Aventurile bravului soldat Julică

Senzaţii tari africane: cu cortul printre lei

Julius Constantinescu

 

Câtă vreme banii se aflau încă în buzunarele noastre, pentru Richard, patronul unei mici agenţii din Arusha ce plimbă albi prin savană în schimbul unor sume modice cuprinse între 160 şi 200 de dolari pe zi, nimic nu părea imposibil. Scutura din cap, dezvelindu-şi dinţii albi, şi dădea drumul unui hohot de râs melodios şi tonic, apoi relua cu bunăvoinţă oferta micii lui agenţii, adăugând fără ruşine produse şi servicii inexistente şi asigurându-ne, orice am fi întrebat, că se poate rezolva cu uşurinţă.

 

De fapt, marea noastră îngrijorare era legată de perspectiva de a petrece două nopţi într-un cort în mijlocul savanei. Cu răbdarea celui obişnuit cu neştiinţa albilor, ne-a înlăturat temerile descriindu-ne cu lux de amănunte locul absolut sigur unde urma să înnoptăm: un camp îngrădit, cu pază armată, un fel de fortăreaţă în care, practic, eşti mai în siguranţă chiar decât la Zoo.

 

I-am mai pus câteva întrebări şi, puţin după miezul nopţii, ne-am dus să ne culcăm, încetând să-l mai jignim cu neîncrederea noastră.

 

RichardDouăzeci de ore mai târziu, goneam plini de entuziasm în jeep prin parcul naţional Serengeti spre camp-ul sigur ca o grădină zoologică promis la agenţie. Eram însoţiţi de un ghid şi un bucătar, angajaţii lui Richard. Cât despre acesta din urmă, cei 2.880 de dolari încasaţi în cursul dimineţii de la noi trebuie că i-au făcut ziua cel puţin la fel de frumoasă ca a noastră.

 

Un soare portocaliu, întins cu degetul, scăpăta peste savană când am ajuns la fortăreaţă. Locul bătătorit, zbârcit ici, colo de un smoc de iarbă pălită, marca intrarea în camp. Primul lucru pe care l-am remarcat în spatele şirului de jeep-uri a fost absenţa oricărei porţi. Camp SerengetiAl doilea lucru pe care l-am remarcat a fost absenţa, de fapt, a oricărei îngrădituri. Camp-ul consta dintr-o clădire joasă, în dreapta, ce adăpostea duşurile şi wc-urile, şi două construcţii în stânga – câte un brâu de beton înalt de un metru şi o plasă ce le închidea deasupra ca o cuşcă – ce serveau una de bucătărie şi adăpost pentru bucătari, iar una drept sală de mese pentru turişti. La mijloc, corturile, grămadă. Cât despre paza armată, nici vorbă – nu ne aflam acolo decât noi, turiştii, ghizii şi bucătarii. Eram în plină savană şi singurul lucru care ar fi putut împiedica vreo sălbăticiune să pătrundă acolo era cel mult jena.

 

Căzuse întunericul când am isprăvit de ridicat corturile. Ne-am aranjat cum am putut şi ne pregăteam de cină, gândindu-ne că poate nu e totuşi chiar atât de rău. Au mai dormit şi alţii, şi, în definitiv, dacă ar fi periculos nu ar dormi acolo nici ghidul, nici bucătarul, nu? Întremaţi de acest gând, ne-am îndreptat spre cuşca unde se servea masa. Ghidul nostru ne-a prins din urmă şi ne-a informat că l-a sunat un prieten rămas în pană corturi savana 2şi trebuie să fugă în ajutorul lui. Ne-a asigurat că se întoarce cel mult în două ore. Abia după ce a dispărut în noapte cu jeep-ul nostru ne-am amintit că nu avea semnal la telefon. Probabil din acest motiv a avut dificultăţi în a-şi găsi amicul, aşa că s-a întors abia dimineaţă.

 

Între timp, am aflat că bucătarii se încuie peste noapte pe dinăuntru în cuşca lor şi că singurii care dorm noaptea în corturi suntem noi, mzungii – albii care plătesc pentru toate astea.

 

SALA DE MESE
În cursul mesei am mai aflat, de la un bucătar negru, că hienele pe care le auzim deja vor veni mai târziu în camp. Totuşi, nu este un motiv de îngrijorare, fiindcă vin la tomberoane. În corturi chiar nu e nici un pericol, hienele nu intră decât dacă le miroase ceva de mâncare. Mai târziu, cu toţii am plecat la culcare bănuindu-l pe colegul de cort că are mâncare nedeclarată în bagaje.

 

Tot de la bucătarul respectiv am aflat şi alte lucruri liniştitoare. Cum ar fi, de pildă, că n-avem de ce să ne temem de leoparzi, fiindcă n-a mai fost zărit vreunul în camp de anul trecut. Şi veştile bune nu s-au oprit aici: nici atunci n-a luat decât un copil care se juca cu mingea – deci, nu atacă adulţi ca noi.
bucatar
Deşi liniştiţi de-acum, nici unul dintre noi n-a mai vrut să meargă la culcare. Am studiat posibilitatea să dormim în cuşcă sau, dacă nu putem, măcar să bem până dimineaţă. Italienii plecaseră de mult, englezii la fel, nemţii sforăiau de la nouă, numai noi, şase români, ţineam vie flacăra vieţii de noapte în camp-urile din platoul Serengeti. Pileam cu două mâini şi scrutam printre gratiile cuştii întunericul nopţii africane, care trimitea până la noi, în loc de ţârâitul greierilor, râsetele ascuţite ale hienelor.

