Groparu

Ce contează cu adevărat în lumea asta sunt banii, ne destăinuia prietenul nostru Calciu secretul vieţii, el vânzător la Billa, noi studenţi în anul I. D-aia eu nici nu am vrut să ajung student: 4 ani de facultă eşti lefter, mai faci şi master, şi dupa aia ajungi slugoiul unei şefe piloase care o terminat seralul, totul pentru un salariu de căcat – ca un scarabeu, frate, ca un scarabeu! Păi treabă e asta? Uite, de-aia m-am hotărât să fac bani cu propriile mele puteri. Bani mulţi, cât mai mulţi, că asta se cere în ziua de azi. Şi d-asta îmi voi încerca norocul cu anunţul ăsta: „Firmă serioasă angajează actori (bărbaţi) pentru filme pentru adulţi. Remuneraţie deosebită în funcţie de dimensiuni şi prestaţie!”. Uraţi-mi baftă, şi s-auzim de bine! Vă chem la un kite surfing, dacă ştiţi ce-i aia, in 2-3 ani, la vila mea din Malibu; mi-e frică numai că nu ştiu cum veţi primi voi viză de SUA.

Anii trecură, si de fiecare dată când făceam una groasă prin studenţie ne gândeam la Calciu, ce viaţă va duce el şi ce gagici curate îl pupă pe el prin locuri în care până şi bărbaţii se epilează uneori, şi cum a reuşit el să fie mai coios ca noi fără să transpire sânge la examenul de dialectologie, istoria limbii franceze şi lexicologie.

După mai multe primăveri româneşti cu ninsoare, zloată şi răceli, ne întâlnim cu un tovarăş comun, ce mai faci, mă, ce mai ştii de Calciu? Ce să ştiu, lucrează la net café. Cum, mă, şi cariera de pornstar? Ce carieră de pornstar, zice tovarăşu. Aaaa, zice, aia de atunci? Băăă, deci să vezi ce ţapă – românească, că noi numa‘ d-astea ştim să facem: deci mere Calciu la „audiţie”, sau „casting”, sau cum i-o zice, pentru pornăială. Şi îl bagă ăştia într-un apartament gol, şi încep cu el – interviu, frate: dacă are trac în faţa camerei de filmat, unde te vezi peste 5 ani, de ce vrei să devii pornstar, ce calităţi te recomandă. Aud? zic ăştia când începe Calciu să se laude cu dimenisiunile lui puţulicoase. Ia să vedem! Şi nu mi ţi-l pun ăştia pe Calciu să se dezbrace; şi apare de nicăieri un nene înzestrat cu ditamai aparatul foto, şi începe să-i facă poze la puţulică! Ia dezbracă-te de tot, îi zic ăştia lui Calciu, să vedem cât de fotogenic eşti. Aşa. Ia scoală-l pe ăsta micu, şi întinde-te pe fotoliu. Aşa. Mângâie-te, bun, aşaaa, bun. Ia bagă-ţi un deget în funduleţ, că şi aşa ai zis că nu ai greţuri şi eşti liberal la minte. Aşa. Vezi că vine acum un nene în cucul gol, ia pune mânuţa pe cucuşorul lui. Bun. Ia acilea revista asta cu domnişoare în puţa goală, ia apucă-te. Aşa. Mimează că eşti excitat, ia să vedem cât de excitat eşti! Ai terminat? Bravo, ia de aici şerveţelul ăsta, şterge-te. Lasă-ne un număr de telefon. Bun. La revedere, te vom contacta imediat.

Şi ştii ce e cel mai dureros, mă? zice tovarăşul. Nu l-au mai contactat niciodată, mă. Au făcut o mie de poze cu el, şi nici măcar un telefon nu i-au mai dat! Şi când a mers el la ei, ăştia plecaseră din sediul ăla, şi Calciu nu a mai avut cum să dea de ei, că erau firmă serioasă, din Bucureşti.