Cum am căpătat vederea perfectă
Daniela D.
Acum câțiva ani, mi se năzărise că am nevoie neapărat de ochelari.
Nu mai sunt sigură dacă chiar nu mai vedeam bine sau voiam ochelari doar pentru a mă întrupa în fetișul preofesoarei sexy și nemiloase, cert e că am decis că îmi trebuie musai și încă destul de urgent.
Pentru că nu am încredere în nimeni by default, dar mai ales în doctori, m-am programat la patru oftalmologi, pentru patru consultații, în urma cărora urma să obțin patru rețete de ochelari. În situația ideală cele patru rețete ar fi trebuit să coincidă și eu să îmi comand pe deplin liniștită perechea de ochelari perfectă.
După ce am irosit patru jumătăți de zi la cei patru doctori și am plătit costul a patru consultații, cei patru medici mi-au evaluat vederea astfel:
– Unul a zis că nu văd bine de aproape
– Unul a zis că nu văd bine departe
– Al treilea a zis că nu am nevoie de ochelari
– Al patrulea a zis că nu văd bine nici de aproape și nici de departe.
Am ales să îmi fac ochelari urmând rețeta celui de-al doilea medic, iar alegerea nu a fost una aleatorie, așa cum poate vă închipuiți. Nu. Acest al doilea doctor era dezirabil din punct de vedere sexual, spre deosebire de ceilalți trei, care se aflau la o distanță apreciabilă de conceptul de sex, doi dintre ei pentru că erau femei (una urâtă, una atât urâtă, cât și rea), iar cel de-al treilea pentru că avea peste 75 de ani, ori poate 100 ori poate era chiar nemuritor, precum Radu Beligan, de la un moment încolo nu mai contează oricum. Ca să mai ziceți că sexul nu vinde absolut orice, iată, până și ochelari de vedere.
Mi-am făcut niște ochelari – o minune. Îmi ședeau perfect, numai că nu mai vedeam cu ei realitatea înconjurătoare nici măcar cât o vedeam înainte. Să zicem că, de dragul frumuseții, aș fi putut să mimez o vedere perfectă, cu un oarece efort. Aș fi putut , de exemplu, să spun colegelor mele grase : “Parca ai mai slabit”, fără să am conștiința încărcată că le mint.
Problema era că nu puteam aprecia corect distanța până la pământ. Podeaua era mult mai aproape decât acolo unde o vedeam eu prin ochelari, așa că la fiecare pas mă aruncam ca și cum aș fi coborât o treaptă, când de fapt acolo nu era nicio treaptă.
Arătam în mers ca o persoana cu grave probleme neuronale și locomotorii, pentru că pe mine fiecare pas mă lua prin suprindere, ceea ce îmi dădea un aer veșnic năuc.
Mi-am dat seamă de asta atunci când, la o trecere de pietoni, un pensionar empatic m-a apucat de braț cu un gest ferm și mi-a zis: “Hai, tată, că te ajut eu să treci strada”. Împotriva protestelor mele, m-a depus pe trotuarul celălalt și m-a întrebat, cu un glas plin de milă, dacă mă descurc de acolo singură și dacă nu e nimeni cu mine.
I-am mulțumit omului și, după colț, mi-am scos ochelarii de pe nas și i-am aruncat în primul coș de gunoi care mi-a ieșit în cale.
De atunci văd perfect și de aproape și de departe și pot să traversez și strada singură.
Ochelarii sunt cei din poza? 😀
Am o intrebare, in dormitor ii purtai SI mai esti cu tipul ala dupa ce ai realizat ca nu-ti trebuie ochelarii ca vederea ta e ok
Dar măcar păreai mai deșteaptă?
am voie să scriu aici bancul ăla… “cum fac sesc doi ochelarişti?”
aştept aprobare 🙂
Deci, doctorul n-a fost doar se_x_y, ci și competent! Vezi fără ochelari după ce ai urmat prescripția lui? Vezi! Deci, ți-a rezolvat problema.
Eu vreau sa stiu daca doftorul care i-a zis ca nu are nevoie de ochelari era femeia aia urata si rea
O tanara merge la medic si ii spune ca se simte pentru ca nu a mai vazut p… de mult timp. Acesta i-a recomandat picaturi de ochi.
I-a spus ca se simte rau, scuzati, intelegeti voi.
Ssstimată doamnă (zic, peltic şi preţios, în maniera lui SOV), cu permisiunea dumneavoastră şi, sssper, cu larga participare şi susţinere a colegilor mei, îmi permit să vă amintesc paradigma ştiinţifică de la care aţi plecat şi pe care, din păcate, aţi pierdut-o pe drum: “pentru a mă întrupa în fetișul preofesoarei sexy și nemiloase”. Sperăm că nu a fost doar o manevră de marketing!
