Despre viaţa la ţară şi stresul la cocoşi

Julius Constantinescu

Eu fug cu toporul după cocoş, tataie cu parul după mine.
– Mă, lasă cocoşul!, ţipă tataie, fluturînd parul deasupra capului.
Eu:
– Îl omor!
Cocoşul o zbugheşte pe după fîntînă, eu sar peste nişte tufe de mărar şi-i tai calea, să nu intre sub lemne. Ticălosul de cocoş îşi schimbă fulgerător direcţia şi încearcă să ajungă în vie. Dacă ajunge în vie, nu-l mai prind. Alerg spre vie cît mă ţin picioarele, cocoşul simte că nu sînt în spatele lui şi virează la stînga.

– Lasă cocoşul!, urlă tataie, şi aleargă gîfîind după mine. Uuu, nebunuleee!
N-am nici cea mai mică intenţie să-l las pe cocoş să-mi scape. Ocolesc hambarul după el şi aştept să-l încolţesc undeva, ca să-i pot crăpa capul cu toporul. Mamaie se frămîntă pe prispă:
– Iuli, lasă toporul, n-auzi?! Gicăăă! Lasă parul, Gicăăă!
Eu fug după cocoş, tataie după mine, mamaie după tataie. Cocoşul e cel mai sprinten dintre noi – e drept, e şi singurul pe care-l aleargă cineva cu toporul. Trecem prin grădiniţa de flori, ocolim din nou fîntîna şi virăm stînga, pe după hambar. Şi iar prin faţa casei, grădiniţa de flori, fîntînă, hambar…
Simt că mă lasă puterile, dar nici cocoşul nu mai are vigoarea de dinainte, a slăbit vizibil ritmul. Doar tataie ţipă cu aceeaşi vioiciune să las cocoşul.

În fine, cocoşul face prima greşeală: n-o mai ia spre fîntînă, ci spre poartă, şi se aruncă singur în capcană. E prins între poartă şi gardul dinspre fîntînă şi nu mai are forţa să încerce să scape: se prăbuşeşte gîfîind pe iarbă. Sînt doar la cîţiva paşi de el, dar picioarele mă lasă de tot. Ridic toporul, dar nu-l mai pot arunca; greutatea lui mă trage în jos şi cad ca o mămăligă peste topor. Tataie aterizează şi el peste mine. Mamaie scoate un ţipăt de groază:
– Toporul! Iuli, ai păţit ceva?
Scot toporul de sub mine şi-l dau deoparte. N-am nimic. Cocoşul zace cu faţa în sus, privind norii care trec pe deasupra ogrăzii.
– Ai omorît cocoşul!, zice tataie.
Din păcate, nu l-am omorît. Ne tragem toţi sufletul.
– Ce-ai avut, mă, cu cocoşul?, întreabă tataie, cînd îi revine suflul.
– Mi-a sărit în cap. Fără să-i fac nimic.
– E, alta acuma. Fără să-i faci nimic.
– Da, bre. A făcut-o intenţionat!

Mamaie începe să rîdă.
– Auzi, lovi-l-ar boala de cocoş, a făcut-o intenţionat.
Tataie ia cocoşul şi-l aruncă peste gardul coteţului. E mai mult mort decît viu. Mamaie şi tataie intră în casă, iar eu mă ridic de pe jos şi pornesc spre fosta cuşcă a cîinelui, să văd dacă pisica mai dă semne de viaţă. Am închis-o acolo acum două zile. Mamaie crede c-a fugit şi că a călcat-o cursa de Buzău.

67 Comentarii »

  1. […] Lasă cocoşul!, urlă (more…) De la Julius citire X1_AdParams = { ‘pub’ : ‘560302451683403’, ‘site’ : ‘visurat’, […]

  2. droopy 17/03/2009 @ 07:07

    ai lansat siteul 😀 abea asteptam

  3. savy 17/03/2009 @ 07:56

    sa fie in ceas bun! bafta multa

  4. Nae 17/03/2009 @ 08:18

    Bravo, dom`le. Bine-ai venit in circu` numit blogosfera.

  5. cristi 17/03/2009 @ 08:49

    bravo, felicitari pentru site si spor la treaba 😉

  6. delice 17/03/2009 @ 08:52

    Vecine, mergeeee site-ul! Bafta multa!

  7. add 17/03/2009 @ 09:00

    ATAAAAAT! bine te-am (v-am) gasit in casa noua.

  8. DaNu 17/03/2009 @ 09:01

    Sa fie intr-un ces bun! Esti dator cu un zaibar la toti…..doar te-ai mutat in casa noua,nu?

  9. valyum 17/03/2009 @ 09:11

    felicitari si sa fie intr-un ceas bun…
    am asteptat ceva site-ul asta.
    daca imi permiti o sugestie, cred ca ar trebui sa contrastezi mai mult scrisul cu back-ground-ul. se citeste greu……….

