Un Iov rutier
Julius Constantinescu
La cozile ce implică o aşteptare mai îndelungată, toată lumea ajunge să-şi povestească pă]ania – e o lege nescrisă a cozilor. Într-o dimineaţă în care mi-am găsit maşina lovită în parcare, mă găseam la biroul de accidente uşoare tocmai într-o asemenea situaţie. După câteva poveşti banale, de genul: “Am văzut-o la 7, când vroiam să plec la serviciu”, “Am crezut că fac infarct” sau “Era nou-nouţă, de o lună o cumpărasem”, mi-a venit şi mie rândul la povestit. I-am luat tare: “Dom’le, e a treia oară în două luni. Prinde orbu’, scoate-i ochii! Noroc că am CASCO. De trei ori în două luni!”. În sala de aşteptare a biroului de accidente s-a lăsat o linişte adâncă; lumea mă privea cu respect, iar un domn mărunţel, proprietarul unui Logan proaspăt lovit, a exprimat cu voce piţigăiată părerea unanimă a celor din încăpere: “Dom’le, da’ chiar că aveţi ghionion!”.
Ghinionul meu atât de evident mi-a conferit pe loc un statut privilegiat printre conducătorii auto loviţi de ghinioane mai mici. Părerea mea a devenit foarte importantă şi am fost rugat să interpretez articole dubioase din Codul Rutier, să-mi spun punctul de vedere în ce priveşte poliţele de asigurare şi chiar să arbitrez o dispută de natură rutieră între doi tamponaţi. Eram foarte mândru de ghinionul meu şi, pentru prima oară în viaţă, am văzut asta ca pe un dar. Simţeam că sunt un fel de Iov, un tip ales, căruia Dumnezeu îi pune la încercare credinţa buşindu-i maşina în parcare.
La constatare, poliţistul care trebuia să-mi dea adeverinţa pentru reparaţii m-a recunoscut: “Cam des păţiţi câte ceva”. Mi s-a părut că a spus-o aşa, cu ironie, ceea ce m-a enervat groaznic. Am urlat în gând: “Eşti prost de mori, umflatu’ dracului. Sunt un tip special! Dumnezeu are un plan cu mine!”.
Apoi, urmând planul Domnului, am plecat la asigurări.
ha ha. Eu am citit lov nu IOV. Credeam ca e vorba de o iubire pe 4 roti…:-)
Bună şi asta, dar nu pot să nu remarc un aflux de postări rutiere…Aţi condus mult ultimul timp? sau aşa curge firul imaginaţiei dvs intempestive altoite cu “genial” corcit cu “haios” ?
@lichu: pai chiar este! Maestrul Jules chiar o iubeste pe olteano-coreana lui nu in quatro labe ( dimineata/pranz/seara plus noaptea tarziu pentru avansati) ci pe 4 roti. Beleaua e ca i-o tamponeaza altii, noaptea in parcare si el habar n-are cine, cum, de ce si de cate ori. Atata timp cat casnicia nu e in pericol, nu-i bai, dar incet incep vecinii sau chiar politistii sa vorbeasca pe la colturi, pe la cozi…
daca-i accident lejer nu esti obligat sa te duci la politie. anunti firma de asigurari via telefon si te duci la constatari cand poti.
Cred ca lumea te respecat ca ai casco Julius…altfel..:))
Next level: peste vreo treij’de ani, vei face furori cu reumatismele tale multiple pe la cozile din policlinici.
Julius, nu crezi ca ar fi cazul sa-ti schimbi locul de parcare???
@Arsulici: Daca e loc de parcare din ala platit la Primarie, decat sa-l schimbe, mai bine se duce la Politie de fiecare data. Oricum scapa mai repede…
dar cum ar suna julius asig/ sau julius casco?
faza misto:
– sotia gaseste dimineata masina tamponata – merge la biroul tamponari si “raporteaza” evenimentul; ‘telectualii cu epoleti trec tamponarea in registrul lor ca fiind AN;
– aflam dupa aia ca soferul care a dat peste masina a avut bunul simt si a mers l-a politie si s-a ‘autodenuntat” si a lasat si asigurarea? cum de unde aflam? de la sofer care ne opreste dupa ceva timp in trafic – mergem la politie si gasim in acel registru confirmarea ca soferul a spus adevarul – si spusese omul si nr masinii pe care o updatase – numai ca politistii care au primit declaratia sotiei nu s-au uitat in registrul din mana lor, unde cu trei pozitii mai in fata era elucidarea misterului – au trecut AN si dupa ce am facut eu taraboi probabil ca au raportat rezolvarea unui AN
fain, nu?
@julius: da’ tu faci CASCO la Trabant, bre? :))