Fotbalul cu soldaţii |
Julius Constantinescu
Eram prin clasa a cincea sau a şasea cînd tata, pe atunci tînăr căpitan, m-a luat cu el la unitate să jucăm fotbal cu soldaţii.
Fotbalul cu soldaţii seamănă foarte mult cu fotbalul obişnuit, cu excepţia cîtorva mici reguli. Iniţial, fotbalul cu soldaţii nu diferea absolut deloc de fotbalul normal – momentul desprinderii şi constituirii sale într-un sport de sine stătător a survenit atunci cînd mai mulţi soldaţi care nu mai primiseră de mult o permisie au ajuns la concluzia că regulamentul ar trebui să stipuleze clar că dom’ căpitan nu poate fi faultat sub nici un motiv.
În 1985, regulile evoluaseră deja foarte mult, iar dom’ căpitan nu numai că nu putea fi faultat sub nici un motiv, dar nu putea fi nici deposedat de minge sau driblat de orice pifan prost. Toate baloanele trebuiau să treacă obligatoriu pe la el, iar atunci cînd dom’ căpitan era la minge, apropierea unui jucător la mai puţin de 3 metri de el era sancţionată automat cu lovitură liberă (sau cu două zile de bulău şi planton 2 restul săptămînii). Orice henţ al ofiţerului se considera automat ca fiind involuntar, iar jucătorii adverşi n-aveau voie să facă zid dacă bate dom’ căpitan (deşi nu e obligatoriu, un portar bun e conştient că trebuie să-şi lege şireturile cînd dom’ căpitan execută lovitura liberă).
De asemenea, o particularitate a fotbalului cu soldaţii constă în faptul că jucătorii vorbesc foarte mult pe teren. În timpul unui astfel de meci, se pot auzi adesea următoarele replici: “Bă, e liber dom’ căpitan!”, “Frumos şut, dom’ căpitan!” sau “Nici nu m-aţi atins, dom’ căpitan. Sîngele ăsta de pe faţa mea e de ieri”.
Regulile fotbalului cu soldaţii care-l vizau pe dom’ căpitan se aplicau, în mare parte, şi lu’ fii-su. Începuse să-mi placă atît de mult, încît mă enervam groaznic atunci cînd loazele alea de la mine de la bloc îmi luau mingea, treceau în viteză pe lîngă mine sau mă trînteau fără nici un pic de jenă pe jos. Într-una din zile, cînd unu’ dintr-a şaptea mi-a trecut mingea printre picioare, ba s-a şi oprit să mă umilească, strigînd, plin de aroganţă: “Craci, fraiere”, am pus hotărît mîna pe minge, am luat-o sub braţ şi le-am comunicat din alergare: “Sînteţi pe spate. Mă duc să joc cu soldaţii. Ăla fotbal, bă, fraierilor, nu ce jucaţi voi, bambilici”.
Twitter
Facebook
Miruna
Adriana Popescu
JULIUS
2 August 2009 la 10:50 pm
Cred ca de aia am avut eu o singura permisie in opt luni de zile, ca il bateam pe capitan la table …
2 August 2009 la 10:52 pm
Deci taica-tu juca chiar asa prost?
2 August 2009 la 11:23 pm
Aţi uitat să spuneţi că domnul căpitan (a se observa cum am driblat cacofonia, că tot suntem la fotbal) avea un şut atât de nimicitor încât orice şut de al dânsului chiar şi alea care nu erau pe spaţiul porţii se înregistrau pe tabelă. Un golgeter înnăscut…
3 August 2009 la 12:32 am
Deci de mic ai antrenament la masluit jocuri si concursuri….. Acu se explica!
3 August 2009 la 12:37 am
[...] regulamentul ar trebui să stipuleze clar că dom’ căpitan nu poate fi faultat sub nici un motiv.(more…
De la Julius citire Niciun comentariu X1_AdParams = { ‘pub’ : ’560302451683403′, ‘site’ : [...]
3 August 2009 la 12:44 am
sa intelegem ca esti campion mondial la fotbal cu soldati?
3 August 2009 la 12:45 am
Sunt mega curios care era procedeul de formare a echipelor, si mai exact, ce trebuia sa faci sa te afli in echipa lu` “dom’ capitan” ?
