Julică şi marea literatură
Julius Constantinescu
Acum ceva vreme, mi-am propus să scriu o carte. Una mare, o capodoperă, ceva colosal şi nemuritor.
Pentru început, l-am convocat pe amicul Radu Pircă la o bere şi i-am propus să o scriem împreună. Tehnica mai fusese folosită înainte de Ilf şi Petrov, prin urmare funcţiona. În timp ce Pircă îşi sorbea berea în tăcere, am pledat plin de entuziasm în favoarea romanului cu doi autori, insistând asupra avantajului, deloc de neglijat, de a împărţi la doi munca pe care un scriitor solitar este nevoit să o depună singur. Argumentele mele nu l-au convins, pentru că, imediat ce am terminat, a început să-mi înşire o sumă de defecte majore pe care el e convins că le am, subliniind totodată că acestea nu puteau fi regăsite nici la Ilf, nici la Petrov. A încheiat exprimându-şi convingerea fermă că toate aceste defecte sunt o piedică de netrecut în calea ipoteticei mele cariere de scriitor.
Am văzut partea pozitivă din această poveste, anume că nu va trebui să mai împart gloria – şi beneficiile materiale care decurg de aici – cu nimeni. Mai rămânea doar s-o scriu.
Pentru început, am încercat să mă opresc asupra unui subiect. Aveam în cap o mulţime de subiecte bune din care puteau ieşi, cu oarecare sârguinţă, opere nemuritoare. De pildă, m-am gândit la un escroc simpatic şi spumos care să cutreiere întreaga ţară, având în acest fel un bun pretext de a introduce în carte mai multe personaje secundare care să dea culoare operei. Mai aveam în rezervă un soldat rubicond care ştia o mulţime de istorii pline de haz, doi tineri care se iubesc cu pasiune în ciuda duşmăniei cumplite dintre familiile lor şi un student care ucide şi jefuieşte o bătrânică, iar apoi este cuprins de cele mai teribile remuşcări. Printr-un fantastic ghinion, toate aceste subiecte fuseseră deja folosite.
Văzând că bat pasul pe loc, am recurs la un şiretlic psihologic: mi-am anunţat cei mai apropiaţi prieteni că am de gând să scriu o carte. Mi-am făcut socoteala că nu voi mai avea încotro şi mă voi apuca de scris, de teamă să nu mă fac de râs că nu sunt un om de cuvânt. Bineînţeles, mi-am supraestimat cu mult propria capacitate de a mă ruşina. De cîte ori mă întreabă cineva ce se mai aude cu cartea, răspund pe un ton grav că tocmai sunt prins cu un proiect grozav, motiv care mă face să amân pentru moment scrierea cărţii. Din raţiuni de prudenţă, refuz să dezvălui despre ce este vorba, invocând superstiţia că, dacă vorbeşti despre un proiect, şansele sale de realizare se diminuează substanţial.
Trebuie să spun că, totuşi, o fărâmă de adevăr există aici, în sensul că am într-adevăr o mulţime de proiecte grozave, doar că nu am început încă niciunul. În momentul de faţă, stau în vârful patului şi mă gândesc intens la ele, întorcând problema pe toate feţele şi analizând posibilităţile prin care le-aş putea realiza. Cred că ar ieşi o carte grozavă din asta – mă gândesc, de pildă, la un boiernaş care şade toată ziua în pat şi face planuri. Aş putea introduce şi un servitor la fel de trândav, care să moţăie pe un scăunel aşteptând să se trezească stăpânul. Voi scrie o carte atât de bună încât un regizor celebru, poate chiar Nikita Mihalkov, îşi va exprima dorinţa de a o ecraniza.
Pai si o sa fii un boiernas de Bucuresti sau unul retras in conacul de la Beius? Eu propun sa te intorci la vatra ta, in capitala te-ai pierde printre toti parlitii aia, care nu stiu decat sa iasa la o bere invitati de cel mai bun prieten si sa-i gaseasca astuia tot felul de cusururi.
Jules, mi-ai furat ideea de roman pe care l-as fi scris dacă nu aş fi fost o putoare ordinară. O să plăteşti pentru asta!
