Singurătatea șoferului în excursie (I)
Julius Constantinescu
Mersul în excursie cu prietenii este o activitate reconfortantă și prilej de mare bucurie pentru orice om, cu excepția celui desemnat să fie șoferul gălăgiosului grup.
Chinul conducătorului auto începe în zorii zilei în care s-a stabilit plecarea în excursie. În timp ce prietenii săi încă dorm sau își savurează cafeluța și croissantul la micul dejun, el este deja afară, făcând ultimele verificări tehnice. Când verificarea automobilului pentru drum este gata, șoferul va căra toate bagajele la mașină și le va așeza în portbagaj în mod judicios, astfel încât să încapă toate. Terminând preparativele în vederea excursiei, se va așeza la volan și va claxona repetat, semnalizând că e gata de drum. Bineînțeles că nimeni nu va lua în seamă aceste semnale. Plictisindu-se să tot aștepte – în tot acest timp, va regreta că s-a smuls din pat așa devreme -, șoferul va opri într-un final motorul și vă merge să-și toarne o cafea. În acest moment, absolut toți pasagerii vor coborî, vor constata că șoferul lipsește și îl vor admonesta zgomotos, reproșându-i că e soarele sus iar ei tot n-au plecat și că, dacă n-avea chef să conducă, trebuia să spună de la bun început, nu să-i încurce.
Nu se cunoaște nici un caz în care pasagerii plecați în excursie să-l ajute pe conducătorul automobilului furnizându-i vreo informație cât de cât utilă. Odată ajunși la o răspântie, șoferul va auzi invariabil toate vocile persoanelor prezente în automobil:
– Ţine drept!
– Fă dreapta!
– Ia-o la stânga!
Indiferent de direcția aleasă, peste cinci minute va auzi:
– Ţi-am zis să n-o iei pe aici?
– Degeaba îți zice omul, tu tot ca tine faci!
– Ce naiba ai căutat la dreapta, nu înțeleg!
Această concordie între pasageri domnește însă doar atâta timp cât excursioniștii sunt uniți împotriva șoferului. În restul timpului, ei vor avea păreri dintre cele mai diferite:
– E zăpușeală, deschide un geam, că murim aici.
– Închide geamul, nu simți ce curent e?
– Mergi prea repede, vrei să ne omori?
– Mergi prea încet, mai ajungem la anu’!
– Oprește la o benzinărie, trebuie să merg la baie.
– Nu opri acum, ajungem imediat la un popas drăguț, îți spun eu.
O particularitate a mersului cu automobilul este aceea că pasagerii cu opinii divergente nu se vor certa niciodată între ei, ci doar cu șoferul. Nimeni nu se va întoarce spre colegul de lângă el care tocmai s-a plâns de zăpușeală pentru a-i atrage atenția că e curent și poți răci; în schimb, ambii vor tăbărî pe șofer cu o vigoare rar întâlnită la persoanele toropite de căldură sau cărora le curge nasul și prezintă îngrijorătoare simptome de febră.
– va urma –
Si chinul suprem – nu poate sa traga si el o bere, ca trebuie sa-i mai aduca si inapoi =))
Corect.Iata unul dintre motivele pentru care nu mi-am luat masina.
@Bear Grylls
Dar iti place sa pleci in excursie si sa conduca altii? =))
Si daca se intampla sa faca o pana ….sau sa i-a o amenda vai de capul lui
Da’are şi avantaje. Nimeni nu se ceartă pe locul lui!
julius, m-am gandit la filmu cu mxxxxx bxxxx direct =))
[…] This post was mentioned on Twitter by JuliusDC, Oana Portase and Melania F., sebra. sebra said: Daily Cotcodac» Singurătatea șoferului în excursie (I) http://bit.ly/aEyrGU […]
saracul trebuie sa bea suc ,iar ceilalti participanti la destrabalare ajung sa ii bea si sucul lui , chiar daca au bauturi alcoolice ,interzise soferului.pana la urma e o iesire foarte buna pentru un sofer care vrea sa slabeasca , la cati nervi isi face si la cat de dezhidratat o sa fie , sigur o sa se intoarca , cu cel putin 7 kile in minus .
si iti dai seama ce se intampla daca se enerveaza, accelereaza si dupa il ia radarul? :))
Pentru (II) propun o analiza a situatiei soferului in excursie atunci cand conduce un Tico sau e din Alba sau conduce o Dacie duminica si are chef de mesterit…
Opreste la benzinarie sa ne luam niste beri! x-(
Asta am auzit-o de la un sofer proaspat intors dintr-o excursie
Chestia asta e alta traducere din Hasek? Ca suna frumos tare.
