DJ O’Cotco is back in town!

Cu 25% au reuşit domnii autori, prin eforturi conjugate, să prăbuşească traficul pe Daily Cotcodac în doar câteva zile. Singura reuşită editorială a îndrăgitului şi bine plătitului Ovidiu Eftimie a fost aceea că l-a convins pe Pircă să scrie un text – se pare că Pircă e greu de momit cu bani, dar relativ uşor de prostit cu texte de genul „băi, scrie şi tu un text te rog, l-aş scrie eu dar am treabă”. În afară de textul lui Pircă („constant bun acest Pircă”, cum ar spune Alcibiade) şi de textul foarte bun al Simonei Catrina, nu m-am aventurat – titlurile de genul „Sunteţi broccoli, fată” sau „Ia de la Julius” m-au avertizat că e mai bine să nu citesc textele dacă vreau să nu se producă ceva ireparabil în relaţia cu domnii autori. Nu vom mai vorbi niciodată despre aceste lucruri şi vom încerca să ne continuăm viaţa pretinzând că nu s-a întâmplat nimic. Citeşte mai departe…

Două cu Julius şi Pircă

julius: esti zeul traficului
julius: ai reusit sa dai poze cu pisicute dragute fara sa para ca asta vroiai
julius: nu mai spun ce succes are concursul la care, practic, nu dam nici un premiu
julius: oricum, ceva imi scapa, mi se pare incredibil ce succes au cacaturile alea mici
julius: de pilda, prostia aia de text cu gogoasa a facut vreo 60 de like-uri pe facebook
pirca: sunt gogosi foarte bune pe Nitu Vasile
pirca: d-alea de-s bune si reci
Citeşte mai departe…

The Silverfanged Boar

Fiindcă Pircă n-a mai tradus nimic săptămâna asta (acum e blogger, când n-are chef să muncească bagă ceva cu „m-am plictisit îngrozitor astăzi, mi-am făcut o supă şi am citit nişte Celine. Voi ce aţi citit azi?”), greul a căzut tot pe bietul Admin. Harnic cum îl ştiţi, a căutat repede ceva pe youtube şi iată-ne în măsură să vă oferim şi astăzi o traducere. Dacă n-aţi râs niciodată citindu-l pe Ştefan Augustin-Doinaş, probabil nu l-aţi citit în engleză. Citeşte mai departe…

Impozitul pe bogăţie, acum accesibil tuturor românilor

Julius şi Pircă

Guvernul a dat de înţeles (logic că n-a anunţat public, când ai purtători de cuvânt ca Andrei Gheorghe mai bine eviţi conferinţele de presă decât să dea ăia în cap la oameni) că ar vrea să impoziteze suplimentar averile mai mari de 450.000 de euro. Trebui c-aţi răsuflat uşuraţi că voi sunteţi săraci, abia dacă v-ajungeţi să faceţi rate la o plasmă, aşa că nu vă priveşte. Ei bine, nu-i chiar aşa; după părerea noastră, cam toată lumea are o asemenea avere. Nu ne credeți? Ia uitaţi-vă:

Tot omul are un apartament la doi pași de centru sau de metroul care duce în centru, tot aia e, după cum ne-au învățat ani de zile agenții imobiliari. Cei care n-au apartament au, și mai bine, o garsonieră, care potrivit acelorași imobiliari, e aur, mai bună decât orice apartament. N-aveți cum să evaluați o asemenea comoară sub 150.000 de euro fără să vă ucidă lumea cu pietre pentru că stricaţi piaţa, nu?

Tot omul are, de asemenea, o casă la roșu la cinci minute de Capitală (asta e noţiune uşor fluidă, care de obicei înseamnă ”nu chiar în Sighetul Marmației”). Citeşte mai departe…

DVD-playerul care nu iubea filmele

Radu Pircă

Din cauza sărbătorilor de iarnă, familia P. a trebuit să întreprindă un turneu oficial pe la toate rudele şi cunoştinţele dintr-un oraş din Moldova (nu Vaslui, altul, mai puţin îndrăgit de cititorii noştri, dar se bea şi se dă cu pumnul şi-n ăsta). Cu acest prilej, familia P. a avut ocazia să realizeze un interesant studiu asupra DVD-playerelor din casele românilor, studiu pe care suntem convinşi că Realitatea îl va prelua în următoarele zile, fiind de larg interes şi cu nimic mai prejos decât ştirile despre unde se poate mânca cea mai rafinată slană cu ceapă şi ce face Hruşcă de Sărbători.