Julica,numai tu si cu seinfeld vreti sa scrieti despre nimic, succes! Poate o sa ajungi ca el sau mai bine.
Transforma-l pe servitorul cel trandav in povestitor(ca in nevasta, presupun ca ti-as cere imposibilul :)) ) si vezi ca si povestea asta s-a spus. Si nu o data ci de 1001 ori…
Păi şi cu proiectele alea grozave ce faci??? Doar nu te apuci să le divulgi în marea carte?
ce proiecte mari au unii! eu mi-am propus doar sa castig la loto (in momentul cand o sa ma apuc sa joc)
[…] pe care un scriitor solitar este nevoit să o depună singur. Argumentele mele nu l-au convins (more) De la Julius citire Niciun comentariu […]
articolul asta imi aminteste de “Romanul adolescentului miop” de Eliade…aceeasi poveste 😀
da’ chiar asa…daca pui proiectele in carte atunci te batem si noi la cap sa o termini…pardon, sa o incepi 😀
Damn, majoritatea idelor excelente au fost deja luate.
Hai că-ţi vând o idee grozavă! Şi nu-ţi cer drepturi de autor pentru asta. Era odată un moş şi-o babă. Şi moşul avea un cocoş iar baba o găină. Restul, vezi tu cum o aduci din condei! Cred că ar ieşi un roman psihologic de mai mare frumuseţea! Spor la treabă! 😉
Parca Ford spunea ca A gandi e cel mai greu lucru… bine dar el devenise magnat si isi permitea luxul de a petrece timpul gandind… asa ca spor la ganduri cine stie poate ajungi k el…
Şi ce nume o să-i dai boierului? Ceva neaoş românesc cum ar fi Oblomov, nu? :)) Şi ca să nu fie romanul prea static, ar fi bine să pui şi ceva intrigă pe acolo. Spre exemplu el stă în pat şi visează la cum o să-şi reabiliteze moşia în timp ce proprietarul camerelor în care stă cu chirie vrea să-l dea afară. 😉 Hai că-n ritmul ăsta o să dăm lovitura! Poate-l facem să se şi îndrăgostească! Îţi spun, va fi unul dintre marile romane ale secolului.
[…] This post was mentioned on Twitter by JuliusDC, Mihai Todor, Ovidiu Eftimie, sebra, ionut b. and others. ionut b. said: RT @JuliusDC: RT @tweetmeme Daily Cotcodac» Julică şi marea literatură http://ow.ly/1nwkgQ […]
Eu îţi voi citi cu drag cartea, în ciuda grozavelor proiecte pe care le am în derulare. 🙂
…”iulica si pirca” acesti ilf si petrov ai literaturii romanesti, care au dat nastere nemuritoarei opere “3 mese” drept completare pentru cele “12 scaune” ale sus-numitilor 🙂
Am inteles; Svejk, Romeo si Julieta, Crima si pedeapsa. Dar care e aia cu escrocul simpatic si aia cu boierul si servitorul? Boierul = Oblomov?
Neaaa.. trebuie neaparat sa fie cat mai scarboasa si plina de pornaciuni si injurii.. Si cu un titlu pe masura! Macar titlul sa starneasca o curiozitate!
Daca nu, macar sa contina niste invataminte de-alea esentiale, gen “e bine sa respiri”, “uita-te la partea plina a paharului”, “toti suntem niste speciali”, etc…
Asta daca vrei sa fii considerat un mare scriitor contemporan!
24 ianuarie, 2010, ora 21:13 – Eu: “Băi mamă, m-am hotărât să scriu o carte cândva!”
25 ianuarie, 2010, ora 11:50 (momentul citirii articolului) – Julius: “Acum ceva vreme, mi-am propus să scriu o carte”
Tu vezi legătura? Cred că trebuie să o facem împreună! Cartea!
Când s-o ecraniza cartea, mă bag să fiu eu servitorul ăla trândav, dacă în locul scăunelului pe care moţăie toată ziua pui şi tu o canapea.