In alta ordine de idei, daca tot nu scrieti voi romanul ala, nu va apucati mai bine sa terminati “Peripetiile bravului soldat Svejk”? Sau macar ultimul capitol?
Publicati aici 2 pagini pe zi, in fascicule, ca pe vremea lui Svejk.
ei, de asta prefer eu să conducă altcineva când are cine atunci când plecăm la drum de excursie. e mai relaxant în dreapta
Se spune “inchide dom’le geamul ala, ca ma curenteaza de numa’, numa'”
Nu mai pot eu de smiorcăielile celorlalţi! Mie-mi place să conduc… :))
[…] conducătorului auto începe în zorii zilei în care s-a stabilit plecarea în excursie. (more) De la Julius citire Niciun comentariu X1_AdParams = { 'pub' : '560302451683403', 'site' : […]
Seamana mai mult cu Jerome K. Jerome decit cu Hasek. Oricum, Cotcodacul este mai haios decit Catavencu si Kamikaze impreuna, ceea ce este remarcabil!
sa scrie numai pirca, el stie, restul sunt de umplutura =))
[…] Despre nefericirea de a fi şofer, în timp ce pe altul l-a făcut mă-sa excursionist, citiţi pe Daily Cotcodac. […]
Io zic să facem un bine şi propunem să conducă numai Eftimie, restul fiind de umplutură :))
@sebra: Eftimie scrie de 2 ore, cred ca e pe la “Paduchele vesel” sau ceva :))
si nu stiu ce sa ma mai fac,,, sint rushinos de felul meu, am rushinea mare cum spun prietenii,,, simona draga daca citesti spune-mi o vorba buna,,, io te iubesc in continuare si te duc si cu masina:-)
vrei sa te plimb cu automobilu’ ? 🙂
@Julius,
A trădat-o pe Căţeaua leşinată???
Eftimie s-a racordat bine. Profita ca e meci azi. De cand il platesti asa bine mai degraba ii spune sotiei ca a iesit la terasa cu baietii sa vada un meci, numai sa nu afle ca inca scrie texte pentru dailycotcodac.
@Julius Numele corect al localului este “Tâmpla Spartă”
“ce faci sebra??? imi pari cunoscuta :-))”
Tu nu-mi pari cunoscut=))
@Eftimie: Tampla Sparta? Un brand original si purtator al unui mesaj subtil de semnificativa tensiune dramatica, prin provocarea consumatorilor la exersarea trepanatiei empirice.
…Si uite cum se profileaza un frumos topic, gen “Din eposul romanesc – Denumiri traditionale de carciumi, bodegi, terase, locuri de pierzanie, “stabilamente”, bombe si respectiv unitati de alimentatie publica din Tarile Romane, de la descalecarile corespunzatoare si pana la incalecarea generala”. Ei?
Fireste, dincolo de expunerea seaca, titulaturile ar putea fi explicitate de catre eventualii contributori la acest topic academic cu etimologia si legendele care contureaza farmecul aparte al acestor fermenti ai economiei de diverse culori.
@BRRC: e buna ideea. daca te simti in forma, poti chiar sa incepi textul si il completam noi, poate si cititorii. poate scoatem “Ghidul carciumilor populare”, sub indrumarea prof. dr. Ovidiu Eftimie.
It’s a deal!
Ma aplec asupra fenomenului si maine cred ca pot furniza o varianta care, nu pot decat sa sper, va fi demna de atentia critica a renumitei personalitati academice invocate.
Un mail de contact?
julius .at. dailycotcodac .punct. ro
Roger.
Hah, e şi asta o chestie însă la mine nu s-a întâmplat şi tare greu îmi e să cred că se va întâmpla curând. Traseul e ales dinainte şi verificat, în caz de ceva am şi GPS-ul. Ăsta foloseşte la două lucruri. Primul e că mă ţine pe traseul stabilit iar al doilea e că oferă o scuză să tacă pasagerii.
