Despre viaţa la ţară şi stresul la cocoşi |
Julius Constantinescu
Eu fug cu toporul după cocoş, tataie cu parul după mine.
- Mă, lasă cocoşul!, ţipă tataie, fluturînd parul deasupra capului.
Eu:
- Îl omor!
Cocoşul o zbugheşte pe după fîntînă, eu sar peste nişte tufe de mărar şi-i tai calea, să nu intre sub lemne. Ticălosul de cocoş îşi schimbă fulgerător direcţia şi încearcă să ajungă în vie. Dacă ajunge în vie, nu-l mai prind. Alerg spre vie cît mă ţin picioarele, cocoşul simte că nu sînt în spatele lui şi virează la stînga.
- Lasă cocoşul!, urlă tataie, şi aleargă gîfîind după mine. Uuu, nebunuleee!
N-am nici cea mai mică intenţie să-l las pe cocoş să-mi scape. Ocolesc hambarul după el şi aştept să-l încolţesc undeva, ca să-i pot crăpa capul cu toporul. Mamaie se frămîntă pe prispă:
- Iuli, lasă toporul, n-auzi?! Gicăăă! Lasă parul, Gicăăă!
Eu fug după cocoş, tataie după mine, mamaie după tataie. Cocoşul e cel mai sprinten dintre noi – e drept, e şi singurul pe care-l aleargă cineva cu toporul. Trecem prin grădiniţa de flori, ocolim din nou fîntîna şi virăm stînga, pe după hambar. Şi iar prin faţa casei, grădiniţa de flori, fîntînă, hambar…
Simt că mă lasă puterile, dar nici cocoşul nu mai are vigoarea de dinainte, a slăbit vizibil ritmul. Doar tataie ţipă cu aceeaşi vioiciune să las cocoşul.
În fine, cocoşul face prima greşeală: n-o mai ia spre fîntînă, ci spre poartă, şi se aruncă singur în capcană. E prins între poartă şi gardul dinspre fîntînă şi nu mai are forţa să încerce să scape: se prăbuşeşte gîfîind pe iarbă. Sînt doar la cîţiva paşi de el, dar picioarele mă lasă de tot. Ridic toporul, dar nu-l mai pot arunca; greutatea lui mă trage în jos şi cad ca o mămăligă peste topor. Tataie aterizează şi el peste mine. Mamaie scoate un ţipăt de groază:
- Toporul! Iuli, ai păţit ceva?
Scot toporul de sub mine şi-l dau deoparte. N-am nimic. Cocoşul zace cu faţa în sus, privind norii care trec pe deasupra ogrăzii.
- Ai omorît cocoşul!, zice tataie.
Din păcate, nu l-am omorît. Ne tragem toţi sufletul.
- Ce-ai avut, mă, cu cocoşul?, întreabă tataie, cînd îi revine suflul.
- Mi-a sărit în cap. Fără să-i fac nimic.
- E, alta acuma. Fără să-i faci nimic.
- Da, bre. A făcut-o intenţionat!
Mamaie începe să rîdă.
- Auzi, lovi-l-ar boala de cocoş, a făcut-o intenţionat.
Tataie ia cocoşul şi-l aruncă peste gardul coteţului. E mai mult mort decît viu. Mamaie şi tataie intră în casă, iar eu mă ridic de pe jos şi pornesc spre fosta cuşcă a cîinelui, să văd dacă pisica mai dă semne de viaţă. Am închis-o acolo acum două zile. Mamaie crede c-a fugit şi că a călcat-o cursa de Buzău.
Twitter
Facebook
March 17th, 2009 at 2:23 am
[...] Lasă cocoşul!, urlă (more…
De la Julius citire X1_AdParams = { ‘pub’ : ‘560302451683403′, ’site’ : ‘visurat’, [...]
March 17th, 2009 at 7:07 am
ai lansat siteul
abea asteptam
March 17th, 2009 at 7:56 am
sa fie in ceas bun! bafta multa
March 17th, 2009 at 8:18 am
Bravo, dom`le. Bine-ai venit in circu` numit blogosfera.
March 17th, 2009 at 8:49 am
bravo, felicitari pentru site si spor la treaba
March 17th, 2009 at 8:52 am
Vecine, mergeeee site-ul! Bafta multa!
