Julius Constantinescu

Într-o zi, mai demult, mă sună sor-mea aia mare: “Am feştelit-o. Şi-a tras mama net”. “Aşa, şi?”. “Şi eşti prost de mori. Ia deschide-ţi messengerul, să vezi cine-ţi dă buzz-uri”.
Mă şi vedeam răspunzînd toată ziua la chestionare online de genul: “Ai mîncat ceva azi?”, “Nu eşti răcit?” şi, normal, “Mamă, tu n-ai de gînd să te-nsori odată?”. Plus că vă daţi seama cam cum sună la vîrsta mea, cînd te-ntreabă cineva ce-ai făcut aseară: “Ce să fac? Am stat cu mama pe messenger”. (more…

Adrian Călăraşu

Iar m-a prins ploaia încălţat în velur.
Nu ştiu de ce mă mai mir, e deja regulă…
Ce incantaţii, ce dansu’ ploii, ce rachete anti-grindină, ce acatiste? Nu vă mai irosiţi timpul şi energia cu metode empirice, e mai simplu decât credeaţi: vreţi să plouă, rugaţi-mă pe mine să port o pereche de botine din piele întoarsă.

Stai la oraş, n-a mai plouat de mai bine de două săptămâni, te simţi precum un cotlet pe grătar atunci când mergi pe trotuar şi ai vrea să se mai răcoreasca un pic cetatea? (more…

Julius Constantinescu

O să întrebaţi: unde, mă? În Ţara Minunilor? În Insula Jucăriilor? La tine în salon? Să vedeţi surpriză, ţineţi-vă bine: chiar în Bucureşti! Am văzut eu unul, săptămîna trecută, la metrou – din păcate, nu i-am făcut poze, aşa că va trebui să mă credeţi pe cuvînt (pentru cititorii din Bucureşti: să moară mama dacă vă mint!).
Aşadar, eram în metrou şi păcăleam plictiseala trăgînd cu ochiul în ziarul unei doamne de lîngă mine. La un moment dat, doamna bagă de seamă şi, în loc să-şi tragă ziarul mai spre ea, odată o văd că zîmbeşte, deschide larg ziarul şi-l întoarce în aşa fel încît să pot citi fără să-mi sucesc gîtul. Adică fix ca-n reclama aia cu bucureşteni drăguţi în metrou, de ziceam că nu există (eu ştiam că bucureştenii sînt mitocani şi inconştienţi, dar nu trebuie să vă luaţi după mine, sigur mă înşel). (more…

O să întrebaţi: unde, mă? În Ţara Minunilor? În Insula Jucăriilor? La tine în salon? Să vedeţi surpriză, ţineţi-vă bine: chiar în Bucureşti! Am văzut eu unul, săptămâna trecută, la metrou – din păcate, nu i-am făcut poze, aşa că va trebui să mă credeţi pe cuvânt (more…

Ai prieteni care îţi trimit toată ziua mass-uri cu bancuri răsuflate, filmuleţe stupide de pe youtube care lor li se par foarte haioase, textuleţe jenante care îi amuză doar pe corporatişti şi alte asemenea căcaturi? Acum, te poţi răzbuna trimiţându-le prin yahoo messenger textele de pe Daily Cotcodac, pe care le scriem atât de mizerabil tocmai în acest scop.
De asemenea, vă rugăm să observaţi că ne-am tras (more…

Julius Constantinescu

Profesorul Hossu Basarab avea un trup încă viguros, vagi cunoştinţe de limba engleză şi o sete cu adevărat remarcabilă, calităţi între care exista o interdependenţă strînsă. Vagile sale cunoştinţe despre limba lui Shakespeare, pe care în cursul dimineţii le transmitea unor elevi prostălăi de gimnaziu, îi aduceau un venit modest, suficient totuşi cît să-şi ostoiască setea; în fine, trupul viguros îi permitea să înghită cantităţi zdravene de alcool şi să reziste bine la umezeală atunci cînd nevoia îl împingea să înnopteze în vreun şanţ sau în vreun rondou jilav de flori.
Setea lui neobosită îl purta în multe locuri. Într-o singură zi, profesorul putea fi văzut la “Mexicul în flăcări” dezvăluindu-le studenţilor de la Facultatea de instalaţii proporţiile ideale de bere şi rom într-un trotil de calitate (more…

