmbească, o să dai în tendinţe suicidare de cum le vezi fasolele… şi dacă îţi mai şi trece prin cap cheful de o poştă cu alea… ceva e putred în danemarca!!!
nu aia de pe hartă, aia din capul tău!!! ;))
Am trait experienta asta acum un an, la o posta din constanta. Doar ca erau trei ghisee si tot atatea doamne NEamabile.
Am stat la toate trei cozile pana am reusit sa cumpar un plic simplu(pe care l-am reperat eu dupa ce am bagat capul prin ghiseu si l-am aratat cu degetul: d’ala vreau, ca ele nu “aveau” decat plicuri de 5 lei si ceva).
Cand am revenit da primul ghiseu, dupa ce am stat iar la coada, duduia foarte surprinsa de tipul de scrisoare(cu valoare declarata) mi-a trantit acuzator: da va trebuie si un formular special.
Pe care mi-l dati dumneavoastra, i-am raspuns, incercad sa raman calma.
Normal ca nu stia cum arata, daca au, daca poate face rost etc.
De atunci im listez eu de pe sfantul NET tot ce-mi trebuie, ca sa nu mai apelez la cunostintele si amabilitatea lor.
salut.
Imi place blogul tau.
Am intrat pe blogul tau prin trafic.ro si chiar imi place foarte mult.
O sa revin pe el succes in continuare.
@Pitipoance
Noi n-am intrat pe blogul tău. Şi nu ne place. Şi n-o să revenim decât atunci când o să înveţi ce e ăla punct şi ce e aia virgulă. Succesuri!
nu-mi spune , asta s-a intamplat la posta de langa spitalul 9 , ala e gay din cate stiu eu:))=)) ai puso julica
Un barbat la un oficiu postal? In romania? Si mai e si amabil? Nu vrea sa pastreze nici restul ? Afla-i numele sa-l facem presedinte:)) Serios
@andrei
Dar TU de unde știi???
@Arsulici
Stai linistit nu l-am incercat =)) doar ca am mai avut si eu treburi pe la posta si am vazut ce gesturi face
@slvc – Si sper ca vor fi mai multi votanti!
Posta romana, pt eficientizarea activitatii, foloseste ultimele descoperiri ale tehnicii. Fiecare ghiseu postal are sau va avea o Marieta… “Nu-i foarte tare?”
@Şi la vară cald – “Ar putea fi al treilea buletin, pe lângă cel cu referendum-ul şi cel cu preşedintele”. Pai… cre’ca vrei sa spui al patrulea buletin… Nu de alta da’ io am inteles ca pt fiecare din cele 2 intrebari de referendum este cate un buletin…Si mai adaug unu’de preş…
@Habar_n-ai
Eu am auzit ca daca esti “portocalist” poti sa ai norocul sa primesti chiar si doua buletine pentru prezidentiale in loc de unul 😀
@Ciprian
Pai… e la promotie?!? ex. 2 in 1 😛
Îi careva care da mai mult? 😀
@Habar_N-ai
Base o data, Base de doua ori, Base de trei ori! S-a licitat. 🙂 Doua buletine de vot au fost achizitionate de domnul in geaca “portocalista” pentru o bere si doua fluieraturi.