  10. supaplex 17/03/2009 @ 09:22

    ma bucur sa vad ca ai lansat in sfarsit site-ul Superbus Magicus Julius.
    succesuri in viitor

  11. Bogdan Laslo 17/03/2009 @ 09:41

    Bine-ai venit. Să fie într-un ceas bun 🙂

  12. Schcooby 17/03/2009 @ 09:42

    Foarte amuzant si revigorant. La sfarsit cum statea cocosul ma gandeam la bancul ala cu cocosul care f*tea toate orataniile din curte si pe urma se gandea la vulturi 😛

  13. Lirca 17/03/2009 @ 09:55

    fain scris. Ma bucur ca ti-ai facut s itu blog. spor la scris

  14. Radu 17/03/2009 @ 10:05

    Bravo Julius, abia asteptam site-ul 🙂

  15. vax-albina 17/03/2009 @ 10:22

    De ce “cotcodac” si nu “cucurigu”? Sa fii in voce.

  16. Gmorkster 17/03/2009 @ 10:28

    Felicitări, când e şpriţu’ de casă nouă?

  17. Paullie 17/03/2009 @ 10:31

    Am ras cu lacrimi!
    Julius felicitari si sa fie intr-un ceas Rolex! Bine te gasim in noua casa, si speram sa o umpli numai de lucruri de genul asta.
    Gata ca mi s-au uscat lacrimile!

  18. […] – Lasă cocoşul!, urlă tataie, şi aleargă gîfîind după mine. Uuu, nebunuleee! N-am nici cea mai mică intenţie să-l las pe cocoş să-mi scape. Ocolesc hambarul după el şi aştept să-l încolţesc undeva, ca să-i pot crăpa capul cu toporul. Mamaie se frămîntă pe prispă: – Iuli, lasă toporul, n-auzi?! Gicăăă! Lasă parul, Gicăăă! Eu fug după cocoş, tataie după mine, mamaie după tataie. Cocoşul e cel mai sprinten dintre noi – e drept, e şi singurul pe care-l aleargă cineva cu toporul.” citește continuarea […]

  19. Cristina 17/03/2009 @ 10:43

    In sfarsit :)…spor la scris !

  20. KingSnake 17/03/2009 @ 11:02

    Bravo domnule, de cand asteptam sa se termine constructia aici, ca deja ma intrebam daca te cheama si Manole.
    Baftoc !
    Acum ca am terminat pauza de seriozitate, imi reiau rasul. 😆

  21. Bancheru 17/03/2009 @ 11:11

    Bietul cocoş… Ma bucur sa te vad in “casa noua” Julius. Mult succes

  22. je 17/03/2009 @ 11:15

    bravo omule …multe succese ……

  23. JohnDoe 17/03/2009 @ 11:17

    Bine bah !!! In sfarsit… tre’ sa dau numai 1 click de acum…

    Ia sa vedem…bookmaaaaark…. 😀

    Mult noroc si spor

  24. boo 17/03/2009 @ 11:22

    bun, dar schimba fontul…se vede ca draq scris asa, pe font negru….mai mult nu se vede.

  25. theheartcollector 17/03/2009 @ 11:25

    Dom’le, sa-ti traisca site-ul si sa ai spor la scris, atat tu cat si coechipierii.

  26. DinoMaster 17/03/2009 @ 11:35

    In sfarsit 😀 te asteptam de mult. Spor la scris …

  27. Dragon 17/03/2009 @ 11:43

    felicitari Julika si la mai mare!
    sanatate maxima si fericire in excess:)

  28. YraCara 17/03/2009 @ 11:46

    Sa-ti fie de bine, omule, si sa ne-anunti cand e berea aia in pahare de sampanie 🙂 Bafta!

  29. DS 17/03/2009 @ 11:55

    Hahaha, tare de tot, hombre.

  30. 1923 17/03/2009 @ 12:09

    felicitari pt site..si asteptam cat mai multe povesti ca asta;))

  31. adi calarasu 17/03/2009 @ 12:12

    testing, testing, uan, tu.

  32. Anca 17/03/2009 @ 12:55

    Felicitari pt site si scris bun si cu spor! pup.

  33. Follenvie 17/03/2009 @ 13:27

    Felicitari pentru site si multumiri pentru zambetul provocat de articol 🙂

  34. gabriela cristea 17/03/2009 @ 13:33

    felicitari!!!

  35. nicol` 17/03/2009 @ 13:38

    in sfarsit!!!frumos articolul.felicitari!1

  36. db 17/03/2009 @ 13:40

    Vedeta mica, numa’ asta-ti mai lipsea … 😛
    Sa te vad, cand o sa mai ai timp de dormit? 😀
    Succese!

  37. clio 17/03/2009 @ 13:48

    in sfarsit, o dat Dumnezeu si i-ai dat drumul. de-amu sa te vad ! baga, Padre !!!

  38. db 17/03/2009 @ 14:41

    Se pare ca unora (si nevasta-mea printre ei 😀 ) nu li se afiseaza fondul alb dintre fundal si scris. Cred ca e problema de browser (IE6 in cazul amintit in paranteza anterioara).

