Aventurile bravului soldat Julică

TUTORIAL: Cum nu se dă jos burtica

Julius Constantinescu

 

Vine un moment în viaţa oricărui bărbat când îşi doreşte să scape de burtică. E un fel de midlife crisis-ul săracului: dacă nu-ţi permiţi o maşină mai scumpă şi o femeie mai tânără, măcar cu un abdomen mai plat să te alegi. Experienţa ne arată însă că e mult mai probabil să faci rost de bani ca să-ţi cumperi o maşină decapotabilă decât să scapi de burtă.

 

Dar să nu anticipăm. Pentru moment, să ne întoarcem în timp cu câţiva ani, la prima – dintr-un lung şir – tentativă de a scăpa de burtică.

Ca să slăbesc, am ales să alerg în parc. Mi-am găsit un prieten de care să încerc să mă ţin, m-am suit în maşină şi m-am oprit în faţa parcului IOR. Amicul a propus pentru început – până ne intrăm în formă – o tură de lac, lucru pe care l-am acceptat fără reţineri, dat fiind că mai făcusem de nenumărate ori înconjurul lacului (e drept, înainte ca primăria să demoleze terasele din parc). Am plecat optimist, alergând elegant şi trecând superior pe lângă perechile ieşite la plimbare prin parc, convins că toate gagicile atârnate de braţul vreunui papagal mă admiră şi mă doresc. Alergam imperial.

 

Nu parcursesem nici măcar un sfert din distanţa propusă, când aerul a început să opună o rezistenţă dârză. Tenişii mi s-au transformat întâi în bocanci, apoi în cizme de cauciuc, iar în cele din urmă în ceva imposibil de ridicat de la pământ. M-am oprit din alergat, dar am continuat să merg demn – aşa, ca şi cum tocmai aş fi făcut două ture de lac, iar acum îl aştept pe amicul meu rămas în urmă cu o jumătate de tură. Mi-am spus că e doar prima zi şi că data viitoare va fi, în mod sigur, mult mai bine.

Julius Gonzales
 

Nu m-am înşelat: a doua zi am mai mers vreo 50 de metri până când mi s-a terminat aerul. Am calculat că, dacă voi continua să alerg zilnic, în anul 2025 voi fi capabil să fac o tură completă de parc (taman bine: atunci voi avea 52 de ani şi voi putea impresiona puştoaice de 18 ani).

 

Unde a fost problema? Ei bine, alergatul în parc îmi dădea o poftă de mâncare grozavă; cum ieşeam din parc, îmi luam de la chioşc două batoane de Snikers şi o sticlă de cola. Acasă, înghiţeam trei fleici de porc, două kile de cartofi prăjiţi, un castron imens de salată şi două beri. Mâncam zdravăn şi dormeam dus.

 

Din fericire, m-a lăsat de alergat înainte să devin obez.

 

———–
Nu exclud totuşi posibilitatea ca unii oameni să fi slăbit alergând. Dacă şi tu eşti unul dintre aceşti oameni ciudaţi, intră pe aplicaţia asta de facebook şi donează kilometrii pe care îi alergi sau îi parcurgi cu bicicleta. Dacă din donaţiile voastre se adună 10.000 km, un bucureştean care cântăreşte 200 kg va fi operat gratuit la Ponderas, singurul spital din România specializat în chirurgie metabolică de avangardă. Povestea lui Florin Jecu, bucureşteanul care speră la o viaţă normală în urma operaţiei, aici

Share:

27 comments

  1. Old John Wheel 14 May, 2014 at 07:00

    “The page you requested was not find.” Aia cu aplicaţia.

  2. NNA 14 May, 2014 at 07:58

    Bre, km facuti la inot primiti?! 😀

  3. Cms 14 May, 2014 at 09:54

    Vezi, Julică, vezi cât ţinem noi la tine? Nu te lăsăm să te îmbogăţeşti de pe urma site-ului, ca să nu mănânci toate prostiile costisitoare, să devii obez, cu maşină mai scumpă şi femeie mai tânără, şi să dai uitării abdomenul plat. Suntem alături de tine. Abia aşteptăm să faci furori în Vamă, anul ăsta, cu noua înfăţişare de Adonis.

  4. Ozzy 14 May, 2014 at 10:29

    Alergai imperial? Doreleee!!!

  5. Belle dImagination 14 May, 2014 at 10:54

    Io nu donez nimic!
    Cu tot respectul şi cu toate kilele personale excedentare, nu prea am niciun fel de milă pentru persoanele care se lasă să ajungă la 150-200 kg şi p-ormă fac apel la mila publică. Ai 10 kile peste limita superioară? Te duci fain frumos la medicul de familie, soliciţi nişte analize, nu te vaiţi apriori de ”glandă” (nu de alta, dar sunt ceva mai multe la număr prin corp, unele cu secreţie endocrină, altele cu exocrină) şi să zici că nu e de făcut nimic. În cele mai multe cazuri e suficient să scoţi găleata zilnică de fineti/ îngheţată din menu. Şi să mai reduci cartofii din şaorma de la miezul nopţii.
    Pentru cei care au probleme de dietă, mai reduci numărul de calorii, mai faci un pic de sportuleţ.
    Pentru cei care chiar au tiroida dată peste cap, iei medicamente, nu eşti de acord cu medicaţia, te duci pe coclauri, aduni drăgaică şi bei ceai de drăgaică, te duci la acupunctură şi desigur, o laşi mai uşor cu confort foodul. Şi ce să vezi, ajungi la o greutate ok.
    Dar nu stai ca animalul până ajungi la 200 kg şi p-ormă să te plângi că nu ai niciun fel de viitor.