3 August 2009 la 12:49 am
Asta era blat…Sigur dom’capitan avea o valiza cu bani pe care o oferea sa fie lasat sa castige…
3 August 2009 la 12:54 am
Totusi, nu e la fel de frumos cand joci cu oameni mai mari ca tine cu peste 10 ani, sa vezi atuci distractie, cand urli ca ai fost faultat si nu te baga nimeni in seama.
3 August 2009 la 1:04 am
Deci Julica, tu ne-ai lasat atunci fara minge ca aveai nush ce fitze de fiu de comandant. Dupa ce ai plecat tu, noi ne spargeam pe jos imaginandu-ne cum te jucai tu cu soldatei din aia micuti footbal si cum loveai cu ei in minge.
3 August 2009 la 1:14 am
Iar n-am nici o sansa.E mai rau ca la fotbalul cu soldati contra echipei lui domn’capitan.Cre’ca tot de acolo te-ai deprins si cu linguseala.Na,ca nici macar nu te lingusesc.
3 August 2009 la 1:18 am
LIGA I – O LIGA A CAPITANILOR
3 August 2009 la 1:32 am
Daca soldatii jucau fotbal abia dupa ce-au iesit de la o fasole la cazan in popota, apai nu mai era nevoie de fluier pentru arbitru ^^
3 August 2009 la 1:47 am
Acum ce sa zici si tu, cauti scuze prin care sa explici baietilor de ce nu te descurci grozav la fotbal
In alta ordine de idei ce se intampla cand, din intamplare, aparea pe teren cineva cu gradul mai mare de capitan? Domnul Colonel privea catre poarta adversa si se contoriza un nou gol pe tabela?
3 August 2009 la 1:49 am
Ce bine că n-am fost în armată. Nu de alta, dar poate aş fi fost campioana autogolurilor, ca Bănel. Să vezi atunci ce scor strâns! Golurile lui dom’ căpitan ar fi trebuit să fie notate cu 2 puncte sau chiar cu 3, ca la baschet, ca să iasă planul.
3 August 2009 la 3:01 am
Hai, Foresta Falticeni!
3 August 2009 la 7:41 am
Ma intreb, cind erai tu soldat, cum jucai fotbal? Ca simplu soldat? Sau ca baiatul capitanului? (sper ca a primit totusi macar o avansare in grad intre timp
)
Oare cei de la Stiinta au aplicat acelasi principiu si de aia nu au inscris cu Dinamo? ca la Dinamo is prea multi ofiteri?
Oricum, cind am citit ieri in fuga titlul, ma gindeam despre ce fel de fotbal vei vorbi: cu mingea pe teren, sau cu sapunul, la dusuri?
3 August 2009 la 8:30 am
Persistenta se plateste?
3 August 2009 la 8:48 am
ce bine imi pare ca s-a scos serviciul militar obligatoriu
3 August 2009 la 9:16 am
Eu stiam ca in fiecare echipa de fotbal este cate un capitan – acum inteleg de ce, probabil sa aiba sanse egale. Si tot acum inteleg de ce pe vremuri doar Steaua si Dinamo castigau meciurile, evident numarul lor de capitani era supraunitar.
3 August 2009 la 9:23 am
Daca Dan Capitan de plai ar fi jucat fotbal, oare ce am fi scris noi la tezele de la limba romana?
3 August 2009 la 9:40 am
Nu s-a facut film dupa cartile astea? La ce ne mai trebuie?
Apropo, din ce tip de hartie sunt paginile pt ca daca sunt lucioase zgarie si nu mai sunt bune nici macar la toaleta
3 August 2009 la 9:43 am
La meciurile de fotbal aveati si galerie care sa strige “Haide dom’ capitan!” si ” Nu e ” la echipa adversa?
3 August 2009 la 10:05 am
Nu sunt suficient de tocilar.
..si nu mi-a placut fotbalul niciodata..
3 August 2009 la 10:07 am
pt faza aia cu sapunul, mi se paer ca Arsulici a luat potul pana acum. deci, tot asta o sa cashtige…
3 August 2009 la 10:09 am
@4mall Daca Dan Capitan de plai era jucator de fotbal , cred ca balada lui ar fi fost una de genu:
“Batranul Dan traieste, ca soimul singuratic
Pe un teren de fotbal (e un pic cam zanatec)
…..
Ai timpilor eroici imagine augusta
Pe cand era el tanat,poarta-i parea ingusta
…..
