Dansul, dansul, e normal la vîrsta mea?
Julius Constantinescu
Vineri seara, ca să fiu cool, am dus-o pe sor-mea aia mică într-un club, să ne bestializăm tinereşte. Înăuntru, oamenii se uitau cu milă la ea: “Săraca, a venit cu tac-su, n-o lasă singură…”. Iar nici un băiat de vîrsta ei nu se înghesuia s-o invite la dans, de frică să nu-l iau de guler şi să-l silesc s-o ia de nevastă dacă a dansat cu ea.
La un moment dat, cît sînt eu de pensionar, tot m-a furat ritmul. Am început bîţîindu-mă discret; apoi, am încercat o figură mai complexă, care-mi ieşea magistral în liceu, la discotecă, şi încet, încet mi-am dat drumul: aruncam din mîini şi din picioare cu o dezinvoltură admirabilă, ţopăiam plin de vitalitate, dansam nebuneşte.
Exact cînd mă spărgeam mai tare în figuri, mă bate cineva pe spate. Era nervul sciatic: “Ce faci, mă?”. Mă întorc pe jumătate şi-i arunc peste umăr: “Bine, dansez”. Nervul sciatic rîde de se prăpădeşte: “Hai să mori tu!”. După care mă prinde de fund, mă ţine strîns şi-mi zice în bătaie de joc: “Haide, mă dansează, ce faci?”. Rămăsesem cu mîna stîngă deasupra capului, bătînd energic aerul cu ea, în timp ce cu dreapta mă ţineam de şale. Nervul sciatic se distra demenţial dîndu-mi drumul cîteva secunde şi apucîndu-mă din nou, iar eu eram săream ca o maimuţă curentată, spre deliciul asistenţei, convinsă că numărul cu tataie intră în preţul biletului.
Am trecut printre trupurile tinere care se zbînţuiau vesele pe ritmul muzicii, tîrîndu-mi piciorul ţeapăn după mine spre ieşire ca un bătrîn lup de mare scrijelind podeaua cîrciumilor din port cu ciotul său de lemn, el, care odinioară înfruntase furtuni cumplite, tăiase în bucăţi şi aruncase în mare piraţi temuţi, despre care se spunea că sînt fii ai Diavolului însuşi, şi văzuse cu ochii lui locuri a căror existenţă era în general pusă la îndoială.
Afară, ploaia îşi lăsa stropii dolofani pe ochelarii mei; un vînt nemilos mă înfăşurase în giulgiul lui rece şi, aşa şchiop şi chior cum eram, mă gîndeam că nu aş fi bine primit nici măcar la ceaiurile dansante de la azilul de bătrîni, că le stric oamenilor tot cheful. Cît despre Revelionul pensionarilor de la Vanghelie, mai mult mi-aş face sînge rău să le văd pe toate bunăciunile plecînd cu tinereii ăia de 60 de ani, frivoli şi plini de viaţă…
PS: Si-a luat Petreanu bicicleta. Daca-l gasiti zacand pe marginea drumului, asteptati sosirea ambulantei fara sa il miscati din loc, pentru ca ar putea avea coloana rupta.
Bai nene esti dement cui acte in regula! La asta cu sciatica nu ma gandeam nici daca ma bateai la talpi ca la puscarie! 🙂 😀
P.S. Ai ma ca nea Petreanu pare un biciclist meserias. Insa ii trebe un pic pana se “incinge”, ca e ca motorul Diesel, se porneste mai greu. Da’ si dupa ce s-o porni nu cred ca mai poti sta in fata lui, ca o sa o sa fie ca tractoru’! 😀
Suntem oameni milosi: ii ciordim tzoacla, sa nu cada, Doamne fereste, peste el.
Ai dreaq ce vă mai roade invidia 😀 Păi bueei, eu am avut mai multe bicle decât fripturi aţi mâncat voi laolaltă (mai ales Julică) 😀 Până şi prima mea maşină tot un soi de bicicletă era, doar că avea 4 roţi şi-i lipseau pedalele, de unde şi muşchii dă pă pept, că-i greu de-mpins fără lanţ şi pinioane…
@someone: ‘ai sa mori tu ca ai avut masina mai bicicleta ca Tico-ul meu!
In locul tau luam de git nervul sciatic, il priveam in ochi si ii spuneam dur ca si clint eastwood: ba, p***, nu cumva sa-mi mai iesi in cale sa ma deranjezi pina cind ia U Craiova si cupa si campionatul!!!
