Ovidiu Eftimie

Mi-a luat ceva timp să-mi dau seama cât de nocivi au fost inginerii pentru progresul tehnologic de-a lungul vremii, ce frână redutabilă pentru umanitate reprezintă aceşti oameni. Am avut destul timp să meditez la asta, încercam să deşurubez ceva.

N-aveţi de unde să ştiţi, pentru că, de obicei, ignoraţi problema. Se strică ceva în baie? Chemăm un meşter. Nici nu ştiţi ce e în sufletul său când este chemat. Îşi sărută soţia şi copiii spunându-le că totul o să fie bine. Îi mângâie pe cei doi pe cap: “Dacă tati nu se întoarce, să nu o supăraţi pe mami, să luaţi note bune la şcoală”. Apoi pleacă spre intervenţie.

Există două tipuri de meşteri: cel care are o singură cheie franceză şi recomandarea “s-a stricat, n-am ce-i face, trebuie luat altu’/alta” şi cel care vine cu o imensă trusă de scule şi meştereşte cu veacurile acolo. Poate o să vi se pară că stau degeaba şi fumează – nici vorbă, meşterii fac mantre mentale şi rugăciuni la toate zeităţile cosmosului să-i ajute.

Pentru că orice obiect domestic – ţevăraie, bec sau fir electric – a trecut, la un moment dat, prin mâna unui inginer. Care l-a făcut după cum l-a dus şi pe el capul. Gândiţi-vă numai că există vreo 200 de ţări în lumea largă şi minimum 500 de capete de şurubelniţă. Asta însemnă că în fiecare ţară au existat cel puţin doi ingineri care au proiectat ceva care se înşurubează doar cu o şurubelniţă specială.

Inginerul evreu a zis: “Ma pitom, cum să înşurubez cu cap de cruce? Ia să fac eu şurubelniţă cu cap de steaua lui David”. Şi a făcut. Pe bune, există un astfel de cap de şurubelniţă. Şi există alte mii. Plus zeci de măsuri de chei. Am rămas blocat când a trebuit să-mi demontez bideul, că tot curgea, şi am descoperit că e înşurubat în podea cu şuruburi de 9. Nimeni nu mai foloseşte şuruburi de 9 de veacuri întregi, da’ a fost un deştept care s-a gândit totuşi că bideul stă mai bine cu şuruburi de 9 decât cu de-alea de 10 – cheie pe care o are toată lumea în casă (cheia de bază de la Pegas, deşurubai dinamul, oglinzile, ochii de pisică, s-o faci mai uşoară, aşa se tunau pe atunci bicicletele). După ce-am scos şurubul, am găsit garnitura ruptă. Am căutat-o degeaba în toate magazinele de instalaţii din Braşov, am vorbit cu un amic să-mi dea pe cineva de la fabrică – cea mai mare fabrică de scule din Europa de Est – nimic. Am găsit garnitura aia la ruşi, după zile de căutări. Mai uşor îmi cumpăram heroină sau mine anti-tanc decât căcatul ăla de garnitură.

Toate astea pentru că un inginer tâmpit a desenat el altfel garnitura, să nu care cumva să creadă lumea că îl copiază pe colegu’. Aşa mi-am dat seama cum a rezistat Turnul Eiffel. S-au dus franţujii să-l deşurubeze, n-au mai putut: “Dracu’ ştie ce şuruburi a folosit inginerul ăla, că nu-i dăm de capăt”. Aşa s-a inventat cheia franceză. Şi tot degeaba, monstruozitatea de fier care a torturat zeci de bărbaţi din lumea întreagă (“iubiii, vreau să văd turefel”) a rămas în picioare.

De-aia am avut secole întregi de întuneric. Când a venit primul meşter medieval să repare vespasienele şi-a pus mâinile în cap: “Nu mai merge, trebuie înlocuite”. “Şi de unde, nemernicule, să găsim noi acum garnituri şi şuruburi de 14?”, au strigat deznădăjduiţi cardinalii. “Se pare că o să urmeze un ev întunecat, mutăm buda în fundul curţii că ăstea nu mai pot fi reparate”. Puţinii oameni din Evul Mediu care cunoşteau secretele şurubăritului au format ulterior primele loji masonice şi au condus lumea sute de ani, dacă nu cumva o mai conduc şi astăzi.

Motorul cu aburi a fost inventat încă din antichitate de Heron, dar inginerilor le-au mai trebuit vreo mie cinci sute de ani să descopere cum se înşurubează cazanul. Praful de puşcă, vechi de mii de ani, n-a putut fi folosit ca lumea pentru că orice meşteşugar se lua cu mâinile de cap: “Cine plm a făcut asta, mă? Eu cum îi dau de cap să scot o archebuză din asta?”.

Poate vă întrebaţi de ce, în antichitate, inginerii erau aşa eficienţi. Pentru că, şi sunt sigur că Pircă o să vă lămurească în minimum 10 episoade de istorie comparată, pe vremea aia lucrurile se rezolvau mai simplu: “Cine a fost dobitocul care a inventat şurubul de 9?”; “Marcus Gaius Bassianus, cezare”; “La groapa de lei cu el, şi ardeţi-i toate schiţele”.
De-aia, din antichitate, ne-au rămas doar lucruri interesante.

Mai multe despre lumea tehnicii:
O viaţă dedicată siguranţelor
Meşterul şi Margareta
Misterioasa lume a aragazurilor