Ca regulă generală, am constatat că preţul este invers proporţional cu capacitatea de a citi DVD-uri. Citeşte mai departe…

Episodul I: Prima cotropire nu se uită niciodată

Radu Pircă

Istoria românilor e simplu de rezumat în câteva propoziţii: timp de mii de ani, am tot încercat să ne apucăm de muncă, dar de fiecare dată când puneam mâna pe lopată, apărea un neam de cotropitori, aşa că preferam să ne culcăm în roabă până trece urgia. Nenumărate generaţii de strămoşi au avut scuza perfectă pentru a nu se apuca de făcut, ca alţii, ziggurate, piramide, catedrale sau măcar metrou în Drumul Taberei: “Tată, eu m-aş apuca, dar sunt sigur că imediat or să apară nişte cotropitori şi o să-şi bată joc de munca mea”. Aşa că pe Daily Cotcodac am decis să începem acest serial de istorie cu primii dintre cotropitorii ăştia care stricau tot. Sau, cum spunea femeia de serviciu a voievodului Menumorut: “Cotropitori? Porci, dom’le, nu cotropitori. “

De obicei, cotropitorii, fiind oameni răi, leneşi şi stricători – nu ca noi – erau organizaţi în imperii care stăpâneau jumătatate de lume. Citeşte mai departe…

Concurs VSFT? – Iranul, secolul cetăţii Ispahan

6-Iranul_IspahanDacă v-aţi uitat vreodată pe o hartă, probabil ştiţi că Iranul e o ţară destul de mare, aşa, cam cât Germania, Franţa şi Spania la un loc (dacă nici acum nu aveţi idee cam cât de mare e Iranul, să fiţi sănătoşi; ne e prea lene să calculăm câte terenuri de fotbal ar încăpea în Iran, ca să pricepeţi şi voi). Iranul actual nu a constituit însă decât partea centrală a celor trei mari imperii persane care au strălucit de-a lungul timpului (Ahemenid, Sassanid şi Safavid, în caz că vă întreabă careva). Lumea iraniană s-a întins mai mereu, într-o mai mare sau mai mică măsură, între India şi Caucaz şi între China şi Egipt, reprezentând una dintre cele mai rafinate culturi ale lumii. Premiul nostru de astăzi, cartea “Iranul, secolul cetăţii Ispahan” (Editura Univers, colecţia Enciclopedica), prezintă cel de-al treilea mare imperiu persan, cel al dinastiei Safavizilor.
Citeşte mai departe…

Daily Cotcodac Exclusiv: Istoriile lui Pircă

Începând din această seară, Daily Cotcodac va publica un serial inedit, intitulat “Istoriile lui Pircă”. Dincolo de nota de umor în care sunt prezentate, subiectele tratate de Istoriile lui Pircă sunt cât se poate de serioase şi reprezintă, din câte ştim, o premieră pe blogurile româneşti, fiind rezultatul unor cercetări ştiinţifice riguroase. Pentru o parte din subiectele tratate de Pircă nu există nici un studiu istoric aplicat, poate pentru că nimeni, nici măcar Academia Română (singurul nostru concurent serios), nu şi-a bătut capul cu asta. Citeşte mai departe…

Meşterul: mic ghid de utilizare

Radu Pircă

Sunt sigur că de-a lungul timpului vi s-au stricat diverse chestii prin casă şi a fost nevoie să apelaţi la un meşter. Cum ştiţi însă că aţi pus mână pe un meşter adevărat, unul care face o treabă ca lumea, românească? Daily Cotcodac vă oferă un scurt ghid:

Pe adevăratul meşter îl recunoşti de la mare depărtare. Poartă haine care par murdare din fabrică – sunt convins că există un magazin pentru meşteri unde te întreabă: “De care salopetă vreţi, cu pete de vopsea sau de vaselină? Avem şi colecţia nouă, cu stropi de diluant şi urme de rugină, sunt ultimă modă în tramvaiul 34”. Citeşte mai departe…

Un nou serial DC – teaser

Radu Pircă

România, 1937. Comisarul Moldovan împuşcă legionari şi speră că, dacă într-o zi o să se facă un film după viaţa lui, o să-l joace un actor bun, Bogart sau Gary Cooper, nu vreun pârlit din România. Ion Iliescu se joacă cu Pistruiatu’, copilul vecinilor, şi-i traduce Rahane: “Deci aici Rahan dă cu cuţitul în ţărănişti”. Tânărul Mihai, moştenitorul tronului, visează: “Ce tare ar fi ca atunci când mă fac mare să fiu pilot de încercare, nu oboseala asta de rege… Sau să fie o revoluţie şi să mă gonească bolşevicii, ca-n filme… N-am eu bafta asta.” În acelaşi timp, un localnic din Gherla îşi sapă grădina de legume. Printre roşii şi vinete găseşte ceva extraordinar: singura tăbliţă cuneiformă descoperită vreodată în Europa. Mai puţin extraordinar e faptul că nimeni în România nu o poate traduce, Oreste nefiind născut încă. Citeşte mai departe…