Batranul Dan asculta ,cum barfesc doi portari
Care la vestiare jucau o tabla pe bistari:
-E naspa tare-n cupa! Ne-au batut si tatarii
Iar ieri la casino am pierdut toti bistarii
……
Un fulger se aprinde , in ochii lui pe loc
-Sa mi se-ndoaie p..a, daca fotbal mai joc
Si suparat prea tare,scarbit ca de-un cacat
Batranul Dan se-apuca acum de antrenat”
Balada lu’ Dan Petrescu
Bineinteles ca varianta lui Alecsandri ar fi fost mult mai buna…
3 August 2009 la 10:22 am
trebuie sa va dati seama ca fotbalul cu soldati a fost o matrita pentru comportamentul actual din multinationalele de pe la noi sau maretele corporatii..numai ca acum, capitanul(manager/director sau CEO/CFO/KKO) nu este neaparat un fotbalist neegalat, ci un adevarat liber cugetator, un om cu simtul umorului fin, un adevarat trend setter. acum pasele s-au transformat in hohote de ras la toate imbecilitatile posibile nascocite de bietul om, care la un moment dat isi va face sotia sa se sinucida cu tot cu cei 2.2 copii pe care ii are acasa si care nu va ma suporta sa ii auda vocea..sufar de ficare data, ca nenorocitul nu e acasa cand nevasta’sa da drumu la gaze..pentru ca sta cu ai lui “coechipieri” la o gluma..God damn it!
..Asta a fost o refulare de dimineata, inainte de a bea cafeaua..
3 August 2009 la 10:38 am
Legat de unele comentarii (fara nominalizari ) – e pacat ca prostia nu doare. Multi care ar mai rezista (si nu ar fi in “lumea celor drepti”
ar fi intr-o coma profunda.E o parere personala si nu vreau polemici legat de asta. Scuze daca se simte cinva ofensat(sunt foarte sigur ca cei care ar trebui sa se simta nu au cum, deci fata de ei nu imi cer scuze). Legat de subiect: amuzant ca de obicei. Felicitari pentru el. Chiar ma intrebam uneori daca baiatul unui APV-ist poate sa scape si sa ajunga si altceva decat APV-ist. Daca te gadesti ce frumos ar fi sa joci acum fotbal cu soldatii undeva intre “minele” din Afganistan decat sa scrii articole spumoase la umbra unui aer conditionat. Cred ca ai unele regrete … 
. In rest numai de bine.
3 August 2009 la 10:46 am
Ce text frumos! Ce plin de invataminte! Cat de multe ne spune despre dezvoltarea psihica a autorului! Ce talent nemasurat! Si, in cele din urma, ce sport frumos e fotbalul si ce echipa minunata Universitatea Craiova!!!!….. Ce mult imi doresc cartile de SK!
(am zis sa merg pe varianta lingusirii, cine stie, poate functioneaza iar, si oricum e prea dimineata si prea luni ca sa gandesc haios…
3 August 2009 la 10:47 am
Salutare, ce ma bucur ca nu am fost in armata, nici fotbal nu prea am jucat pentru ca mingia aia rotunda are o groaza de enigme pentru mine, ca de exemplu directia pe care o apuca ricosand din mine, mereu am crezut ca mingia are o vointa proprie. Armata nu am facut (desi pe vremea mea era obligatoriu) pentru ca nu ma simteam foarte bine, aveam ochelari si medicul oftalmolog, sa-i dea Dumnezeu sanatate, a considerat ca sunt mult prea chior pentru a servi patria, dioptri nu am decat vreo -3 totusi
) dar chiar daca as fi facut, cu sau fara fotbal, am o presimtire ca as fi stat foarte multe zile pe la bulau sau prin plantoane.
