Stii ce-i frati-miu? Badigaaard!
Vivi Floricica
In seara asta, in timp ce mancam sarmale, multe sarmale, mi-am amintit ce problema aveam eu cand eram mica. Nu intelegeam unde se duce mancarea dupa ce o inghit.
Ma tot gandeam ce-o fi dincolo de gat. Incepusem sa cred ca se afla o cutie in care se varsa mancarea, dar tot nu intelegeam cum de cutia aia reuseste sa cuprinda tot ce mananc eu in fiecare zi.
Ca sa nu ma mai framant aiurea, m-am dus la frati-mio, geniul familiei (asta sedea toata ziua in casa si citea) si l-am intrebat ce am eu in burta.
„Proasto, in burta ai mate!”
Am iesit triumfatoare afara, fericita ca mi-am luat o piatra de pe inima. Pana sa ma bucur, imi dai seama… Hait, ce-s alea mate? Ati ghicit, ma intorc inapoi si il intreb si chestia asta.
„Proasto, matele sunt niste viermi mari care inghit mancarea pe care o mananci tu”.
Daca va intrebati care e lucrul care ma sperie cel mai tare… da, viermii. Viermii de orice fel imi provoaca toate starile de la lesin pana la moarte clinica.
Am iesit din casa, am inceput sa tremur, eram ingrozita. Eu, eu asa de mica aveam in mine niste viermi mari. Trebuia sa fac ceva. N-aveam cum sa-i scot… Dupa cateva zile de la aflarea teribilei vesti, am gasit si modalitatea care avea sa-mi salveze viata: ii las sa moara de foame!!!
Zis si facut! A inceput marea infometare. M-au dus ai mei pe la toti doctorii. Copilul, perfect sanatos, nu avea pofta de mancare. Seturi de analize, vitamine, eu nimic. Ca sa omor viermii aia eram in stare de orice… Ca sa nu mai zic ca ma cacam pe mine de frica cand mi se auzeau matele caraind, credeam ca ma mananca.
Intr-o dimineata, in timp ce eu o tineam pe Sisi pe sant sa manance (Sisi era capra mea, mi-o cumparase tataie de la Gogu a lu’ Barbu), mamaia vorbea cu o vecina. Ii povestea ce crize de fiere are si cum ii vine sa verse si matele din ea.
Haaa? Sa verse matele? Am lasat-o pe Sisi libera si am fugit iar la frati-mio sa-l intreb cum vine asta.
„Proasto, asta inseamna sa vomiti!”.
Am dat sa ies, croita sa ma duc sa vomit pana cand mi-am dat seama ca nu stiu cum pot sa fac asta. L-am intrebat din nou pe geniu si:
„Baga-ti degetele pe gat si o sa vomiti!”.
Iuhuuu, am sarit in sus, m-am invartit si am dat buzna pe usa sa fac treaba asta. In timp ce alergam prin curte sa gasesc un loc bun, frati-mio iesise pe geam si urla:
„Proastoooo, vezi sa nu te prinda matele de degete sa te traga inauntru!”.
=)) Sadică faza. Se vede că de mică îţi puneai întrebări grele. =))
Acu-nţeleg eu care-i şmecheria să ai un frate mai mare. Abia aştept să-nţeleg şi mai bine, când povestea (sper să continue) va ajunge la faza pubertăţii. Avertismentul cu maţele care te trag de deget înăuntru va căpăta noi domenii de aplicare.
Ce bine că n-am avut parte de un frate badigaaard, aş fi luat calea schitului.
e complicat sa descoperi lumea de una singura
Eu aş fi vrut să am un frate mai mare. Nu te-am cunoscut mai devreme, că te rugam să facem schimb: în locul lui îţi dădeam o soră adorabilă. Pe bune!
@cosanzeana: Pe buna ca i-o dadeai pe sor’ta, sau pe bune ca e adorabila?
@4mall: Şi una, şi alta. Poate nu i-o dădeam full time, ci doar atunci când cerea bani “împrumut”. Era ca sora lui Julius cu cărţile.
Hahahahaha, mai, dar frati-tu s-a distrat bine de tot pe timpul copilariei tale
[…] Vivi Floricica, pe dailycotcodac.ro (foarte amuzant articol) “Trăim într-o țară formată din oameni atât de […]
Cand sora cea mica a prietenei mele va ajunge de varsta ta, va amuza internautii cum eu si cu ea o speriam cu fantoma lui brusli :))
@ spi-oana
De unde are Brusli fantoma, din moment ce toata lumea stie ca nu e mort ci pe insula cu Elvis, Tupac si Ceasca?
@XYZ1982
Si Michael tot într-acolo o luă, cre’ c-o fi ajuns deja.
da’ ce draq citea fracktu’ toata ziua?
eu cred ca ar fi fost intzelept sa incerci sa afli asta, inainte sa ii pui intrebari existentziale …
“Singur la parintzi, in 3 pasi simpli. Indiferent de numarul fratzilor”
asta e poveste de prin vaslui sau capatu’ botosaniului…
Esti de groaza!