Aventurile bravului soldat Julică

Cum nu m-am angajat la Adevărul

Julius Constantinescu

Prin 2001, lucram la Jurnalul Naţional, dar voiam să mă angajez la Adevărul – era un ziar mai mare şi, în plus, îmi plăcea mai mult. Într-o dimineaţă, în timp ce citeam ziarele la cafea, văd un anunţ în Adevărul: scoteau la concurs patru posturi de redactor. Nu mă interesa nici unul – eu scriam reportaje şi ăştia căutau redactori pentru departamentele economic, tineret – învăţămînt şi alte plictiseli din astea; totuşi, mi-am făcut un dosar de presă cu cîteva reportaje bunicele, am scris acolo că-mi doresc din suflet să devin redactor pe tineret – învăţămînt şi, cu el sub braţ, am trecut pe şestache la duşman, în corpul celălalt al Casei Scînteii. După care, pînă la interviu, am mers pe burtă la Jurnalul (în sensul că m-am ferit să muncesc mai mult, ca să nu dau de bănuit).

În ziua interviului, la ora 9, holul Adevărului gemea de aspiranţi la un post de redactor – erau pe puţin vreo 200 de oameni. Mi-am recunoscut vreo 3 colegi de la JN, dar ne-am prefăcut cu toţii că nu ne vedem (ce fraier Vlad Petreanu, redactorul şef de atunci al Jurnalului! În locul lui, trimiteam un lingău din redacţie să se înscrie la interviu şi să mi-i noteze pe toţi).

După vreo jumătate de oră, uşa secretariatului se deschide şi murmurul de pe hol se stinge brusc. Domnii candidaţi se cam căcaseră pe ei.

“Domnul Julius Constantinescu este?”, întreabă secretara. Sînt cu mîinile în aer: “V-am spart, fraierilor, i-au plăcut lu’ Chelu reportajele mele! Atîrnaţi degeaba pe-aici, s-a cîntat bingo!”. Şi o urmez pe secretară, vizibil încîntat că, din 200 de candidaţi, fusesem chemat primul.

Atmosfera dinăuntru era mai apăsătoare chiar decît cea de pe culoar. În capul mesei trona, cu o morgă marţială, Tinu; la dreapta lui, ţintuindu-mă cu o privire sticloasă, de inchizitor căruia îi iroseşti timpul, Marele Justiţiar, CTP-ul însuşi. Chiar lîngă mine, SS Mandas Vergu, şefa departamentului de tineret – învăţămînt de la Adevărul, pe lîngă care chiar şi femeile gardian de la Auschwitz ar putea trece drept nişte fiinţe pline de bunăvoinţă. Probabil că la masă se mai aflau Ursu şi Chireac, dar asta nu-mi amintesc – şi din comisiile morţii mai făceau parte, pe lîngă medicii nazişti care hotărau cine trăieşte şi cine nu, vreo doi tipi care doar completau registrele.

Nu s-au întins la vorbă – n-au pomenit nimic de textele pe care trebuie că le citiseră, nu m-au întrebat de sănătate, al cui sînt, nici măcar ce caut acolo. SS-Obersturmführer Vergu a lătrat patru întrebări scurte din generosul domeniu al tineretului şi învăţămîntului, la care am răspuns, invariabil, cu “nu ştiu”. Cu o voce ruginită, CTP-ul mi-a comunicat că mă sună ei, iar eu am şters-o cît am putut de repede, de frică să nu apară cumva doi tipi care să mă tîrască la camera de gazare.

În viaţa mea nu m-am simţit mai penibil. Seara, acasă, mă întreabă gagică-mea ce-am făcut la interviu. “M-am făcut de căcat. Mi-au pus ăia patru întrebări şi n-am fost în stare să răspund la nici una”. “Ce întrebări?”. “Din domeniul ăla pe care-l trecusem eu acolo”. “Păi tu nu voiai să te angajezi pe postul ăla, nu?”, mă întreabă gagică-mea. “Evident că nu”. “Atunci trebuia să le zici de cînd ai intrat: îmi cer scuze, dar eu nu am venit pentru nici unul dintre posturile scoase la concurs. Am venit pentru reportaj. Aţi citit cîteva dintre reportajele scrise de mine – dacă vă interesează, putem vorbi; dacă nu, îmi cer încă o dată scuze pentru timpul irosit. Şi plecai demn, mă! Dacă nu te voiau atunci, măcar te ţineau minte” (ulterior, m-am despărţit de ea – era prea deşteaptă).

După vreo două luni m-am dus la Vlad Petreanu: “Dacă nu-mi măreşti salariul, mă car”. “Unde te cari, mă?”. “La Adevărul”, zic. “Băi”, zice Petreanu, “dacă îţi măresc salariul, mă pun în calea fericirii tale. Şi nu pot să fac asta, că sînt prietenul tău. Ştii, nu mi-aş ierta-o niciodată”.

