Julius

N-am ştiut că un găinaţ se poate sparge în trei. O parte a rămas în cap, acolo unde a lovit întâi; o parte a ajuns pe umăr; în fine, ultima parte a aterizat pleoscăind în ceşcuţa de cafea.

- Dumnezeii mă-tii de porumbel!, am ameninţat cu pumnul ridicat păsăretul ce fojgăia pe sub vitraliile Pasajului Vilacrosse.

Peste o oră aveam să mă întâlnesc cu nu mai puţin de cinci dame şi starea în care mă găseam nu făcea din mine o prezenţă tocmai agreabilă. (more…

Pe 12 octombrie vom lansa noul număr de print Daily Cotcodac. Clubul e antamat, trupa e plătită (un singur indiciu vă dau: e cea mai mişto trupă din România), berea e rezolvată, invitaţiile acum se fac – totul merge bine. Un singur lucru ne-ar mai lipsi: ziarul pe care-l lansăm.

De o săptămână, mă culc la 5 dimineaţa şi mă trezesc la 11 – practic, până şi un corporatist m-ar putea invidia pentru un asemenea program inuman. (more…

Julius

Mult peste miezul nopţii, doi cântăreţi deşiraţi străbat străduţele înguste din Centrul vechi în căutare de mărunţiş. Unul dintre ei strânge la piept o chitară galbenă; celălalt mizează exclusiv pe voce, fiindcă natura a fost darnică şi l-a înzestrat cu o voce pentru care oamenii sunt dispuşi să plătească – mai exact, e plătit să nu mai cânte.
(more…

Incident incredibil la cheful Daily Cotcodac de sâmbătă de la grădiniţa lui Raeţchi, în timpul meciului de fotbal dintre Julius şi Îndrăgitul Eftimie. Sub privirile stupefiate ale asistenţei, Julius l-a lovit cu capul în piept pe Îndrăgit, gest care umbreşte, regretabil, o frumoasă carieră.

VEZI MAI JOS CUM A EXPLICAT JULIUS GESTUL DUPĂ MECI!
(more…

Julius

Într-o duminică, pe la prânzişor, sunt chemat în biroul redactorului şef. Duminica e o zi moartă pentru presă, cele mai palpitante ştiri provin din conferinţele de presă. „Şefu’ se plictiseşte”, îmi zic. „Probabil, doreşte companie de calitate”.

- Luaţi loc, domnu’ Julius, mă pofteşte Petreanu, cu o voce spartă, fără să-şi ridice ochii din ziar.

Carevasăzică, e prost dispus – Petreanu e ca Vorobianinov, mareşalul nobilimii al lui Ilf şi Petrov, ghiceşti imediat în ce dispoziţie s-a trezit. Când e bine dispus, îmi spune „băi Giulius”; când e prost dispus, sunt „domnu’ Julius”, cu „J”.
(Citeşte continuarea pe Amar de Zi… )

La reportajul cu sinuciderea m-am dus pe teren cu Paul, şoferul meu preferat de la Jurnalul Naţional. Bine manipulat, apetitul lui pentru trăncănit şi băgat nasul era nepreţuit: îl foloseam ca să adun informaţii de la şoferi, portari, femei de serviciu şi alte categorii sociale care îşi deschid mai greu sufletul în faţa reporterilor.

La secţia 15, Paul a rămas afară şi, când poliţiştii m-au dus la Spitalul 9, ne-a urmat de la distanţă. (Citeşte prima poveste pe Amar de Zi… )

Pe Petreanu nu l-am cunoscut prea bine câtă vreme am lucrat împreună, şi nu pentru că el era redactor şef iar eu doar un amărât de reporter, deci socialmente complet diferiţi, ci pentru că învăţasem deja că la slujbă e exact ca-n dragoste: nu e bine să te încrezi în relaţiile bazate pe sinceritate.

Trei sunt întâmplările pe care amândoi ni le amintim din acea perioadă. Bineînţeles, ni le amintim complet diferit – mărimea salariului, să ştiţi, e o lentilă foarte sensibilă. Indiferent ce mizerii colportează Petreanu în lipsa mea (slavă Domnului că eu nu am acest obicei!), vă ofer acum nebănuita şansă să aflaţi adevărul gol-goluţ. (Citeşte prima poveste pe Amar de Zi… )

Julius

Pe la ora zece seara, un grup numeros de locuitori ai oraşului C. se revărsă intempestiv în stradă de la cârciuma „Marinarul vesel”, ocupând ambele trotuare cât şi o bună bucată a părţii carosabile. Bărbaţii mustăcioşi, cu burţi respectabile, pirandele gureşe cu fuste înflorate şi puradeii ce nu stăteau o clipă locului născură curând un soi de vuiet care se ridică purtat de adierea blândă a unui vânticel de vară şi pluti printre frunzele corcoduşilor şi zarzărilor, pe deasupra străzilor prăfuite şi mai departe până pe malul canalului, unde se pierdu în malaxorul zgomotelor produse de motoarele şalupelor ce brăzdau noaptea.

Un ţigan tânăr dădu glas întrebării de frământa pitoreasca adunare: (more…

Julius Constantinescu

În principiu, sunt un pacient curajos. Uneori, chiar şi dincolo de uşa cabinetului. Nu mă tem de ace, de bisturiu, de foarfecă, de fierăstrău, de daltă, de freza dentistului, ba nici măcar de linguriţa cu sirop de tuse – adică de lucrurile care îl pot îngrozi cu uşurinţă chiar şi pe cel mai brav şi neînfricat bărbat. Refuz anestezia, nu urlu, nu mă zvârcolesc, nu dau din picioruţe – practic, sunt visul oricărui măcelar care a terminat o şcoală sanitară.

Totul, până-mi arăţi o spatulă, o linguriţă, ceva de băgat pe gât. (more…

Julius Constantinescu

Tabăra de bază: Beiuş, munţii Apuseni.
Disponibilitate de deplasare: 150 – 200 km.
Buget: suficient.
Variante: Stâna de Vale, Padiş, Băile 1 Mai, Mocăniţa de la Brad, Castelul Huniazilor.
(more…