Incepand de astazi, Daily Cotcodac va prezinta un serial de exceptie, semnat de Adrian Calarasu. Inca nu ne-am hotarat daca sa-l publicam intr-o zi anume sau sa adoptam modelul HBO (adica sa-l dam cand vrem noi, in cele mai neasteptate zile si, daca se poate, mult dupa miezul noptii). Primul episod din “Jurnal de casa noua”, astazi, doar pe Daily Cotcodac.

Referitor la articolul “Rugaminte pentru oamenii de stiinta”, aparut mai jos, precizam ca opiniile ateiste exprimate in acest material apartin autorului si ca ele nu reprezinta punctul de vedere al redactiei Daily Cotcodac.
Doamne, noi, ceilalti, credem cu tarie in Tine! (Julica sunt, Doamne. Nu ma uiti cu rugamintea aia pentru meciul cu Dinamo, nu?)

VisUrat

Nu-mi vine să cred că am ajuns să spun asta, dar rog oamenii de știință să nu mai caute, cel puțin pentru o perioadă, viață pe alte planete. Nu de alta dar au mari șanse să găsească și, în acest caz, ce fac sărmanii popi?
Am auzit azi un popă care se plângea de faptul că sunt din ce în ce mai puțini credincioși și e din ce în ce mai greu să fii om al bisericii în zilele astea. Nu am fost atent dacă sunt mai puțini credincioși în religia lui sau în general, dar faptul că sunt din ce în ce mai puțini e foarte grav. Au și popii ăștia rate la merțane, au rate la case, au copii cărora trebuie să le asigure o casă, o mașină, ceva conturi în bancă. Nu rămân pe drumuri dacă nu mai cotizează credincioșii?
Așa că, din suflet rog oamenii de știință să se liniștească un pic. Și așa lumea se deșteaptă pe zi ce trece, măcar cât mai sunt cățiva proști care pun botul la vrăjeala cu zeitățile și cotizează să o lase mai moale cu găsitul vieții pe alte planete.

De ce să nu facă și ei un (more…

Julius Constantinescu

Era să mă prăpădesc ieri. Mă rog, exagerez puţin, încerc să vă storc o lacrimă ca să fac trafic. În fapt, era să mă lovesc de o ambulanţă într-o intersecţie. Puteam să-l omor pe ăla din salvare (sau pe ăla care aştepta salvarea), să iau eu însumi ambulanţa cu autostopul, să fac praf două maşini şi să rămîn fără carnet (le-am aranjat în ordinea efectului dramatic). O să spuneţi: meritai să mori, mă, asasinule! Criminalule! Nu erai atent la trafic, aveai muzica tare, te uitai după pitzi, ai luat-o pe linia de tramvai, ai făcut tu vreo găinărie. Huo, reprobabilule! (more…

Eram sa mor ieri!
Teapa, nu eram sa mor, v-am pacalit ca sa-mi creasca traficul.
Ceva, insa, tot am facut. Sunt un criminal, un asasin, un tortionar sinistru? Aflati astazi, doar in Daily Cotcodac. Noul tau ziar de necrologuri.
Puteam sa-l omor pe ala din salvare (sau pe ala care astepta salvarea), sa iau eu insumi ambulanta cu autostopul, sa fac praf doua masini si sa ramân fara carnet (le-am aranjat in ordinea efectului dramatic). O sa spuneti: meritai sa mori, ma, asasinule! Criminalule! Nu erai atent la trafic, aveai muzica tare, te uitai dupa pitzi, ai luat-o pe linia de tramvai, ai facut tu vreo gainarie. Huo, reprobabilule!

Ieri, am avut o zi din aia. Cine trăieşte in Băştinezia, ştie ce inseamnă din aia.

Julius Constantinescu

Un automobilist se deplasează din punctul A (să-i spunem Cluj-Napoca) spre punctul B (să zicem Bucureşti). Va conduce el relaxat, admirînd frumuseţea peisajelor şi punînd, din cînd în cînd, mîna pe piciorul gagică-sii, sau i se va părea, asemenea cunoscutului automobilist Zenon, că nu va ajunge niciodată? Să-l urmărim! (more…

Mara se trezise târziu luni dimineaţa, sărise peste câteva etape prealabile mersului la lucru, chiar şi peste fardat, lucru neobişnuit pentru ea – de obicei stătea câte douăzeci de minute în faţa oglinzii. “Mă fardez în maşină, nu mai am timp acum”, işi zise, după care ieşi grăbită pe uşă.
Graba şi neşansa o făcură să calce acceleraţia exact în dreptul unui radar amplasat între două intersecţii de pe Splaiul Unirii, unde acum era trasă pe dreapta. Avea trusa de farduri în poală, pensula într-o mână şi oglinda retrovizoare îndreptată nefiresc în jos, într-o poziţie care o trăda. Nu mai avea nici un argument care s-o apere în faţa agentului de circulaţie, era evident cu ce se ocupa ea în timp ce conducea. (more…

Julius Constantinescu

Eram în anul II de facultate. Într-o noapte, pe la vreo două, în timp ce mă întorceam de la bibliotecă, dau nas în nas, în holul căminului, cu alţi iubitori ai lecturii; citeau şi jucau table pe scările de la intrare. Schimb rapid două ţigări pe o bere şi rămîn să mă uit.

Un tip grăsuţ şi spălăcit, ce părea a fi liderul spiritual al acestei adunături (lider spiritual, în sensul că făcea spirite de genul “6-3, ca la Făurei”, iar atunci cînd vroia într-adevăr să destindă atmosfera, trăgea cîte un vînt zgomotos), cîştiga în prostie, ceea ce l-a făcut, la un moment dat, să decidă că ceea ce făceau ei acolo era campionatul universitar de table, iar el era, din clipa aia, campionul en-titre. (more…

Diseara, Daily Cotcodac va introduce in culisele sportului cu balonul patrat: tablele. Primul turneu universitar de table din Romania, mari campioni, vorbe celebre (“6-4, ca la teatru”, “6-3, ca la Faurei”, toate diseara, doar in Daily Cotcodac. Noul tau ghid de table.
Meciul, care a ramas in istoria complexului studentesc Observator drept “meciul secolului”, un fel de Cassius Clay – Frazer al tablelor, s-a terminat pe la 9 dimineata, sub privirile a vreo suta de spectatori care, initial, intentionasera sa mearga la cursuri. La capatul lui, Uta era istorie: il zdrobisem fara drept de apel, cu 10 – 9. Mi-a strâns mâna si a recunoscut cu sportivitate ca fusesem mai bun: “In viata mea n-am vazut asa bulan!”.