Adrian Călăraşu

Sigur, o să spuneţi că generaţii întregi de gânditori au încercat să găsească răspunsul la întrebarea asta şi vine ăsta, Puţea Spătaru, să-şi dea şi el cu părerea. N-a reuşit să afle el Mel Gibson, într-un film de două ore şi şapte minute, profitând şi de faptul că putea auzi tot ce gândeau, şi vin eu, un amator, să fac supoziţii.

Nu au reuşit să afle unii care sunt tot timpul înconjuraţi de femei frumoase. Cătălin Botezatu de exemplu, a reuşit să afle ceva? Nimic! Drept dovadă – s-a lasat pagubaş.

Nu, n-am venit să fac filosofie, vreau doar să vă povestesc ceva: (more…

Adrian Călăraşu

Cel mai mult pe lumea asta mă distrez atunci când văd un ochelarist întrand de la rece la cald – cum timp de câteva minute nu mai e capabil să vadă nimic în jur. Şi dacă nefericitul are şi lentile groase şi după dezaburire apar nişte ochi mici şi curioşi care încearcă să-şi stabilească locaţia, situaţia mi se pare de-a dreptul savuroasă. Poate că am eu simţul umorului puţin prea exacerbat dar în situaţii de genul celei de mai sus nu mă pot abţine să nu râd ca tâmpitul de unul singur.

Mă gândeam că sunt state în care grupuri de cercetători irosesc timp şi bani cu studierea multor lucruri prea puţin folositoare, nu s-ar putea focusa un pic şi pe această problemă? (more…

Adrian Călăraşu

Am descoperit care e treaba cu emo chiţ!

Emo boys sunt ăia care acum câţiva ani se tundeau cu chică şi îşi făceau şuviţe cu apă oxigenată iar emo girls sunt alea care se făceau permanent în partea de sus a capului, restul podoabei lăsând-o să atârne, făcându-le să arate precum nişte pudeli, urmând ca la maturitate – adică atunci când se angajau în câmpul muncii, vânzătoare la raionul mezeluri – să adopte o ţinută de adevărate lady, lăsându-şi părul lung până la cur şi vopsindu-l roşu direct peste negru. Atât boys cât şi girls îşi păstrează însă intactă şi nealterată podoaba de la subraţ, asta e o cutumă de-a lor. (more…

 Adrian Călăraşu

Aseară am reuşit cu greu să intru pe un server de Medal of Honor, după douăzeci de minute de chin. Nu mai jucasem de mult şi aveam un chef teribil să-mi imaginez că sunt la birou.
După ce am reuşit să intru pe o hartă m-am băgat şi eu în seamă, aşa de bienvenue, cum spun italienii:

 - Oook ppl, zic, let’s kick some nazis asses!
 - We – zice unu’  într-o engleză cu accent clar prusac – are all nazis! And we just waiting for fresh meat!
 - Ooo, i mean to say, lets kill some commies!
 - Nice try… fresh meat.

M-au făcut praf! M-au zdrobit, m-au terciuit, m-au tocat (more…

Adrian Călăraşu

La inceput nu a fost nimic! Apoi a fost unul… Elvis Whatever, dupa care a venit sa stea El – Ştefan Bănică junior!

Elvis canta o muzică blamată, o muzică de negri amestecată cu ceva contry, Ştefan Bănică junior cântă o muzică agreabilă, care place până şi la gospodine.

Elvis canta o muzică dubioasă, o populară amestecată cu nişte muzică de negri, Ştefan Bănică junior cântă Rock’n’Roll! (more…

Adrian Călăraşu

Am văzut cel mai urât manechin din câţi au existat vreodată pe lume! Nu Tăriceanu, ăsta e bărbat bine! Chiar şi Marian Oprişan – fost manechin la Apaca, actualmente baron local – e păpuşă masculină pe lângă arătarea pe care am fost eu nefericit s-o văd.
De culoare pământie, cu ochi enormi şi prea depărtaţi, nas prea mic, o singură sprânceană enormă, aproape cât a mea, prinse într-o fizionomie ce emana o sexualitate incertă, ca a unei colege(?) de la mine de la birou. (more…

Adrian Călăraşu

Nu mai am pic de încredere în bănci, de aceea prefer să folosesc metode experimentale pentru a-mi administra economiile. De altfel metoda mea este singura metodă care s-a dovedit a fi funcţională în ceea ce mă priveşte, ţinând cont de faptul că nu am cum să investesc în tablouri pentru că mă pricep doar deloc, iar bursa mi se pare un fel de organizaţie ocultă, unde numai unul ca Oreste s-ar descurca.
În fix aceaşi ordine de idei, Conul Leu leşină de fiecare dată când Coniţa Euro işi ridică un pic voalul de pe faţă  iar băncile, fie ele cât de tari şi musculoase şi americăneşti, au început să pice precum credibilitatea partidelor politice în faţa alegătorului.

Prefer deci ca momentan să îmi păstrez mici economii în valută. Le aşez frumos pe căprării şi le plasez strategic, prin cărtile din bibliotecă, în funcţie de scopul şi destinaţia fiecărui cont deschis în parte. Cheile conturilor sunt criptate la mine în creierii capului, conform unor algoritmi (more…

Adrian Călăraşu

Ee, vorba vine, am vrut… nu am vrut, dar trebuia sa va fac cumva sa cititi textul asta, nu? Si pana la urma nu e nici o smechereala, la tara la mine chiar asa se spune, imi aduc aminte cum spunea bunica-mea – am vrut sa mor aseara – referindu-se desigur la faptul ca a bolit toata noaptea si la senzatia de sfarseala.

Era cat pe ce s-o mierlesc de trei ori, asta am vrut sa spun de fapt. Da, era sa dispar atat de real incat zau, nu stiu ce ati fi facut voi in momentul asta. Bine ca exist, zic, ca altfel poate ati fi facut ceva urat in acest timp, v-ati fi batut nevasta, sau mai rau, poate erati, Doamne fereste, mi-e si rusine sa zic… la Badea pe blog!

Deci prima data in viata cand era sa dau de lucru unui gropar (more…

Adrian Călăraşu

Ştiţi care e cea mai scurtă poezie din lume?

Ode to a Goldfish, e scrisă de un britanic – Gyles Brandreth, şi sună aşa:

“Oh
wet
pet”

Mi se pare corect, o fi având omu’ treabă, serviciu, că doar n-o trăi din poezie…

Adrian Călăraşu

Frizerul meu este un om foarte ocupat. În timp ce mă tunde îşi cere scuze şi răspunde la mobil. Iniţial nu puteam înţelege de ce un tânăr în putere îşi pierde vremea într-o frizerie de cartier pe un salariu de nimic. Mai apoi, cu fiecare apel preluat de către acesta de pe telefonul lui cât juma’ din salariul meu, am început să înteleg: frizerul meu e de fapt broker!

Ee, nu chiar broker, dar pe acolo pe undeva. Pentru că în 20 de minute a “chemat fetele alea la interviu”, a închiriat trei apartamente, a vorbit cu un anume “Naşu” despre “parcul auto” şi a “dat drumul în chilu’ meu” celor două camioane cu marfă din vamă. (more…