Corporatişti din toate ţările, uniţi-vă! |
Julius Constantinescu
În caz că vă gîndiţi că vecinul dumneavoastră de la 3 care creşte găini pe balcon şi face grătar în spatele blocului e primul ţăran mutat la oraş, vă înşelaţi. În fapt, ţăranii au început să migreze masiv la oraş în a doua jumătate a secolului XIX, şi nu ca să-şi ia Dacie şi s-o tureze toată ziua în faţa blocului sau ca să dea găuri în perete cu bormaşina la 7 dimineaţa, ci de foame. Trebuie spus că, pe vremea aia, la oraş nu erau nici apartamentele confort 2 din Militari, nici OTV sau televiziunea Favorit, şi nici posturi de bodyguard nu prea se scoteau la concurs; în schimb, oraşul gemea de capitalişti veroşi, lipsiţi de cea mai mică urmă de omenie, cărora priveliştea mulţimii lihnite de foame care aştepta la poarta fabricii le mîngîia sufletul mic şi negru (sentiment încercat şi astăzi de investitorii italieni din judeţul Suceava, atunci cînd soseşte un lot nou de muncitori chinezi). Abundenţa de muncitori dispuşi să lucreze 14 ore pe zi pentru un salariu de mizerie a scurtat considerabil durata interviurilor de angajare, care se rezumau, în principiu, la o singură frază: “Dacă nu-ţi convine, mai sînt sute care aşteaptă afară” (atitudine păstrată pînă în zilele noastre, probabil că ştiţi).
Pentru a-şi asigura loialitatea angajaţilor (bineînţeles că puteau să angajeze alţii î n locul lor, dar capitaliştii nu se dădeau în vînt să cheltuie bani calificînd alţi muncitori), patronii au construit în jurul fabricilor locuinţe pentru muncitori cu chirie subvenţionată (în fond, era o locuinţă insalubră prezentată drept un favor pe care ţi-l face patronul, aşa cum băncile de astăzi îţi oferă discount la dobînzile uriaşe pe care ţi le pretind). Oraşele-uzină nu ofereau, desigur, asistenţă medicală sau şcoli pentru copiii muncitorilor, iar în caz că erai dat afară nu doar că nu primeai niciun ban, dar trebuia să pleci şi din casă, îngroşînd rîndurile lumpenproletariatului de pe străzi.
În anul 1872, 100.000 de muncitori americani au demonstrat la New York, cerînd reducerea timpului de lucru la 8 ore. Pe 1 mai 1886, sute de mii de lucrători protestează pe tot teritoriul Statelor Unite împotriva regimului de muncă, pentru prima oară în istorie 35.000 de muncitori cîştigînd dreptul la ziua de muncă de 8 ore (fără reducerea salariului, în caz că ne citesc şi oligarhi). Iar în 1889, lucrările Internaţionalei a II-a, desfăşurate la Paris, adoptă o rezoluţie prin care ziua de 1 Mai devine Ziua internaţională a muncitorilor.
O sută şi ceva de ani mai tîrziu, lumea se înghesuie să lucreze cîte 14 ore pe zi la multinaţionale, pentru că încă sînt sute de oameni la poartă care abia aşteaptă să le ia locul. Păi de-aia am murit noi în ’886, mă?
PS: Ştiu că aici ar fi trebuit să fie un text haios, dar l-am scris intenţionat fără poante pentru a protesta împotriva exploatării de către patronul ziarului, care, fiind complet lipsit de scrupule, pretinde să scriu 5 texte bune pe săptămînă.
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
Twitter
Facebook
April 28th, 2009 at 8:12 pm
Julica, si tu esti comunist? Imi vine sa te pup, camarade!
April 28th, 2009 at 8:26 pm
Şi preferai să îţi ceară să scrii 10 texte proaste?
April 28th, 2009 at 10:32 pm
Nu, el ar vrea, ca orice bun roman, sa fie platit (bine,mult,generos) fara sa trebuiasca sa scrie (munceasca) deloc!
April 29th, 2009 at 12:05 am
De aici imi permit sa trag concluzia ca prea multa istorie strica…
April 29th, 2009 at 12:21 am
[...] în schimb, oraşul gemea de capitalişti veroşi, lipsiţi de cea mai mică urmă de omenie(more…
De la Julius citire X1_AdParams = { ‘pub’ : ‘560302451683403′, ’site’ : ‘visurat’, [...]
April 29th, 2009 at 2:17 am
De cand sunt investitori italieni si muncitori chinezi in judetul Suceava?
April 29th, 2009 at 8:04 am
@Jumbogold – fii serios. Vrei text mult, intra pe visurat si citeste pana te saturi.
Nu prea am gasit nici un articol de-al lui Julius pana acuma care sa nu ma delecteze. E o raport intre calitate si cantitate, si deasemenea, o alta vorba (Julius n-o lua prea in serios, ca te lasi pe tanjeala) care spune ca nu poti (quantify) determina sub raport cantitativ geniul.
Daca te plictisesti de visurat poti citi acest articol foarte interesant: http://ro.lipsum.com/feed/html?amount=504
April 29th, 2009 at 9:12 am
@Andrei: pai cum crezi ca a construit Stefan cel Mare manastiri prin zona?
April 29th, 2009 at 9:23 am
Mai copii, ia explicati-mi si mie, ca n-am inteles: in 1872 demonstreaza 100.000 de muncitori, iar in 1886 35.000 de muncitori primesc ceva. Intre 1872 si 1886 au murit 65.000 de muncitori, sau a fost organizata tragere la sorti?
April 29th, 2009 at 9:34 am
julius, eu zic ca e mai bine sa protestezi impotriva celui care are site-ul http://www.dailycotcodac.ro si a cititorilor ca te pun sa scrii zilnic in el !!!!!!!
April 29th, 2009 at 9:34 am
“E un* raport” desigur. Probabil dormeam la ora aia
.
April 29th, 2009 at 10:23 am
@valyum: Mai, tu tii cu ursu’??
April 29th, 2009 at 10:49 am
4mall, stii vorba aia romaneasca: fa-te frate si cu dracu’ pana treci lacu’
eu oricum sunt foarte curios cum ar protesta julius impotriva lui julius!!!!
April 29th, 2009 at 1:44 pm
Doar 5 texte bune?
ai un patron crud, pentru ca eu ti-as cere 7. Ai prea mult har si dai cu prea mare zgarcenie.
Hai Stiinta!
April 29th, 2009 at 3:19 pm
da, adica nu. adica nu vreau sa muncesc paispce ore si de aceea nici n-o voi face. si vreau sa ma mut la cucuietii din deal. serios.
(daca patronu’ plateste corespunzator, cerinta-i rezonabile)
mi-a facut placere, ca de obicei
April 30th, 2009 at 5:22 pm
Ba nu te mai da Che Guevara ca te incurci cu unicul, adevaratul si nemaipomenitul subsemnat. Sau suprasemnat. Depinde daca citesti precum chinezii sau daca stai in pat cand vezi comentariul.
May 9th, 2009 at 2:37 pm
Frumos spus Julica.
May 9th, 2009 at 7:08 pm
Eu cautam un rezumat al istoriei corporatismului ca am maine examen; deh, timpul scurt.
si oops, peste ce dau!
putina seriozitate n-a stricat, dar evoca timpuri mai fericite data viitoare.