3 August 2009 la 10:54 am
Stiu cum e, tata a fost comandant, evident, campion la tenis de masa. Soldatii imi spuneau “Sa traiti” chiar daca aveam 8 ani. Sa stii ca prima data cand am jucat tenis de masa cu soldatii, credeam ca sunt bun, asa a crezut si saracu soldat care a jucta pe bune si m-a batut. Eu am fost foarte afectat, el a fost fericit pe moment ca l-a putut umili indirect cineva pe domnul comandant, dar nu stiu daca i-au cazut bine cele 2 plantoane consecutive
3 August 2009 la 11:08 am
cum Julica n-a vrut sa se duca in Spania la cules de capsuni si acum aflam si cum a invatat fotbal e clar ca s-a facut de ras in fata parintilor si a facut facultatea
3 August 2009 la 11:16 am
Eu vreau cartea
3 August 2009 la 11:18 am
Foarte interesant, oare, nu se intimpla la fel si acum in Romanica, iar dom’ capitan stim bine cine este si noi soldatii ne supunem si facem haz de necaz amintindu-ne de “vremuri trecute” dar inca de actualitate. Asa ca sa nu uitam ca totusi este luni si conform zicalei ” nici iarba nu creste” si la fel siinspiratia pentru laude si linguseli, dar sepranta moare ultima (de caldura) si mi-am incercat si eu norocul la concursul vostru sperind sa cistig macar Una, din cele Doua carti puse la dispozitie de editura Trei.
3 August 2009 la 11:28 am
Deci asa ai invatat sa iti driblezi sora si sa ii furi cartile pe care ea “a pus mana cinstit”.
3 August 2009 la 11:37 am
Nu am citit postul din lene…asa cum imi va fii lene sa citesc si cartea.
Dar mama se bucura…chiar daca nu are timp sa o citeasa.
Vreau macar coperta
3 August 2009 la 11:38 am
Daca iti spun ca asta este primul meu comentariu pe DC imi dai cartile?
3 August 2009 la 11:39 am
Bă Julius, ce bulangiu ești! Cum ți-ai dat seama că nu îmi place fotbalu’?
Apropo, abia aștept să se întoarcă Petreanu ca să te faulteze că i-a scăzut traficul din cauza ta
3 August 2009 la 11:45 am
Vreau carti!
3 August 2009 la 11:53 am
Un comment pentru carte
Recitind pentru a cincea oara acest post de o incarcatura emotionala aparte, care m-a razbit pana in adancul fiintei, m-am simtit ca si cum as fi gustat dintr-o madlena si mi-am amintit de vremurile cand ar fi trebuit si eu sa slujeasc patria in uniforma, dar ca un hain ce sunt am facut un reglementar stanga imprejur si am plecat la facultate. Si acum, recitind pentru a sasea oara aceasta scriitura simtitoare despre vajnicii soldati romani gata oricand sa-si jertfeasca viata pentru un ideal, m-au cuprins lacrimi de remuscare. Cum am invatat de la autorul acestui mirific text, nu exista ocupatie mai inaltatoare decat sa slujesti patria jucand fotbal cu capitanul, pentru ca in definitiv si asta e o actiune care te poate umple de glorie si de multumire ca ti-ai facut datoria fata de patrie si ai aratat respectul cuvenit mai-marilor tai. Este o datorie care ar trebui indeplinita cu abnegatie si bucurie de catre orice roman care vrea sa capete o carte de la Daily Cotcodac.
3 August 2009 la 12:00 pm
Julius, cum ar arata Craiova ta cu jucatori capitani?!
(implicit restul echipelor numai pasuni de soldati, nepermisi cam cu cate o luna inaite de meciul cu Craviova)
3 August 2009 la 12:12 pm
Si pe mine ma lasau ceilalti copii la fotbal sa dau cate-un gol cand jucam in fata blocului pe vremuri, dar asta era pentru ca eram simpatic… ah rahat e luni dimineata, si e concurs, cred ca si daca s-ar da hartie igienica gratis m-as baga, doar asa din spirit competitiv.
3 August 2009 la 12:28 pm
Daca bravul sodat Julica lasa facultatea si jurnalismu’si din copilu lu’domn’capitan devenea domn’capitan, acu imi dadea ca premiu un regiment
. Mai Julica mama, nu vrei tu sa-ti servesti patria, mai baiatule?
3 August 2009 la 12:35 pm
asa si morala e?
3 August 2009 la 12:43 pm
tare as vrea sa vad o echipa compusa exclusiv din “capitani”. ala blat, nu ce fac Steaua/Dinamo/
3 August 2009 la 12:47 pm
Votati Vlad C. Nu de alta, dar e mare fan… Stephen King
3 August 2009 la 12:50 pm
Stateam si ma intrebam ca prostu… se lua curentu pe net in Romania si ramase doar Julica mergand pe o lumanare de sunt atatea comentarii la articolu asta? Acu aflai si eu!