… fii original: povesteşte cum un profesor universitar (cu numele, că încolo… ştiau mai multe studenţii, inclusiv cei trântiţi de el, meserie), omoară şi jefuieşte o bătrânică, apoi ajunge mare magnat de presă (pe lângă altele).
sigur nu s-a scris nimic de genu’ până acuma!!! 😀
Abia astept sa cumpar cartea. Sper ca primesc si semnatura 🙂
Asta evident dupa ce termini proiectele importante si care necesita rezolvare acum
@N.A.
Bună idee, răpitoareo, dar eu zic să participăm şi noi. Fiecare venim cu câte o poveste cu pornăciuni, iar Julius le adună într-un Decameron hard. La o adică, motivul ciumei poate fi înlocuit cu al gripei porcine, iar poiana lui Boccaccio cu poiata lui Julius.
@Florian – Poiata cu gaini porno! =))
Chiar! O frumoasa poveste de dragoste intre doua gaini! Si greutatile pe care le intampina. Asta sigur nu s-a scris! =))
Ai putea sa folosesti ca titlu : “Superman era tot om.”
@N.A.
Frumoasa poveste de dragoste între doua găini? =))
Şi noi, cocoşii, ce facem? O punem de o frumoasă poveste de dragoste între noi? :))
@Florian – =)) Deci va fi si o continuare! Pai povestea nu trebuie sa fie si contemporana si nascatoare de controverse? =))
“… privea la mărgică contemplativ, când cu un ochi, când cu altul.
După câteva minute, îşi aminti vag o poveste citită telepatic pe când era în ou, şi trase dispreţuitor o gheară plictisită în mărgică:
– Dă-te dreq… doar n-ăi fi vrând să iau bătaie de la babă!!!…
şi se apucă să ciugulească lacomă nişte boabe de porumb.
În spatele ei, mărgica pâlpâi de câteva ori, şi apoi se ridică, pierzându-se în înaltul cerului…
mesajul transmis era: nu există vieţuitoare inteligente pe această planetă.”
@N.A.
Eu nu vreau să joc în partea a doua, contemporană şi născătoare de controverse :((
Eu vreau să particip la partea aia născătoare de pui vii >:)
@mifty – :))
Cred ca de la apele poluate în care înoţi ţi se trage :))
Jul, geaba esti tu scolit la kremlin daca nu ai in tine si sange de cazac. pai daca si putin isi facea planuri sa invarta moscova pe degete si pe urma se imbata cu medvedev ce se alegea de saraca tarisoara. Davai!
@horatiu: tare mi-e ca putin si medvedev tocmai ca s-au imbatat 🙂
” a show about nothing”
@N.A.:Exista povestea cu poiata porno.A scris-o Eminescu si se numeste “Antropomorfism”,dar din motive de Public relations nu s-a prea publicat.E in versuri.
@Jules:Mai bine “Soacra cu trei nurori”-se preteaza perfect psihanalizei.Si atmosfera e oarecum kafkiana.Absurdul existentei apare in munca repetitiva si aparent lipsita de perspectiva pe care o depun in fiecare noapte nurorile fraiere.
Eu o să aștept să apară filmul după cartea lui Julius (bineînțeles, în regia lui Sergiu Nicolaescu, cu John Malcovich, Chuck Norris și Hale Berry în rolurile principale 😀 ), să-l dau jos de pe net 😀
tu si eroul ala al lui Gide pe care am uitat cum il cheama…
@Bear Grylls – Am gasit-o! Geniala! :)) Si mult mai putin licentioasa decat ma asteptam…
@Florian – Deci sa inteleg ca vrei sa participi la un film porno cu gaini! =)) =)) =))
@N.A.
Da, da’ numa’ cu d’astea
😀 😀 😀
@Florian – =)) =)) =))
JKJ, arta de a nu scrie un roman..
Deci? Stie cineva? Sau trebuie sa-l astept pe Julius sa se intoarca intr-o noapte cu saorma si cu somnul sarit sa zica: “Ba, parca intreba unul la un moment dat la ce escroc simpatic ma refeream. Ia sa-i raspund”. Ca cu boierul, paca incep sa cred ca este Oblomov.
[…] Julică şi marea literatură […]
Poti sa incepi cu o plingere , nu e o mare diferenta intre un roman si o reclamatie facuta la protectia consumatorului 🙂