  39. JULIUS 17/03/2009 @ 14:46

    In primul rand, va multumesc de urari. Dar, sa nu ne pierdem speranta ca dau si revista asta de gard 😀

    @db, valyum: da, e o problema de background pentru IE6, la voi apare negru in loc de alb. diseara se repara, cand apare mesterul.

  40. palconi 17/03/2009 @ 14:52

    Ma bucur ca ai lansat situl 🙂

  41. Mno, sa fie intr-un ceas bun, succese marete si neprevazute si sa va mearga show-ul!

  42. Marius B. 17/03/2009 @ 15:15

    Un pas mic pentru blogosfera un pas mare pentru Julica.

  43. alexproco 17/03/2009 @ 15:25

    :(( saraca pisica… :(( for this.. i hate you ! >:P

  44. ANY 17/03/2009 @ 16:03

    Mi-ai adus un zambet pe fata intr-o zi groaznica la servici.
    Merci

  45. InnOcente* 17/03/2009 @ 16:19

    Şi pisica murise sau nu?

  46. […] “Eu fug cu toporul după cocoş, tataie cu parul după mine. – Mă, lasă cocoşul!, ţipă tataie, fluturînd parul deasupra capului. Eu: – Îl omor! Cocoşul o zbugheşte pe după fîntînă, eu sar peste nişte tufe de mărar şi-i tai calea, să nu intre sub lemne. Ticălosul de cocoş îşi schimbă fulgerător direcţia şi încearcă să ajungă în vie. Dacă ajunge în vie, nu-l mai prind. Alerg spre vie cît mă ţin picioarele, cocoşul simte că nu sînt în spatele lui şi virează la stînga…” şi continuă aici. […]

  47. Sadd 17/03/2009 @ 16:46

    ce lume bolnava 😀

  48. […] intamplarea de aici,  am incercat sa-mi amintesc si eu de ce nu am incercat sa folosesc ceva mai contondent… […]

  49. Bogdan 17/03/2009 @ 18:42

    in sfarsit un blog pe care o sa il urmaresc zilnic !

  50. Laurice 17/03/2009 @ 19:09

    Toti 6 sunteti mai mult decat grozavi!Felicitari si bafta in continuare!:)

  51. popescul 17/03/2009 @ 20:28

    atentie,s-a lansat in blogosfera inca unu:) bravo.

  52. nenea cosmos 17/03/2009 @ 21:33

    ai fugit cu toporul dupa cocos.

    gresit.

    ca sa il prinzi trebuia sa fugi dupa el cu bicicleta.

  53. writeman 18/03/2009 @ 10:19

    marfa de nume, si prim articol pe masura. cotcodaceala cu spor!

  54. Camelia 18/03/2009 @ 10:56

    Felicitari, de mult asteptam blog-ul tau. Abia astept sa citesc.
    Si, ca sa fie usor de citit, poate schimbi contrastul intre text si fond. Stiu ca asa negru cum e economiseste energie, da’ acum trebuie sa selectez ca sa citesc 🙂

  55. […] lupte seculare care au durat cam vreun an, Julius Constantinescu deschide cotetzul galinaceic propriu. Ori nu? Vad acolo feluriti cocosi de rasa, precum Calarasu, […]

  56. Nicusor Adrian 23/03/2009 @ 15:52

    Frumoasa relatarea, n-am ce zice. Mi-a adus aminte de ceva ce mi s-a intamplat mie. Numai ca cel alergat eram eu. Eu eram “cocosul, alergat” in povestea mea. Il poti citi aici: http://aditza365.blogspot.com/2009/01/3-ore-20-de-minute-cateva-secunde-si.html

  57. roxana 23/03/2009 @ 19:36

    hm…suuper tare frate site-ul, mi-ar face placere sa fac si eu parte din ´´echipa´´.

  58. […] un an (noi, de pildă, nu ştiam, ne-a spus Ciprian). Pe 17 martie 2009, publicam primul nostru text – cei mai optimişti dintre voi încă aşteaptă probabil un text haios pe Daily Cotcodac, dar […]

  59. Ferdinand 15/07/2010 @ 23:43

    Fain!
    Felicitări pentru lansare…

  60. delia 10/12/2010 @ 03:22

    felicitari de casa noua! 😀

  61. […] ţi-a plăcut acest text, citeşte şi: Despre viaţa la ţară şi stresul la cocoşi . Cum mi-am făcut un nume în fotbal. Concursul de mimă cu […]

  62. Dramoleta 17/02/2011 @ 17:49

    De mic le aveai p’astea cu concursul de mima pentru pisici :d

  63. mifty 17/03/2011 @ 21:18

    … aşteptăm şi aniversarea înfiinţării sindicatului… 😀

  64. Sandi 18/03/2011 @ 17:34

    Ma, da’ tu ai fost salbatic rau ! Sau nu ti-a trecut si …..

  65. Ciprian 17/03/2016 @ 22:54

    La multi ani, Daily Cotcodac!

  66. […] Despre viaţa la ţară şi stresul la cocoşi; […]

  67. Shoric 26/03/2017 @ 12:52

    pfff , am crezut ca era cocosul ala care calca tot ce prinde , terminase cu gainile si se uita gales la tine .

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Comentează