Nu ca as vorbi in cunostinta de cauza dar tu iti dai seama cum au evoluat acum treburile daca acum 25 de ani erau reguli asa stricte? Cu toata tehnica NATO din dotare mi-e frica si sa ma gandesc.. Daca trece vreun pifan de ofiteri cred ca automat un sniper il ia la ochi, un elicopter Puma (din alea modernizate la Ghimbav) pune senzorii pe el… Pffff… nu te joci. Sper doar ca MIGurile sa nu se zbata prea tare ca poate cad si strica poarta.
3 August 2009 la 12:56 pm
Dă-mi-le mie!
3 August 2009 la 1:29 pm
Tot timpul te simti mai bine, unde esti invingator (sau unde lumea te lasa sa crezi ca esti bun?)
3 August 2009 la 1:32 pm
Gata ma….M-am prins de smecherie…Am citit printre randuri… Sa-ncepem linguseala :
Da-ti-mi mie cartile, ca daca mi le dati, o sa traiti 100 de ani si sa castigati la loto si sa aveti parte de toate bucuriile in viata.
Voi sunteti cei mai frumosi si cei mai tari si cei mai destepti si inteligenti din lumea asta.
N-am nici un dictionar de laudarisme ca mai bagam… Sper ca astea au fost suficiente… Acu va las ca tre sa bag niste lumanari si la biserica si mai incolo caut pe vrajitoarea Speranta(numele ma atrage … speranta la cartile voastre) sa dea-n ghioc sa castig cartile…
3 August 2009 la 2:39 pm
cred ca in ’85 replicile corecte erau: “frumos sut tov’ capitan”,”bai, vezi ca e liber tov’ capitan” s.a.m.d
3 August 2009 la 2:46 pm
fotbal cu soldaţi are totuşi regulile foarte flexibile. De exemplu, când soldaţii erau trimişi să-şi servească ţara pe tarlaua de cartofi, era obligatoriu să anulezi toate loviturile libere de la mai mult de trei metri. Nu de alta, dar exploda cartoful. Pardon, mingea. Căpitanul (nenea cu epoleţi, whatever), evident, era cel care accepta sau nu mingea nouă, el neavând din cauza burtoacei un alt rol. Dacă soldaţii serveau patria pe şantier, era foarte important ca domnul căpitan (de data asta aproape la fel de tânăr ca ei şi fără burtoacă) să stea permanent cu ochii pe geamu’ lu’ dom’ injiner, ca să dea alarma şi să întrerupă meciul. Meciul trebuia întrerupt şi în caz că prin zonă trecea vreo puştoaică, din politeţe, desigur: nu se făcea să lase fata nebăgată în seamă, nefluierată…
3 August 2009 la 3:03 pm
si eu vreau cartea
3 August 2009 la 3:03 pm
Noroc cu concursurile astea, ca, desi va citesc, canci comentarii de la mine.
Iar domnu capitan este pur si simplu un fotbalist foarte bun.Toate comentariile de mai sus sunt datorate invidiei.
3 August 2009 la 3:24 pm
Regulamentul fotbalului cu soldaţi mai avea nişte clauze pe care Julius, cu celebra-i modestie, le trece sub tăcere. Inainte de meci, soldaţii primeau îngăduinţa să decoreze pivniţa căpitanului cu natură moartă, în principal cu damigene şi afumături, iar dormitorul odraslei căpitanului cu natură vie. In acest mediu încărcat de artă, copiii de căpitan învăţau creştinescul obicei al închinatului şi smerita poziţie a misionarului.
3 August 2009 la 3:32 pm
http://www.dailycotcodac.ro/2009/08/vrei-sa-fii-tocilar-o-carte-pe-zi-in-luna-august/comment-page-1/#comment-11187
(ati vrut un comment pentru VSFT, asta e
desi m-am obosit sa citesc povestea (prefer o carte buna decat orice altceva legat de fotbal) m-am gandit ca mai bine imi fac reclama pentru concurs, decat sa gasesc un comment inteligent pt articolul acesta 
)
3 August 2009 la 3:36 pm
N-ar strica niste Stephen King
3 August 2009 la 3:36 pm
@4mall
), si exemplele ar putea continua…
Daca Dan, Capitan de plai era fotbalist, atunci la tezele de limba romana am fi scris: mu** Rapid sau mu** Dinamo sau mu** FC Olt (pentru nostalgici
3 August 2009 la 3:43 pm
Si tata a lucrat in armata, eu mergeam la peste cu soldatii! Mai aveau sa se arunce in balta sa-mi puna crapul in carlig!