Dr. Ionuţ Şendroiu

Să zicem că o persoană educată în spiritul UE, ca de exemplu baroneasa Emma, ar merge undeva la ţară în eterna şi fascinanta noastră patrie. Şi să mai zicem că, din curiozitate sau din lipsă de inspiraţie, ar ridica în braţe un sugar din partea locului.
Cum credeţi că ar reacţiona tanti Emma, dacă sugarul cu pricina ar trimite către nările dumneaei, printr-o rîgîitură inocentă, un gospodăresc damf de usturoi? Probabil că i-ar cădea faţa.
La fel am reacţionat şi eu în chiar prima săptămînă de muncă la un dispensar comunal cînd, încercînd să examinez amigdalele unui bebeluş de 4 (patru!) luni, am primit în nas un damf de cîrnaţi. Iniţial am crezut că damful provine de la mămica sugarului. După ce m-am lămurit (discret) că respectiva doamnă emana doar un iz de viceroy şi ceapă (more…

Julius Constantinescu & Radu Pircă

Pe vremuri, cînd spamul era spam şi nu bătaie de joc, primeam zilnic în căsuţa de e-mail invitaţii la video-chat-uri erotice, site-uri cu filmuleţe porno sau, în cel mai rău caz, reclame la sex-shop-uri (de fapt, dacă vă amintiţi, mesajele astea nici nu intrau în Spam, ci direct în Inbox, pentru că netul şi pornografia însemnau cam acelaşi lucru, nu ca acum, cînd pornografia a evoluat atît de mult încît poate fi urmărită chiar şi la un banal televizor). Acum, primesc newslettere de la diverse portaluri de ştiri şi oferte de programe de contabilitate. Amicul Radu Pircă, de pildă, a primit de curînd un spam cu următorul titlu: “Conferinţa regională Deşeuri de echipamente electrice şi electronice, inclusiv surse de iluminat – legislaţie şi implementare” (asta după ce a reuşit cu mare greutate să se dezaboneze la interesantul newsletter “Revista gratuită de TVA” – newsletter pe al cărui autor mi-aş dori sincer să-l cunosc şi să-l propun la Nobel pentru literatură, fiindcă să scrii ceva nou în fiecare săptămînă despre o taxă care are aceeaşi valoare e cam ca şi cum ai fi Garcia Marquez şi ai scrie vreo cincizeci de cărţi folosind doar temele din primele trei, patru). (more…

Vivi Floricica

V-am mai zis ca traiesc in bancuri. Am fost ca-n bancul cu ariciul de data asta. Am plecat la munte sambata, dar, stiti bine, oriunde ai duce-o pe femeie, ea tot mare vrea. Asa si eu, m-a dus barbatu-mio la munte si mie tot la mare imi era gandul.

Pana la urma, am gasit o varianta in care sa impacam si capra si varza (eu fiind ambele). Ne-am dus pe munte, undeva cat mai sus, am cautat o poienita in care sa nu ajunga nimeni si m-am pus la plaja. M-am intins la soare, fara nici o textila pe mine, si am trecut la program de voie. Incepusem chiar sa simt bine cand, la un moment dat, bezna totala! (more…

Va era dor de micile noastre promo-uri? Corect, chiar ne-am fi ingrijorat daca ati fi raspuns “da” – continuam sa le publicam doar pentru a nu va rapi satisfactia de a ne critica (avand in vedere ca textele sunt atat de bune incat cu greu le-ati putea gasi un vreun cusur cat de mic ).
Asadar, in aceasta seara pe Daily Cotcodac, “Nici spamurile nu mai sunt ce-au fost odată”, un text despre ultimele tendinte in spam, Lolitele de altadata si newslettere despre TVA.

Pe vremuri, când spamul era spam şi nu bătaie de joc, primeam zilnic în căsuţa de e-mail invitaţii la video-chat-uri erotice, site-uri cu filmuleţe porno sau, în cel mai rău caz, reclame la sex-shop-uri (de fapt, dacă vă amintiţi, mesajele astea nici nu intrau în Spam, ci direct în Inbox, pentru că netul şi pornografia însemnau cam acelaşi lucru, nu ca acum, când pornografia a evoluat atât de mult încât poate fi urmărită chiar şi la un banal televizor). (more…