Julius Constantinescu

După 2 ani de eforturi intelectuale epuizante, Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 6 a decis că Mihai Morar n-a săvârşit nici un furt intelectual însuşindu-şi un material din Daily Cotcodac şi a dispus neînceperea urmării penale împotriva pârâtului Morar Mihai Ionuţ.

Rezoluţia Parchetului nu conţine motivarea deciziei, ci doar, în anexă, referatul întocmit de Poliţia Sectorului 6 – prin urmare, procurorul a avut încredere deplină în capacitatea poliţiei de a investiga furtul intelectual (practic, trebuie că e ca orice alt furt, doar că, în loc de găini, pârâtul şuteşte idei).

Iată ce notează, în referatul cu pricina, apărătorul ordinii publice:

„Fiind audiat Mihai Ionuţ Morar cu privire la cele de mai sus, acesta declară că în procesul de documentare a emisiunii Răi, da’ buni, din data de 27.10.2011 a primit din partea echipei redacţionale un dosar ce conţinea materiale pentru a-i folosi în timpul transmisiunii în direct şi că (… ) se regăsea un top al celor mai haioase nume fără a se preciza sursa. Acest top primit în documentele emisiunii a fost tratat asemeni unui banc care se răspândeşte fără a se mai cunoaşte autorul şi că pe toată durata emisiunii nu rezultă că acest top a fost realizat de către el”.

Şi, imediat mai jos:

„Din actele depuse la dosar de către Constantinescu Iuliu Ovidiu nu rezultă săvârşirea infracţiunii prevăzute la art 141 din Legea 8/1996 de către Mihai Ionuţ Morar”.

Două precizări foarte importante, care i-au scăpat abilului anchetator de furt intelectual:

1. Conform legii, poliţia avea obligaţia să audieze ambele părţi, deci şi pe mine. Ceea ce nu s-a întâmplat, din simplul motiv că nu am fost chemat de nimeni.

2. Din „actele depuse la dosar” rezultă foarte limpede că Mihai Morar a minţit în faţa organelor de anchetă. Este vorba de înregistrarea emisiunii, unde Mihai Morar afirmă că „am un prieten recenzor care a făcut deja două cartiere şi mi-a dat numele astea”. Prin urmare, Morar a afirmat în emisiune că le-a primit personal, „de la un prieten recenzor”, deci topul a fost întocmit de el. Plus că acolo figurează nume din toată ţara, nicidecum „din două cartiere”.

Ceea ce înseamnă că Mihai Morar a minţit fie în faţa organelor de anchetă (adică a săvârşit o faptă penală), fie în emisiune (deci şi-a însuşit public un material primit pe mail, despre care ştia că nu este al lui – adică taman fapta reclamată de mine).

Şi mai înseamnă că nici poliţia, nici procurorul nu s-au uitat la înregistrarea emisiunii, depusă de mine la dosar.

Deşi avocatul meu spune că putem desfiinţa rezoluţia Parchetului pentru că nu am fost audiat, n-am de gând să mai pierd timpul cu hoţomanul de la radioul de taximetrişti – n-a plagiat el Ponta, ce speranţe să mai am că va fi pedepsit un mărunt ciorditor de glume? Poate amicul Groparu va avea mai mult noroc, fiindcă l-a dat în judecată şi în civil, unde hotărăşte un judecător, nu un miliţian.

O singură întrebare mai am pentru poliţia română: telefonul care mi s-a furat acum un an şi jumătate e tot asemeni unui banc care se răspândeşte fără a se mai cunoaşte proprietarul?