3 August 2009 la 3:58 pm
Baaaa Julius, tu dai la gioale! Tu’ti cartofii unitatii lu’ tat’tu
3 August 2009 la 4:04 pm
De pe patul de spital, votez cu Cata
)
3 August 2009 la 4:21 pm
Eu am o singura intrebare pt tanarul julius: tovarasu maior n-avea nici un baiat?
si nici tovarasu lent-colonel? 
3 August 2009 la 4:29 pm
Mda… Eu as manca un pepene
3 August 2009 la 4:34 pm
Dacă vreun soldat din echipa căpitanului dădea autogol, meciul continua lipsit de orice tensiune, cu singura diferenţă că mingea era înlocuită cu căpăţâna soldatului.
Bănel Nicoliţă nu a jucat niciodată în echipa căpitanului.
3 August 2009 la 4:37 pm
Dacă portarul echipei adverse se interpunea din greşeală pe traiectoria şutului pe poartă tras de căpitan, meciul continua lipsit de orice tensiune, cu singura diferenţă…
Bănel Nicoliţă nu a jucat niciodată pe postul de portar.
3 August 2009 la 4:40 pm
Dacă, dintr-o greşeală inadmisibilă a propriului portar, căpitanul dădea autogol, meciul continua…
Repet, Bănel nu a fost niciodată portar.
3 August 2009 la 4:43 pm
Poarta adversă era lipsită de bară transversală, spre a nu stăvili aspiraţia căpitanului către înălţimi.
3 August 2009 la 4:46 pm
fotbal soldati armata capitan
Daca se cauta pe google dupa cuvintele de mai sus, primul rezultat e dailycotcodac
3 August 2009 la 4:48 pm
ps… sa nu ma bagati la castigatori (desi sunt sigur ca as merita) fiindca nu am ce face cu cartile. La 1.80 de m, ajung aproape in orice punct al camerei
3 August 2009 la 4:49 pm
Barele laterale ale porţii la care trăgea căpitanul erau mobile. Ele erau de fapt înlocuite cu soldaţi, care aveau obligaţia ca la fiecare şut al căpitanului să o ia la sănătoasa în lateral, astfel încât mingea să intre obligatoriu în poartă. Dacă vreo bară nu era destul de rapidă şi mingea nu nimerea poarta, meciul continua lipsit de orice tensiune…
Bănel Nicoliţă nu a fost niciodată bară.
3 August 2009 la 4:50 pm
Si o clauză din regulamentul concursului VSFT de azi: premiul se acordă pentru cele mai multe posturi.
3 August 2009 la 4:59 pm
comentariu…
3 August 2009 la 5:13 pm
Io n-am facut armata. Ce-am pierdut? Pot spune ca am driblat cu succes toate cadrele care ma cautau acasa sa-mi dea hartia de chemare, am faultat brutal toti capitanii care-mi trimiteau soldati la usa sa ma “indentifice” si am facut hent in careul colonelului cu sticle de whiskey, ca sa puna dosarul mai la fundul dulapului. Fotbal de mare clasa.
3 August 2009 la 5:15 pm
As vrea sa pun un comentariu haios dar nu ma pot gandi decat la cartile alea horor care nu sunt tocmai haioase…dar poate ca tb sa te joci cu fetele fotbal cred ca si ele te lasau sa dai gol….
3 August 2009 la 5:24 pm
Eu ma chinui de cel putin o luna sa trec de capitolul 3 din “sirenele de pe Titan” a lui Kurt Vonnegut…crezi ca ai mai multe sanse sa ma faci sa termin un SF?!
3 August 2009 la 5:48 pm
Intr-un univers paralel, peste 15 ani.
Iulia, proaspat aleasa comandant de unitate, cheama soldatii pe terenul de sport la un fotbal mic. Se aleg echipele : in echipa cu doamna comandant sunt tanara si curioasa ei fiica si alti 9 soldati (cei mai slabi, pricajiti si impiedicati), in echipa adversa, cei mai in forma soldati si cei mai priceputi.