  6. ela 14 May, 2014 at 13:16

    Julica, nu tragi la rame suficient p’acilea?

    Usurel, ca mai avem nevoie de tine!

  7. Cici 14 May, 2014 at 14:52

    Eu am venit sa va spun ca pe mine sa nu va bazati. M-am jurat ca nu mai alerg in viata mea imediat dupa ce am luat bacul la sport (numai eu stiu cum am terminat cele 2 ture de stadion la Lia Manoliu). Si acuma sa mancam!

  8. Blanche 14 May, 2014 at 15:13

    “Alergam imperial .” Cata profunzime, cata incarcatura emotionala ! Incerc sa imi revin, sper sa reusesc pana plec acasa ! :)))

  9. Ciprian 14 May, 2014 at 15:53

    Mi se pare cam science fiction povestea. Personajul vine rupt de la alergat, e trecut de 40 de ani, cu burta, tremura tot si apoi are chef sa se duca in bucatarie sa-si prajeasca 2 kg de cartofi (sa zicem ca nu i-a curatat, avea din aia congelati la punga), 3 fleici de porc si mai are si rabdare sa faca o salata imensa.

  10. sebra 14 May, 2014 at 17:16

    Dacă mă întrebai pe mine îți ziceam din prima că nu merge cu alergatul. Io am reușit doar să fiu agățată de niște puști de 20 de ani. :-))

  11. Dan1 14 May, 2014 at 17:30

    @Ciprian: Chef de scris nu pare sa-i vina orice ar face! =))

  12. Irina T. 14 May, 2014 at 17:39

    Nici pe mine să nu contați, că eu n-aș alerga nici dacă m-aș întâlni cu ursul. L-aș determina eu cumva să mă ocolească sau să alerge el în direcția opusă.
    La alergătorii și alergătoarele din parcuri am remarcat că sportul ăsta pune în valoare bine burtica, dându-i un balans care nu poate trece neobservat.

  13. RoseN 14 May, 2014 at 17:44

    Ce-i aia burtica?
    Oricum remarc ca v-ati abtinut din greu la ironii =)) si mogulul s-a oferit pe tava ataaaat de frumos, dragutul de el 😀

  14. Dan1 14 May, 2014 at 18:07

    @Cici & Irina T.: Nici macar dupa o oferta, ceva, n-ati alerga? :))

  15. Cristina Ș. 14 May, 2014 at 18:42

    sebra, pai cred ca asta i-ar placea si mogulului, sa fie agatat prin parc!

    in rest, cum zise si Belle dImagination, daca e din vina proprie sa ma scuteasca!

    a, si de alergat as alerga, dar as alerga dupa vreun mogul, gen. insa cum pe asta al nostru il impiedica una-alta si nu alearga, nah, ce sa fac .. nu mai alerg nici eu.

    cred c-o sa-l iau o tura cu masina ;))

  16. Dan1 14 May, 2014 at 18:48

    @Cristina Ș.: Asa, rasuceste cutitul în rana! Dupa ce nici leul ala n-a vrut sa alerge dupa el! =))

  17. Irina T. 14 May, 2014 at 20:03

    Recunosc, alerg după oferte, dar numai online. Tocmai am alergat vreo 3 săptămâni după oferte și le-am comparat de-am amețit, după care m-am îndrăgostit de unul care nu era la ofertă, iar azi-noapte l-am comandat. Il cheamă HP, are procesor i7 și diagonala de 17 inci. De-acum și până vineri tropăi în așteptarea lui, scumpul de el! Cum zicea și Mogulul: vine o vârstă când nu te mai mulțumește ce ai și râvnești la generația mai tânără.

  18. Dan1 14 May, 2014 at 21:58

    @Irina T.: Au, m-ai facut curios! i7 Ivy Bridge sau Haswell?

  19. CID 14 May, 2014 at 22:38

    Daca Florin Jecu ar manca doar o felie de paine zilnic si ar face 100 de pasi in plus pe zi,ar ajunge rapid la o greutate normala,fara nici o interventie chirurgicala.Glanda ? Ce glanda ? Ai dracului aia din lagare,au fost milioane si unu’ macar nu suferea cu glanda,toti erau trasi prin inel chiar daca nu-si doreau asta.

