Dragii mei,

Africa e minunată, plaja este de vis, peisajele sunt extraordinare. Eu sunt bine, mâncarea e bună, totul merge cum am plănuit. Acasă, tot așa, totul decurge conform planului. Le-am promis lui Vivi, lui Beni și lui Ozzy că îi fac șefi ca să mă asigur că vor produce fiecare câte un text când vor constata că nu e așa.

Acum am ales să preiau textul doamnei Vivi Floricică, deși povești identice ar fi avut și Beni și Ozzy, dar de la ăia n-am văzut niciodată o supă caldă.

Cât despre restul autorilor, pe CMS-ică, de pildă, l-am rezolvat altfel. I-am dat, chipurile din greșeală, un mail în care o întrebam pe Ina dacă e mulțumită de câți bani i-am dat în martie.

Prin urmare, am vrut doar să mă asigur că, în lipsa mea, nimeni nu va face glume bune pe DC. Așa că în continuare parola o știu doar eu, dar dinspre partea asta știm cu toții că nu-i niciun pericol.

Toate cele bune,

Al vostru,

Julius

Și acum textul de la șefa:

Scurta și intensa mea șefie la Daily Cotcodac

Nu știu cum, prin ce minune, ce aliniere de astre să se fi petrecut, de m-a lovit un noroc chior sâmbăta asta. Totul a început cu un apel telefonic de la mogulul Julius (primul din istorie care n-a început cu ”Ce-ai de mâncare?”). Nici nu bănuiam eu ce urmează să se întâmple. Am pus mână să răspund și mă pregătisem să încep cu ”N-am nimic!” când, din partea cealaltă, am auzit o voce serioasă, așa cum nu l-am mai auzit niciodată pe Julică:

– Mă, eu plec. Plec mâine dimineață.

– Da, Julică, să te distrezi și să nu ne uiți, mă!

– Mă, lasă glumele, uite de ce te sun! Mă, vreau să-ți las saitu, mă. Să ai tu grijă, să pui măcar un text pe zi.

Doamne, ce noroc pe mine! Eu? Eu? Pe mine? Chiar pe mine? Vă dați seama, eram mai presus decât oricine de pe Daily Cotcodac. Ce Monica Ionescu? Ce George Damian? Ce Ozzy? Ce Ina? Ce CMS? Ce Beni? Care, domne? Scriu ei, săracii, fac trafic, mai fac și glume bune, dar nu e unul mai important ca mine! Păi uite acum, când are nevoie, mogulul la cine apelează? La ăia de-i scriu în fiecare zi? Nu, domne! La mine! Că eu, dacă nu scriu, sunt odihnită, mă pot ocupa cum trebuie de saitu lui de umor. Știam eu că va veni și ziua în care o să fiu cea mai tare de la Daily Cotcodac. Unii au zis că dacă muncesc din greu și trimit texte, Julius o să aibă grijă de ei și o să-i promoveze. Țz! Uite că n-a fost așa!

M-am liniștit un pic și am continuat conversația cu și mai mare interes:

– Bine, mă, Julică, dar să-mi spui pe acolo, una… alta…

– Da, mă, stai liniștită, îți trimit eu totul pe mail. Vezi că las și câteva texte programate. Îți mai și atașez câteva în mail și, oricum, dacă rămâi fără texte țipi la ei, da?

– Da, Julică!

Moartea mea, să țip la oamenii care nu-și fac treaba.  Abia așteptam să-l prind pe vreunul că nu scrie, ca să-l torn imediat la mogul.

Urma să primesc, așadar, pe mail toate instrucțiunile și gata – eram șefă.

– Hai că îți dau acu mailul, zise mogulul și începem să ne luăm rămas bun.

La final, marele Julică, după ce tocmai mă învestise în funcție, băgă și-o motivațională cum numai el știe să bage:

– Mă, vezi că mă bazez pe tine, da? I-am lăsat io totul și lu Ozzy și lu Beni, dar ăia nu sunt în stare! Tu ești baza, să știi! Și, oricum, ești șefa lor!

Nu prea mi-a picat bine asta, dar am zis că, până la urmă, dacă e să se întâmple ceva, am pe cine să dau vina: ”Julică, io am făcut totul bine, dar dacă i-ai lăsat și pe ăia doi?”.

Am închis telefonul și am început să fiu șefă. A venit și mailul de la Julică. Eram șefă cu acte în regulă.

Ce să vă spun, șefia se învață repede. Am început prin a ignora mailul de la mogul (”Oricum i-a lăsat pe ăia doi, eu doar o să intru mâine pe site, să mă uit dacă e totul bine!”)

Azi dimineață, ce să vezi? Dau să intru pe site și nu văd nimic nou. ”Mamă, să vezi ce le fac ălora! De nimic nu sunt în stare!”. Hai să pun eu un text și dup-aia să le dau un mail din ăla să dau cu ei de pământ un pic.

Citesc toate textele primite de la Julică. Dom`le, geniale! Cele mai bune texte de până acum. Nu înțeleg de ce a așteptat Julică să plece în vacanță ca să le publice. Vă spun sincer, niște texte extraordinare! Dom`le, cu glume bune în ele, nu cum făcea Julică în ultimul timp pe Daily Cotcodac. El zicea că nu mai are umor, că nu-i mai ies textele din cauză că s-a lăsat de fumat… Sanchi! A stat în casă și a creat. Jos pălăria! Am râs în sughițuri, omul e genial!

Mai citesc o dată intrucțiunile din mail și îmi dau seama că din tot pogonul ăla de text lipseau fix cele mai importante date: userul și parola. Mai citesc o dată, de data asta cu atenție, nu ca șefii. Nimic!

Mă uit pe site, n-apăruse niciun text nou. Nici acum n-a apărut și nici nu cred că o apară. Am luat cea mai mare țeapă. Azi am găsit și un mesaj pe facebook în care mă ruga să dau un mail la julius@dailycotcodac.ro. Am dat și uitați ce am primit:

”Pentru orice problemă legată de Daily Cotcodac, vă rog să o contactaţi pe colega mea Vivi Floricică, e-mail: vivifloricica@gmail.com.”

Julică e un mare țepar, ăsta n-a vrut să mă facă șefă!

A vrut doar să-mi pună mie în cârcă distrugerea saitului. A luat banii din donații și-a fugit în Africa. Acum îi dați like-uri la pozele de pe plajă în care își arată tălpoaiele alea de le încălța numai în Napapijri când era prin Românica. Altceva nu-i mai pria la călcâiele gingașe și acum uite ce-i mai place nisipul…

PS: Nu mi-a trimis Julică niciun text extraordinar pe mail. Treaba cu textele bune scrise de el am băgat-o eu ca, în speranța că va citi vreodată ce scriu fraierii ăia de prin România, să prindă curaj și se întoarcă. Cititorii încă mai cred că el are umor.