Oricum dacă sunt la volan e totalitarism atunci când e maşina mea şi monarhie constituţională când nu. 😀
Eu mi-am stricat o … iesire anul trecut din cauza prietenilor aflati pe bancheta din spate. Inchide aerul, deschide aerul. Da-l la podea, da-l pe sus. Da-l mai tare, da-l mai incet. Am suportat pana cand au deschis geamul la peste 110 km /ora. Se sufocau saracii.
A fost ultima data cand am mai acceptat sa iau prietenii in masina pe distante mai lungi. Norocul meu ca cei mai buni prieteni au masina personala si au adoptat aceeasi atitudine ca si mine – vrei confort termic, ia-ti masina personala.
voi nu știți cum beau ăștia…
io am fost in excusrsie fix singura! shi de cate ori mai faceam cate-o prostie, ma gandeam: ia gandeshte-te daca era careva cu tine acum:
de ce a-i luat-o p-aiaci?
de ce ai luat-o p-aici iar?
ai gresit!
de ce oprim?
de ce nu oprim?
cat stam aici?
io nu vreau sa mancam aici!
io vreau sa mancam aici!
cand plecam?
mai stam amult?
ai zis ca mergem in locul ala!
ti-am zis io sa n-o iei p-aici!
asa-tzi trebuie daca nu m-ai ascultat!
acum ce facem?
asa esti tu, incapatzanata!
etc…
@cruela: da’ in ce excursie ai fost tu singura? la muntele Athos? in Tibet? pelerinaj la Mecca?
nu bre, p-acilea pin’ tzara romania, mai iecsxact pan gradina cu carpatzi a lu duoamna udrea, pa transfgarashanu lu domnu berceanu, la sarmisegetuza cea dulce si frumos curgatoare( ca ploua) , unde au furat aia banii de drum shi au facut receptzia gropilor din drumu forestier, in semenic, la garana, unde sunt locuri bestiale shi statziuni parasite shi paraginite, in frumosul maramuresh,la sapantza ( unde drumu e ca un swaitzer daca treci de cimitir!;) ), la borsha ( unde hotelu’ lu ceaushescu sta sa sa darame), sibiu, la tg muresh ( mishto strnduri! mishto pretzuri!)si la brasov ( singuru care shtie sa face turism d-adevaratelea, si in plus are wireless pi shientru shi preturi gen 5 ron supa de gaina la restaurant, in buricu targului!), la sirnea , unde am intrat pe un drum la care cielo enduro n-a rezistat shi a trebuit sa-i chem pe unii cu 4×4 sa ma scotza de acolo, shi unde cat pe ce sa ma intalnesc cu ursu,la baile pershani ( jos palaria), etc
ps : la muntele athos am fost cu shofer!
😉
tibetu’ e pa lista, urmeaza!
la mecca nu crez sa ma primeasca!
🙁
eu vreau sa fiu copilot toata viata. sa il terorizez pe fi-miu pana albeste. sa ii enervez si pe altii din familie (nu spui cine, ca ma lasa pedestrasa) cu frana mea imaginara si sa aud ‘ce faci, femeie, de ce franezi si tu? crezi ca n-am eu destula frana? o sa ma bagi in santz intr-o buna zi!’. vreau sa fac reprosuri a propos hartile lu’ gps: ‘ aaa, de mine n-ai vrut sa asculti sa o iei la stanga cand am zis, o asculti pe lesinata asta care nu stie ce vorbeste, acum, poftim!’ asta vreau. na!
[…] Singurătatea șoferului în excursie (I) Singurătatea șoferului în excursie (II) Câinele, cel mai prost prieten al omului […]
[…] Citeşte şi: Singurătatea șoferului în excursie (I) […]
Uite de ce prefer trenul.
Asteptam o serie de articole si de la sora-ta (despre placerea companiei tale), careia trebuia sa ii si dedici articolele, ca daca nu te lua ea la mare, mai aveai ce povesti? 😀
Pfuu, ce teapa mi-am luat, nu m-am uitat cu atentie la data. Adica la an. Dar tot astept o serie de articole de la sora-ta, subiectul este actual. 😀
@N.A.: Aroganța asta bună era potrivită în 2010. Acum, la cum a ajuns blogu’, cine s-o mai aprecieze, cine s-o înțeleagă?
Eu am priceput, e o aluzie fină că, în lipsă de idei, se reia un text din vremurile bune. Da’ nici eu nu mă simt prea bine…