  20. Cici 15 May, 2014 at 09:24

    Dan1,

    Dragu’ mamei, eu cu ofertele nu sunt compatibila. Soarta mi-e potrivnica la chilipiruri :))

  21. Ina_adevărata 15 May, 2014 at 14:51

    De obezitate morbidă suferă chiar oameni care țin regimuri drastice; nu e rău să vă informați nițel. Și nu v-a cerut nimeni să donați bani, ați observat?

  22. Stephanie 15 May, 2014 at 14:56

    De fiecare data cand intru pe forumuri / retele de socializare/ diverse site-uri, dau peste “expertii in detoate” care stiu ce ar trebui sa faci ca sa: te lasi de fumat (desi ei nu au fumat niciodata), sa slabesti (desi ei nu iau in calcul faptul ca te poti ingrasa ca urmare a unei depresii: da, incepi sa mananci ca disperatul pentru ca undeva, in căpuț, iti fileaza o lampa! In final, cand te trezesti din durerea ta constati ca ai devenit o namila de 150 de kile), cultivi portocali la Polul Nord,
    cultivi castraveti pe Marte etc. 😉

  23. Belle dImagination 15 May, 2014 at 15:57

    Regimurile drastice sunt cheia succesului spre obezitatea morbidă.

    Numai că până la obezitate morbidă mai sunt nişte paşi: dolofan, grăsun, gras, extra-gras…
    Când nu mai poţi să te îmbraci de la magazinele normale eu zic că e un semn clar de alarmă şi e cazul să te alarmezi.
    Da” ce ştiu eu…

  24. CID 15 May, 2014 at 16:30

    Ina_adevărata,

    Daca nu manaci nu ai cum sa te ingrasi.Desigur,conteaza si cat efort fizic faci zilnic.Daca singura ta activitate e deplasarea,in aceeasi camera,de la pat pana la masa si inapoi de 2-3 ori pe zi,atunci si o felie de pane la 24 de ore e prea mult.Dar repet exemplul nefericitilor din lagarele de concentrare.Erau pusi sa faca munci pentru care se consumau cam 3000 de calorii zilnic iar ei primeau parca sub 1500.Si unii ajunsesera la 30-40 de kg.
    Si apropo de donatii finaciare sau nu.Daca ar fi fost vorba de un alcoolic sau de un drogat ce parere ati fi avut?Asta mananca prea mult,asta e viciul lui,cu ce il face deosebit de un alcoolic sau de o persoana care ingera substante psihotrope ?
    N-am nimic cu bietul om,il compatimesc pentru situatia in care a ajuns,dar e cel mai usor sa scapi de kg. in plus,pur si simplu nemancand.Exista in Bucuresti un spital pentru grasani dar astia cand aud ca acolo ii tin fara mancare(le dau exact atat cat au nevoie,nici un gram de paine in plus,si uneori doctorul considera ca au nevoie de doar 2-3 felii de paine pe zi)nu vor sa auda,Ar vrea daca se poate sa slabeasca dar sa manace inainte cat vor,o dieta miraculoasa,o micsorare de stomac,dar sa nu manace,vai,dar cum se poate ? Si toti grasanii spun ca e de la o glanda ceva,ei manaca putin,dar nu pun la socoteala inghetatele,gustaricile,sticksurile,floricelele si alte “nimicuri” pe care le consuma in cantitati industriale intre mese.

  25. Rower 15 May, 2014 at 19:31

    Imperial, zici? Te alerga armata franceza? 🙂

  26. Xeno 17 May, 2014 at 00:01

    Am citit ce si cum cu campania asta, si ma mir ca n-am gasit sa se precizeze pe undeva explicit daca domnul respectiv face sau nu psihoterapie, sau daca urmeaza sa faca, dupa operatie, caci operatia o va face, sunt peste 9000 de km deja donati.
    Din moment ce se afirma ca obezitatea este consecinta unei depresii instalate in urma pierderii tatalui, operatia asta nu rezolva cauza de fond,nu?
    Toti pierdem, mai devreme sau mai tarziu, persoane dragi, si ce garantie exista ca, la o posibila viitoare pierdere a cuiva sau alt eveniment traumatic,va reaparea mancatul compulsiv si intr-un an, doi, se va intoarce de unde a plecat?
    Sunt perfect de acord cu ideea de a ajuta, dar in cazul asta as ajuta cu drag pentru un proces de psihoterapie de durata, complementar operatiei.

  27. Irina T. 19 May, 2014 at 23:18

    Dan1:
    @Irina T.: Au, m-ai facut curios! i7 Ivy Bridge sau Haswell?

    Cine naiba să știe? Dragostea e irațională. Mie-mi place cum se uită la mine, cu ecranul ăla non-glare confortabil și cu diagonala aia mare care mă face să mă simt importantă. Pentru că știe să mă surprindă la fiecare pas (a venit cu Windows 8) și că mă face să râd (Windows 8 + pachetul Office 2013 + scocâcă, dar cu scocâca e altă poveste).

    Scuze că am revenit cam târziu, dar cred că înțelegi motivele.

Leave a reply