Non-stop-ul groazei
Julius Constantinescu
Vizavi de restaurantul lui Romică, lângă gura de metrou Dristor 2, e un non-stop destul de freaky. Mai demult, îi spuneam “La basarabeni”, din cauza faptului că vânzătorii degajau un aer prietenos, de oameni care nu-ţi fac absolut nimic dacă le dai portofelul şi obiectele de valoare în linişte. Apoi, basarabenii au dispărut subit (sper că datorau bani mafiei ucrainiene), iar în locul lor au apărut nişte fete foarte tinere. Peste zi, erau capabile să mestece singure toată ciunga de pe rafturi, iar noaptea fumau în faţa magazinului cu prietenii lor, ceea ce era o problemă, pentru că prietenii lor nu păreau aşa prietenoşi ca basarabenii când le luai gagica înăuntru să-ţi dea un suc.
Într-o noapte, ca niciodată, nu era nimeni în faţa non-stop-ului. Mi-era frică să nu fie cumva o capcană. Şi, când l-am văzut pe tipul din spatele tejghelei, am cam îngheţat: un individ la vreo 50 de ani, cu faţă de neamţ din filmele horror căruia îi place să tortureze şi să ucidă copii (cred că la non-stop-ul ăsta angajările le face chiar Tarantino). Mi-era poftă de ceva dulce, aşa că i-am zis să-mi dea napolitane vărsate de 50.000 şi o ciocolată. Tipul scoate o pungă de plastic, scuipă în degete şi încearcă să desfacă punga. Apoi, fără grabă, metodic (în timp ce victima urlă de teroare), duce punga la gură şi începe să sufle în ea, să se desfacă mai bine. {i începe să pună napolitane în ea, cu degetele alea în care tocmai scuipase.
Am crezut că poate nu văd bine, aşa că mi-am întins gâtul pe după raft. Tot nu vedeam, m-am întins şi mai mult, aproape mă suisem pe tejghea, când tipul se sesizează şi se întoarce spre mine. Şi-i văd mâna. “Sper că nu-mi puneţi napolitane cu mâna în care tocmai aţi scuipat”, zic. “Nu”, zice tipul, amabil (ştiţi că psihopaţii ăştia vorbesc cu victimele, le explică în detaliu ce artere or să le secţioneze şi care sunt implicaţiile). Şi scoate de undeva o mănuşă de plastic şi şi-o trage pe mână (îi mai lipseau ochelarii de protecţie şi drujba). De data asta, mă sui literalmente cu un picior pe tejghea, văd că apucase să pună câteva napolitane şi-i zic: “Fără alea. Luaţi altă pungă şi-mi puneţi altele”. Tipul îşi pierde răbdarea (“Nu mai urla ca o femeie. Credeam că suntem prieteni, dar văd că mă sileşti să-ţi lipesc gura cu bandă adezivă”), îşi scoate mănuşa şi mă-ntreabă: “Da’ nu mai bine nu vă mai dau deloc?”. “Ba da”, zic, “ar fi mult mai bine”. Şi plec.
Toată noaptea am poftit la ceva dulce. Deci, are dreptate mama când îmi spune că de la gura asta mare mi se trag multe.
Mestere, ai pofte noaptea?!?
@andrii: de dulciuri, oricand!
Ehe, cum cat publici asta mai des cu atat devine mai amuzanta 🙂
@Julius: mda… ai şi greţuri, bufeuri, etc??? 😀
Ce-i iubesc eu pe vanzatorii care-ti arunca marfa-n fata si te dau afara din magazin / la o parte de la taraba.
Si da, mama are intotdeauna dreptate. Gura bate…dar de ce sa fi riscat o frumusete de hepatita sau macar un deranjament la stomac doar pentru ca personajul nu s-a spalat pe miini inainte? ( apropo, statisticile ne spun ca se consuma in medie 2 bucati de sapun / cap de locuitor / an )
Mi-ai adus aminte de Bucurii pomenind de acei basarabeni.
In Iasi, in zona Podu Ros (si in alte 2 locatii) se vand bomboanele Bucuria aduse de la basarabeni (probabil le gasiti si prin mallurile bucurestene) si sunt intr-o groaza de sortimente.
In locatia respectiva vanzatoarele sunt toate basarabence si intotdeauna dupa ce ajungi fata in fata cu ele te privesc intr-un fel anume de parca te-ar intreba: un numar intreg sau mai bine iti vand un cartus de Plugaru?
-Nu domnisoara, da-mi doar niste bucurii, cate incap in punga… (si va rog sa lasati kalasnikovul deoparte, parca ai vrea timid sa le spui).