Share:

22 comments

  1. Ferdinand 31 March, 2009 at 23:44

    Io cred ca tu de fapt nu vroiai sa ne povestesti cum nu te-ai angajat la adevarul ci mai degraba vrei sa te lauzi ca ai lucrat la Jurnalul…

  2. Lirca 31 March, 2009 at 23:45

    foarte misto, ca de obicei.
    si totusi, unde te-ai dus?

  3. admin 31 March, 2009 at 23:52

    @ferdi: daca tu crezi ca e vreo mandrie sa lucrezi la jurnalul…

  4. Ferdinand 1 April, 2009 at 00:11

    @admin: pai nu stie nimeni cum functioneaza mandriile la oameni. Uite, de exemplu, unii oameni tin cu Craiova…

  5. umbre 1 April, 2009 at 00:50

    :))) touche :))

  6. Robintel 1 April, 2009 at 01:01

    :)) Ce elegant a dat-o pe aia cu împlinirea viselor. :))

  7. writeman 1 April, 2009 at 10:43

    mandargoras vergu a latrat la tine patru intrebari..? lol, se vede ce mult o simpatizezi. dar interesant ca se adunasera atatia grei ca sa angajeze un redactor, se facea treaba serioasa atunci la adevarul 😀

  8. A.C. 1 April, 2009 at 11:05

    Pai bai Julica, daca incepem cu d-astea, cu “cum nu am facut eu(oarece chestii prin viata)”, te-am rupt, ca la d-astea-s campion mondial.

  9. 4mall 1 April, 2009 at 11:17

    @Julica: Vezi ce patesti daca lucrezi pentru prieteni?

  10. Moroi 1 April, 2009 at 11:33

    Nicodată în viaţa ta să nu mai răspunzi cu “nu ştiu”. Asta e legea nescrisă începând de când te scoate în clasa a2-a la tablă. Chiar dacă habar nu ai ,încerci “să o scalzi” altfel. Dai din gură aiurea şi eviţi subiectul ,(vezi vânzătorul din cel mai recent post al lui Sebi)… Smoke and mirrors man ,sau pe româneşte distrage-le atenţia.

  11. FB Ronnie 1 April, 2009 at 11:51

    Complet offtopic (sau poate nu)…
    Citind mai sus ce s-a mai intamplat pe 1 Aprilie prin lume, mi-am amintit brusc de “Aspirina saracului”. Aveau si ei acolo un astfel de coltisor de istorie. Stilul era acelasi.
    Scuza-mi ignoranta, dar nu cumva ai scris si acolo, prin anii 2002-2004?
    Imi placea la nebunie fitzuica aia si a fost singurul ziar pe care il cumparam saptamana de saptamana. Mi-a parut rau cand a incetat sa existe.

  12. JULIUS 1 April, 2009 at 12:28

    @FB Ronnie: evident c-am scris la Aspirina, n-a existat mizerie de presa sa nu lucrez si io acolo 😀

  13. DrLyana 1 April, 2009 at 13:46

    Sau asta a fost o poveste de genul: cum am alergat dupa doi iepuri si nu am prins niciunul?

  14. 4mall 1 April, 2009 at 15:32

    @ Julius: Daca imi zici ca ai scris si la “Infractoarea”…

  15. 4mall 1 April, 2009 at 15:34

    @DrLyana: Daca ai fi citit atenta tot articolul, ti-ai fi dat zeama ca primul iepure era deja prins, si tot cu el a ramas…But who’s counting?

  16. JULIUS 1 April, 2009 at 15:37

    @4mall: e regretul vietii mele ca n-am scris la Infractoarea… Da’ am scris la Unica, fata!

  17. artistu 1 April, 2009 at 15:58

    Deci Petreanu e tare frate! Auiz sa nu swe puna in calea fericirii tale… hai ca rad de am picat cu scaunul. Nu inteleg colegii de birou ce se intampla cu mine! 🙂 😀

  18. 4mall 1 April, 2009 at 16:42

    @Julica: In cazul asta, jos palaria!

  19. Julia- JD 2 April, 2009 at 04:30

    Pacat de femeie 🙂

  20. FB Ronnie 2 April, 2009 at 10:06

    @Julius, in cazul asta, ma bucur ca te-am (re)descoperit.
    Pacat ca [voi, echipa] nu aveti asa spor la scris pe DailyCotcodac cum am eu spor la citit. Haideti, mai scrieti, ca si asa cam tai frunze la caini pe la servici.

  21. curly 2 April, 2009 at 16:52

    @FB Ronnie:
    julius n-are cele mai bune amintiri legate de Dinescu. intreaba-l daca nu crezi….asha ca nu-i mai aminti de Aspirina

  22. FB Ronnie 2 April, 2009 at 19:00

    @curly eu ziceam doar ca mi-a placut “aspirina” si unul dintre motice era chiar coltisorul de istorie.
    despre amintirile lui Julius legate de dinescu habar nu am. in nici un caz sa nu iti inchipui ca doream sa il provoc in vreun fel.
    daca tot veni vorba, nu ne povestesti care a fost faza?

Leave a reply