 

Când am plecat la corturi să ne culcăm, eram atât de beţi încât orice leu care ne-ar fi mâncat ar fi căzut în comă alcoolică înainte să treacă de jeep-uri.

leu dimineata

Pe ăsta l-am găsit pe la 7 dimineaţa încălzindu-se la soare, la doar câteva sute de metri de fortăreaţă. Slavă Domnului că e familist şi nu pune gura pe alcool, că-i sar alea cinci neveste-n cap.

 

Foto: Boby Covalschi.

Citeşte şi:

Mr. Happiness, crazy mzungu şi leopardul

Un preţ bătut în cuie

Share:

24 comments

  1. Dan1 13 May, 2014 at 07:57

    Un text. 😐

  2. Cristina Ș. 13 May, 2014 at 07:57

    Nice 🙂

  3. JULIUS 13 May, 2014 at 08:01

    Vedeţi ce chestie? Cu cât folosiţi mai abitir butonul de donaţii, cu atât am mai repede bani să plec undeva şi să vă scriu texte frumoase despre locuri îndepărtate.

  4. Dan1 13 May, 2014 at 08:06

    @JULIUS: Si daca te mânca leul? Scria el? Ia sa nu mai donam ca sa stai în Berceni unde e sigur! :))

  5. dan 13 May, 2014 at 08:09

    Exact la fel am patit si eu, numai ca in Masai Mara. A doua zi, am gasit urme de hiena prin spatele cortului. Iar ragetele unui leu nu prea m au lasat sa dorm desi, ca si tine, ma imbatasem crita.

  6. Cristi 13 May, 2014 at 08:09

    JULIUS,

    Da’ ce, ne crezi mzungi?

  7. boemul 13 May, 2014 at 08:33

    au şi leii ăia standardele lor… nu pun gura pe români :))

  8. Mariana 13 May, 2014 at 08:34

    Damn, inca putin si rămânea Vivi șefă!

  9. SOW 13 May, 2014 at 09:48

    Oare ai vazut si cum ragea leul ala sau mai mult asa mai din spate?!

  10. sebra 13 May, 2014 at 09:59

    Trag concluzia că Serengeti asta e un soi de Vama Veche africană.

  11. Cms 13 May, 2014 at 10:12

    Leul l-a citit din doască în doască pe Mencinicopschi. Nu mănâncă moguli bogaţi în colesterol şi acizi graşi saturaţi.

  12. RoseN 13 May, 2014 at 10:42

    Mvaaaaaai dar ce distractiv fu… dezmat in toata regula: adrenalina, alcool si sex 😀
    By the way oare ce film mimeaza pisicuta din ultima poza, O zi din viata unui mogul ? 😀

  13. Dan1 13 May, 2014 at 10:55

    @RoseN: Nimic nu stii Rozico, de-aia sufla Radu Udrescu toate felicitarile! Nu vezi ca mimeaza “Pozitia copilului”? :))

  14. Boby 13 May, 2014 at 11:28

    Nu era Jeep, era Toyota. Toyota Land Cruiser 🙂

  15. Dan1 13 May, 2014 at 12:24

    Boby: … si nu era leu, era crocodil! =))

  16. N.A. 13 May, 2014 at 16:27

    Eu cred ca leul s-a imbatat doar ce la mirosul vostru si de-aia a picat rupt, n-a mai avut putere sa vina pana la voi.

  17. Alt Marian 13 May, 2014 at 17:23

    Cu numai 300$ poti sa te duci la Brasov si sa vezi acolo ursii gunoieri, ce-s alea hiene?

    Dar tot n-am înteles? Voi ati întins corturile în sala aceea de judo?

  18. NNA 13 May, 2014 at 17:37

    Bre, hienele nu reprezinta un pericol pentru tine, din ce stiu eu hienele nu ataca alte hiene. :))

    Uite ce animalute sunt: “Sunt animale sociabile si comunica prin chemari specifice, pozitii si semnale. Isi fac recunoscute rapid intentiile atat celorlalti membri ai clanului, cat si oamenilor. Cand hiena isi tine coada ridicata, inseamna ca va ataca. Atunci cand o tine sus si indreptata in fata, este excitata. In contrast, coada este tinuta jos cand hiena sta sau se plimba. Daca este speriata, isi pune coada intre picioare, o turteste pe burta si fuge tiptil.”

    Tu ai folosit ultima varianta?! =))

  19. Boby 13 May, 2014 at 17:51

    NNA,

    Coada lui Julius a stat tot timpul intre picioare, nu s-a aplicat niciuna dintre celelalte variante. Cum nu eram atenti, cum adormea tiptil 🙂

  20. Cms 13 May, 2014 at 23:10

    Boby: Adormea tiptil?! Eu am auzit că sforăie aproape la fel de amarnic ca şi tine.

  21. bogho 14 May, 2014 at 00:42

    Si voi i-ati crezut pe aia? Erau mana-n mana cu leii ca sa spuneti apoi ca a meritat banii toata aventura asta.

  22. Radu Vasile 14 May, 2014 at 03:45

    @Dan1: Si ce text, plin de glume si savuros, sigur nu s-a gresit site-ul unde trebuia publicat? Ca eu ma invatasem cu textele celelalte…

  23. Dan1 14 May, 2014 at 10:19

    @Radu Vasile: Sa-l vezi pe-ala de mâine! :))

  24. camionagiu 17 May, 2014 at 14:16

    dacă am fi mai pricepuţi, mai aplicaţi şi n-am sta toată ziua cu nasul în tratate de pishologie şi alte cărţi nashpa – cum ştiu eu pe unii – le-am aplica şi noi asta japonezilor: să-i ducem în zone mirifice, să-i gologănim, să le umplem capul cu poveşti şi legende cu comori, să-i lăsăm să doarmă în luminişuri foarte sigure din Rarău, cât noi bem şi dormim la cabană.

Leave a reply