Monica Ionescu

Într-o instituţie publică, amploiatul este dator să rezolve lucrări venite pe calea corespondenţei oficiale (număr de înregistrare, rezoluţii etc, etc).

Fiind un angajat nesimţit şi iresponsabil, am comis impoliteţea de a-mi lua tot concediul pe anul ăsta, de la stat, ca să-mi rezolv nişte probleme legate de acte (tot în instituţii de stat) şi ca să pot pleca şi într-o minunată călătorie. Iar statul a binevoit a aproba tot ce am cerut: concediu, acte, călătorie.

M-am întors la serviciu, aşadar, plină de energie şi odihnită, într-o zi de luni, cum îi şade bine unui funcţionar conştiincios, cu gândul numai la ora de plecare. Pe birou s-au adunat în decurs de 20 de minute câteva grămăjoare de hârtii, mape, plicuri, bibliorafturi, adicătelea lucrările la care trebuie să dau un răspuns.

Cu această ocazie, am observat că majoritatea hârţoagelor care purtau rezoluţia „ Monica, URGENT!!!” aveau termen de răspuns cu zile în urmă, când eu încă erau în concediu.

Tot cu această ocazie, am mai observat şi că 90% din hârtiile care mă aveau destinatar presupuneau informaţii care n-au nicio legătură cu munca mea, respectiv: o situaţie cu nr. de km. reţea de apă, nr. de l. e (= locuitori echivalenţi – traducerea pe scurt am obţinut-o cu greu) conectaţi la reţea, număr de l. e care au contracte de salubrizare, cantitatea de apă livrată în mc, cantitatea de apă epurată în mc., nr. km. reţea canalizare, reţelele electrice, reţele de distribuţie a gazelor, etc., etc. Această situaţie este cerută aproape lunar de 4 sau 5 instituţii diferite, care, din cauză că nu au telefon, fax, internet sau măcar un porumbel voiajor, nu pot comunica între ele. În fine. Şi toate aceste informaţii ar fi trebuit predate acum 3-4 zile.

Apoi, orice hârtie pe care există sintagma „fonduri europene” ajunge tot la mine, sub recomandarea „Monica, mă informezi”. Tot urgent, desigur, chit că sunt de luna trecută.

O altă serie de hârtii nu are corespondent în niciunul din serviciile/birourile instituţiei: ori e un cal mort pe câmp şi trebuie făcut ceva, ori un cetăţean reclamă un bec ars pe stâlp sau ca dispărut iarba de pe spaţiul verde. Deci: „ Monica, rog consultare şi informare”.

De asemenea, mai există urgenţele verbale: „Doamna Monicaaaa, s-a stricat xeroxul!” (numărul de telefon pentru „urgente xerox” e lipit, n-o să vă vină să credeţi, chiar pe xerox).

Cât despre hârtiile cu adevărat urgente şi importante, de care chiar trebuie să mă ocup, acelea ori n-au „Monica, rezolvare legală”, ori nu se găsesc, ori s-au pierdut, ori s-au furat…

Vedeţi, de-asta nu merge ţara asta: c-a fost doamna Monica în concediu.