Julius, cand s-a schimbat conducerea magazinului? Ultima oara era o domnisoara care parea ca a mancat ea toate napolitanele. Adevarul e ca intru cu mare frica in magazinul ala cand trebuie sa-mi iau un pachet de tigari. Bastinasii locului nu par foarte prietenosi.
Un dristorian!
Sebi & Jul: emigraţi, nenică, că văz că “să poartă”!!!! 😀
@Miorlaupufos: statistic, da??? deh, dacă alegi cu atenţie “eşalonul reprezentativ” poţi demonstra “ştiinţific, pe baza datelor statistice” orice gogomănie!!!…
@mifty: noi nu fugim de greutati. Ca e bine, ca e rau, asta avem si cu asta defilam 🙂
Mi s-a intamplat ceva asemanator la clataria din regie. La 2 noaptea pofticios de ceva dulce, sar la clataria din regie. Nimeni pe acolo, astept sa apara tipul. Tipul avea manusi de cauciuc pe maini, dar era de forma pentru ca nu si le dadea jos nici cand mergea la baie. Manusile erau cred pentru el nu pentru clienti. Ii dau banii in asteptarea sa-si schimbe manusile, dar vad ca se apuca sa-mi faca clatita. Il rog frumos sa-si manusile iar in momentul ala imi da banii inapoi si ma roaga la randul lui frumos sa nu mai trec pe la clataria lui. L-am ascultat, apoi radeam de toti prostii ii mai vedeam mancand fecale acolo.
Vezi ca mai e un non-stop in celalalt capat de bulevard
Julius,
Iti mai aduci aminte ca, aproximativ prin vremea pe cind eram noi studenti, in Cluj, la fast-food-ul de la magazinul sora, vinzatorul de la acel fast-food (parca arab, nu mai tin minte exact) a fost filmat de camerele de supraveghere masturbindu-se si ejaculind peste salata vinduta apoi clientilor?
Si, culmea, coada vesnica la acel fast-food nu a scazut nici dupa izbucnirea scandalului 😀
AHA deci aia era forta care nu ma lasa sa intru acolo. Cred ca l-am ocolit de cel putin 10 ori fara sa-mi explic de ce. Weird vibe and whatnot :))
Bre Julica, asta-i veche. Si nu te mai plange, ca ai Rompetrol non stop vis a vis de bloc, daca te apuca pohtele. Sigur, bani sa ai 😀
@Delice
Julius poftea napolitane, nu benzina!
@Delice
Eu chiar am Rompetrol in fata blocului. :))
@Delice
Kinder Delice? Mi se păreai tu cunoscut de undeva. La fiecare două-trei zile cheluiesc bani cu tine, măi băiatule, şi a început să se cam vadă… 😉
Julius,sigur tu vroiai dulce? :)) Şi napolitane vărsate? Mai există aşa ceva?
Noa, ca am vrut sa zic ceva, da’ am citit faza cu saorma din Cluj si am uitat.
Instantaneu.
Vai Arsulici, sa nu-mi spui ca e adevarat cu fast-foodul de la sora. Patronul era un arab, se credea cel mai tare din parcare. Ha ha ha ha, imi vine sa rad cand ma gandesc ca si eu imi luam din cand in cand mai rar cate un kebab de acolo.
A propo, de cine erau varsate naplitanele alea? De unu care o fi mancat niste ciocolata, poate si i s-o aplecat olecuta.
Dom’le, de cand te inhaitasi cu moguli, strambi din nas ba la trufandalele din piete, calcate de soricei, ba la napolitane asezonate cu bale si muci de oameni simpli, din popor… Asa e cand uiti de unde ai plecat..
@Arsulici: las’ ca stie el ce gaseste la Rompetrol, pe langa benzina 😛
@Veta
Era adevarat….. Multumesc lui Dumnezeu ca pe vremea aia nu mincam in oras…
Asta e, te trezeai in salata din shaorma cu sperma in loc de maioneza. In fond, din cite stiu, ambele sint coloizi, doar ca maioneza e un coloid alimentar, aialalta nu e 😀
Daca nu i-ar fi lene sa rasmunda la comentarii, ar putea confirma si Julius…
@Delice
Daaaaaaaaaa, motorina si uleiuri de motor….. 😀
Mai, cum sa mearga el la Rompetrol, ca aia e la alt mogul, pe cind Julius e fan Felix 😀
daaaa… ce-i si mai tare la povestile astea cu fastfood-urile si camere ascunse e ca dupa ce se afla adevarul cu pricina, nimeni, dar absolut nimeni “nu manca acolo”. :-“