Fluiera arbitrul, incepe jocul. Mingea la doamna comandant. Paseaza la soldatul ochelarist din stanga terenului, apoi pase la alti cativa jucatori insignifianti si intr-un final glorios, pase la frumoasa fiica a doamnei comandant care suteaza siiiii… GOL! Incredibil!
Incepe atacul echipei adverse, din picior in picior, mingea ajunge la poarta doamnei comandant, un jucator suteaza siiii… GOL???
“Ce naiba, ba Ionescule? Las’ ca vorbim noi intre patru ochi…” spun jucatorii, regretand sincer golul.
Pedeapsa, echipa adversa joaca in chiloti si fara incaltari.
Meciul se termina, 10-1 pentru echipa doamnei comandant Iulia. Urale, aplauze, sincere felicitari. Diseara punem si carne in tocanita de cartofi.
3 August 2009 la 5:53 pm
Julius, nu vrei să îţi pun o pilă la Bing, să fii şi acolo nambăroan? Te costă doar 1,99 cărţi de SK.
3 August 2009 la 5:55 pm
@cosî: Bing? ce-i aia?
3 August 2009 la 6:07 pm
Hai FC VASLUI !!!…S-o batem pe Omonia!
3 August 2009 la 6:26 pm
Nu ma intereseaza nici fotbalul nici armata. Ma intereseaza cartile.
3 August 2009 la 6:35 pm
sigur, băi Alex, dă-te intelectual. Ai uitat unde te afli?
3 August 2009 la 7:14 pm
Eu is fata, fotbalul nu-i de mine. M-am bagat pentru carti, si ca sa rad de cat de multe comentarii sunt la textul asta… Asaaaa, si acum sa rad: ia uite cate comentarii sunt la textul asta
3 August 2009 la 7:38 pm
asta e un fel de fotbal cu elevii lu’ tata
ma si vedeam un marius lacatus in devenire… asta pana ajungeam iar in fata blocului si imi luam rusine 
3 August 2009 la 8:14 pm
Căpitanii de navă or juca fotbal? Da’ căpitanii de securitate? Da’ căpitanii şi de una şi de alta? Da’ fetele de căpitani şi de una şi de alta?
3 August 2009 la 8:39 pm
Deci te-ai dat cu Steaua si metodele ei, Julica, stelist in blana de juvete! Las’ ca va dam prazu’ anu’ asta!
3 August 2009 la 8:40 pm
P. S. Nu-mi plac Claudia Schiffer si Steven King. Ceva cu Whoopi Goldberg sau cartea lui Cornel Dinu n-ai?
3 August 2009 la 8:56 pm
acum inteleg de ce a curatat tata atatia cartofi in armata.
3 August 2009 la 9:11 pm
Auzi la el … cica e mai bine la Jurnalul decat la Cotidianul.
3 August 2009 la 9:18 pm
Ca sa parafrazez un om de fotbal oltean, “fotbalul cu soldatii” e un fel de “stiinta de a fi cam pion”.
3 August 2009 la 9:19 pm
Eu am citit primul paragraf si deja eram plictisita.
1.pentru ca e vorba de scoala- intr-o oarecare masura(adevarul ca mi-e si ciuda ca ai promovat clasa a IV-a- eu inca nu am reusit )
2.fotbalul-sportul care ma deprima cel mai mult
Daca in primul paragraf erau cuvinte mai atractive(per ex.:manele,manele,manele,manele) citeam in continuare.Insa,dat fiind ca primul paragraf nu s-a ridicat la inaltimea asteptarilor mele refuz sa citesc restul textului.
Ate breve!
3 August 2009 la 9:40 pm
Am impresia ca acest “capitan” va fi fooooarte bine reprezentat in curind de Cornel Nistorescu la Cotidianul… Daca supravietuieste dupa protestul angajatilor de la ziar!
3 August 2009 la 9:59 pm
sper sa castig primul volum pt ca pe al doilea mi-l cumpar singur… ideal ar fi sa le castig totusi pe amandoua
3 August 2009 la 10:07 pm
hai ca incep manareala, intr-o juma’ de ora avem rezultatul
3 August 2009 la 10:25 pm
3 August 2009 la 10:33 pm
Julius,nu pot sa nu remarc ca, ai dat lovitura cu cartile astea
(comment-ul 95)
3 August 2009 la 11:15 pm
@lurker: cand mai e, o sa te rog sa mai numeri