PS Surioara ta e maritata? Are pe cineva?
Sincer, eu cred ca gustasesi tu ceva, ca n-avea cum sa te fure ritmul asa pe gura uscata 😉
Razbunarea divolilor invinsi candva.
Hai ca merge si asa 😀
* diavolilor
Nea Julica, o fi normal dansul la varsta matale(si-a mea ce-i drept). Numai ca de acum e de uitat si curs scuipat din gura…ajunge cu datu’ din cotaitoare ca ai vazut cum se supara sciaticu’, hernia si alte alea.
intamplarea ca intamplarea, dar mi-ai amintit de melodia aia cretina..LOL
Asa-ti trebuie daca te bagi la ce nu te pricepi … si nici nu executi regulamentarele miscari de incalzire inainte. Ia-ti un preparator fizic … 😉
nenea, recomand acupunctura. testat, ca deh, eram paralitica de spate si a functionat din prima zi 😉
STOP!! OPRITI TOT!!! ADMIRATI!!! Julica stie sa puna link-uri! Vedeti ce face sciatica? Te tine la pat si din plictiseala inveti toate tampeniile :))
hahahahaha, frate esti de belea!
[…] 1. Genialul Julius […]
Julius esti magistral! Felicitari! Am ras cu lacrimi de la cat mi s-a miscat piciorul operat 🙂 Hai Craiova de-aici!
ce coincidenta mai julius…
si eu, cum urcam io frigideru’ meu cel mare acu’ vreo doua saptamani (m-am mutat), s-a intamplat sa ma incrucisez in drum cu nervu’.
al meu, nervul carevasazica, era mai putin zglobiu. era un asa indarjit si al naibii… a trebuit sa coboare cu liftu’ sa vie sa ma inlocuiasca. eu acolo am ramas la o discutie cu nervu’. a trecut o tanti pe langa mine care sigur se intreba ce filozof s-a mutat pe scara de a ramas nemiscat in cautarea Ideii cu i mare de la inteligenta. ce dracu’ o fi cautat babornita pe scari nu stiu. am aflat insa cu ocazia asta ca indiferent cat de mare pare matahala femeia poate sa isi faca liposuctie temporara mai abitir decat cocoseii pe plaja.
Prietene, nu esti pe creanga ta! 😀
Tocmai savuram un suc de mere in timp ce citeam postul asta, m-a bufnit rasul, a tasnit sucul pe toate orificiile, tastaura&birou&mouse sunt varza, sa te ia naiba de zapacit! 😀
:)) M-ai făcut să râd isteric cu descrierea ta. :))
bine ai venit in club, Padre ! de-acu’ sa te tii: bunese care-ti cedeaza locul in metrou,reduceri masive la prostamol, si cate si mai cate…
[…] şi: Dansul, dansul, e normal la vîrsta mea? Când durerea te lucrează pe la […]
[…] cu atenţie videoclipurile de mai jos. Nouă ne-au amintit de Julius „aruncând din mâini şi din picioare cu o dezinvoltură admirabilă, ţopăind plin de […]
Da’ ma Julius , sora-ta(aia mica) a ramas in club? In sfarsit s-a putut distra si ea ……dupa intalnirea ta cu nervu’. 🙂
Aflandu-ma pe ultima suta de metri la serviciu, am zis na, sa citesc si eu ce mai zic alde Giulius, alde indragitul. Big mistake! Se pare ca esti luat drept ciudat/a daca atunci cand te saluta seful si iti ureaza weekend placut, pe tine te bufneste un ras isteric. :-w Cat de amuzant poate fi un salut, serios acum…
@Cristina
Plus un comentariu la un post de acu’ doi ani! =))
@Dan1: Da, dar cum mai dadeam noi de t0ader daca nu citeam un post de acum 2 ani :))
Uhh…ca veni vorba de T.oade.r. Mâine este sf. T.oader, nu ăsta al nostru, unul din calendar. Cică e bine să te tunzi mâine, da’ nu asta era ideea. Ideea era că poate măcar de ziua lui îl scoate oleacă din spam. Vine şi el cu tort, şampanie, un comentariu potrivit =))
Nici nu am inceput eu, ci Sandi. Si cine l-a pus pe Giulius sa puna link pe facebook? Eu citesc opera indiferent de perioada creatiei. 😀
@sebra – Io i-am dat si like. Lui Toader. Ca e ziua lui maine si nu-i luasem nimic. Si din solidaritate, ca sunt in cea mai nasoala criza de sciatica din viata vietilor mele.. 🙁