4 mall

Deşi e constănţean de felul lui, M.J. (nu bre, nu Michael Jackson, Dumnezeu să-l odihnească) are origini occidentale. Motiv pentru care, pe timpul copilăriei, o bună parte din vacanţa de vară o petrecea la bunicii de pe lângă Beiuş (în judeţul Bihor, bre, ăstia care n-ati avut google la şcoală).
Statului lui de orăşean se pierdea în firele din iarba gazonului (asa se zicea la praful de pe islaz), pe care îl bătea toată ziua, iar când se aprindea nocturna (felinarul din capul uliţei) chiar şi noaptea.

Deşi pretenţios din fire, acolo parcă uita că exista salam de Sibiu, în schimb compensa lipsa lui cu brânză, roşii şi ceapă. A avut el o mică problemă cu limbile străine, pentru că nu reuşea niciodată să facă diferenţa dintre porodici şi pipărci, aşa că de câte ori cerea roşii primea ardei, şi invers, dar pe ansamblu era mulţumit.
Asta nu înseamnă că nu a stat câteva zile aproape nemâncat. Eu însă nu l-am condamnat niciodată pentru chestia asta, fiindcă sunt sigur că şi eu as fi zis pas unei ciorbe de păsulă, sau unei porţii de croampe prăjite.

Partea bună cu limbile astea străine e că M.J. şi-a asigurat rinichii împotriva pietrelor pentru următorii 50 de ani, nu de alta dar cunoscând terminologia, în fiecare zi mânca ba pepeni, ba lubeniţă, ba harbuz!

Partea proastă cu limbile astea străine e că la un moment dat s-a săturat să mănânce doar pepene cu ciuşcă (şi asta în condiţiile în care nu-i place mâncarea picantă), aşa că foamea îl impingea să accepte fără comentarii invitaţiile la tenchi fiert.

După un timp însă, începând să se obişnuiască cu ideea că bunică-sa nu îl otrăveste, indiferent ce îi pune in farfurie, M.J. a început încet-încet să înveţe cum stă treaba, şi ce să ceară când vroia o roşie.

Motiv pentru care, odată întors în Constanţa, cu ocazia unei vizite în piaţa de legume, aflându-se în preajma unui ţăran care încerca să-şi vândă castraveţii, s-a trezit întrebând :
– Nu cumva aveţi porodici?
La care ţăranul, om simplu şi cinstit, a început să se jure pe toti dumnezeii că avusese anul trecut gândaci de Colorado, dar anul ăsta a stropit toată grădina. Iar M.J., neînţelegând legătura, a plecat dezorientat şi flămând, la fel ca la bunică-sa.

M.J. a fost şi este în continuare mai slab decât mine. Iar eu sunt convins că asta nu e din cauză că manânc eu mult, ci din cauză că bunicii mei sunt dobrogeni!