În acest interesant context, vă rugăm treceţi înapoi la coşul de gunoi, recuperaţi ochelarii şi creaţi trei ţinute: profesoara, eleva repetentă şi schimbată de la liceu la liceu, pt că nu se poate abţine de la a face amor cu profii cei mai bătrâni şi rablagiţi şi de la a iniţia tineri de-a 9-a şi soacra tânără şi sexy, care doar în capoţel şi dres cu porjartier pregăteşte masa de sărbători, aruncând ocheade la ginere, în vreme ce deja obosita lui soţie este un pachet de nervi şi arată cu 15 ani mai bătrână.
Pai la oftalmolog mergi pt ochelari, alegi varianta ieftina, respectiv a 3-a, care s-a si dovedit pana la urma a fi cea corecta. Ma rog, cea mai ieftina e de fapt aia cu statul acasa, ca nu platesti nici macar consultatia. Pt aprovizionare cu tipi sexy te adresezi la alte institutii. 🙂
Boemul, considera ca ti-am dat voie sa zici bancul ala 😛
@Deady: cei doi ochelarişti îşi scot ochelarii şi o fac precum chiorii.
Aceasta e esenţa bancului.
Dar nefiind chioară decât atunci când îmi pică mie bine şi mă avantajează nu m-am putut abţine niciodată de la mă întreba cum se descurcă persoanele chioare în astfel de situaţii.
Fiindcă persoanele cu un singur ochi au probleme şi în a aprecia adâncimea şi a identifica exact un punct, d-aia vederea binoculară a fost favorizată evolutiv.
Daniela, ai urmat singurul principiu valabil! Dacă nu e se.xy, degeaba e doctor!
Ptiu, duamna Belle, mă faceţi să vorbesc prostii în Post.
Pentru aia cu nimeritul adâncimii şi punctului mult-iubit natura a fost miloasă cu noi şi ne-a oferit o soluţie tactilă.
Nu-i nevoie să te uiţi în… iartă-mă, Doamne!
Mai ales că, virgulă culmea, nu contează adâncimea, punctul mult-iubit se aşază strategic mai aproape de intrare. Iarăşi natura a fost darnică, pentru că…
Dragă Daniela:
Sunt sigur că doamna în vârstă ţi-a recomandat să NU iei ochelari.
După principiul pe care îl verificase, probabil, într-o viaţă de om: dacă-i mică, mică rămâne, n-o faci tu mare nici cu ochelari japonezi.
Doi moşnegi discută la o bere:
– Şi? Cu dragostea cum stai?
– Ei, mă descurc. Iau gagica, o aşez pe masa din bucătărie, îmi pun ochelarii, pun un pic de zahăr tos şi ling până se dizolvă.
– Wow, dar e mişto? Ea ce zice?
– Păi sigur că e mişto, că vine mereu să-i fac asta.
Se duce şi al doilea să aplice ideea. După un timp se întâlnesc iar:
– Du-te băi de aici cu metoda ta cu tot! Asta a mea mâncase nişte fasole înainte şi cine crezi tu că şi-a turnat picături în ochi vreo săptămână?
– Măi, tu ştii că şi eu încă văd binişor, dar ţi-am zis să-ţi pui ochelarii.
Nu-mi vine sa cred! Texte cu nemiluita pe DC! Si de calitate! Si io eram la coada la hipermarket! 😐
@ Dan1
Nu e ceva ciudat aici? Chiar şi eu am rămas cam nedumerit, cât sunt eu de NeduMerit.
Începusem să cred că am nimerit în altă parte sau, Doamne fereşte, au furat ăia doi tot site-ul.
bai NEDO m-am obishnuit sa fii gika contra de pe la simona
cine draku te tot angajeaza pe aici?
Hahaha, ce banc tare ai scris Nedu Merit, deci e amuzant ca gagica a mâncat fasole si s-a bășit in ochi la Moș, hăhăhăhă, prea tare!
Domnule Merit, eu mă refeream la vederea 3D. Cu aplicaţii la tir, darts, biliard sau înmânarea cardului bancar către consUartă.
@Nedu Merit: Mda, vezi ca orice minune tine trei zile! Azi suntem in 13 si inceteaza minunea de pe DC. 😐
@ Dan1.
Alta e problema, domnu` meu.
Încă n-au intrat bugetarii în birouri, de unde naiba activitate pe Facebook şi bloguri? 8-}
Domne`, dar ce emoticoane mişto ne băgase aitistul ăla vechi… nimic nu mai merge în ţara asta. 8-} (mă repet, poate iese).