March 17th, 2009 at 9:00 am
ATAAAAAT! bine te-am (v-am) gasit in casa noua.
March 17th, 2009 at 9:01 am
Sa fie intr-un ces bun! Esti dator cu un zaibar la toti…..doar te-ai mutat in casa noua,nu?
March 17th, 2009 at 9:11 am
felicitari si sa fie intr-un ceas bun…
am asteptat ceva site-ul asta.
daca imi permiti o sugestie, cred ca ar trebui sa contrastezi mai mult scrisul cu back-ground-ul. se citeste greu……….
March 17th, 2009 at 9:22 am
ma bucur sa vad ca ai lansat in sfarsit site-ul Superbus Magicus Julius.
succesuri in viitor
March 17th, 2009 at 9:41 am
Bine-ai venit. Să fie într-un ceas bun
March 17th, 2009 at 9:42 am
Foarte amuzant si revigorant. La sfarsit cum statea cocosul ma gandeam la bancul ala cu cocosul care f*tea toate orataniile din curte si pe urma se gandea la vulturi
March 17th, 2009 at 9:55 am
fain scris. Ma bucur ca ti-ai facut s itu blog. spor la scris
March 17th, 2009 at 10:05 am
Bravo Julius, abia asteptam site-ul
March 17th, 2009 at 10:22 am
De ce “cotcodac” si nu “cucurigu”? Sa fii in voce.
March 17th, 2009 at 10:28 am
Felicitări, când e şpriţu’ de casă nouă?
March 17th, 2009 at 10:31 am
Am ras cu lacrimi!
Julius felicitari si sa fie intr-un ceas Rolex! Bine te gasim in noua casa, si speram sa o umpli numai de lucruri de genul asta.
Gata ca mi s-au uscat lacrimile!
March 17th, 2009 at 10:38 am
[...] – Lasă cocoşul!, urlă tataie, şi aleargă gîfîind după mine. Uuu, nebunuleee! N-am nici cea mai mică intenţie să-l las pe cocoş să-mi scape. Ocolesc hambarul după el şi aştept să-l încolţesc undeva, ca să-i pot crăpa capul cu toporul. Mamaie se frămîntă pe prispă: – Iuli, lasă toporul, n-auzi?! Gicăăă! Lasă parul, Gicăăă! Eu fug după cocoş, tataie după mine, mamaie după tataie. Cocoşul e cel mai sprinten dintre noi – e drept, e şi singurul pe care-l aleargă cineva cu toporul.” citește continuarea [...]
March 17th, 2009 at 10:43 am
In sfarsit
…spor la scris !
March 17th, 2009 at 11:02 am
Bravo domnule, de cand asteptam sa se termine constructia aici, ca deja ma intrebam daca te cheama si Manole.
Baftoc !
Acum ca am terminat pauza de seriozitate, imi reiau rasul. :lol:
March 17th, 2009 at 11:11 am
Bietul cocoş… Ma bucur sa te vad in “casa noua” Julius. Mult succes
March 17th, 2009 at 11:15 am
bravo omule …multe succese ……
March 17th, 2009 at 11:17 am
Bine bah !!! In sfarsit… tre’ sa dau numai 1 click de acum…
Ia sa vedem…bookmaaaaark….
Mult noroc si spor
March 17th, 2009 at 11:22 am
bun, dar schimba fontul…se vede ca draq scris asa, pe font negru….mai mult nu se vede.
March 17th, 2009 at 11:25 am
Dom’le, sa-ti traisca site-ul si sa ai spor la scris, atat tu cat si coechipierii.
March 17th, 2009 at 11:35 am
In sfarsit
te asteptam de mult. Spor la scris …
March 17th, 2009 at 11:43 am
felicitari Julika si la mai mare!
sanatate maxima si fericire in excess
March 17th, 2009 at 11:46 am
Sa-ti fie de bine, omule, si sa ne-anunti cand e berea aia in pahare de sampanie
Bafta!
March 17th, 2009 at 11:55 am
Hahaha, tare de tot, hombre.
March 17th, 2009 at 12:09 pm
felicitari pt site..si asteptam cat mai multe povesti ca asta
March 17th, 2009 at 12:12 pm
testing, testing, uan, tu.
March 17th, 2009 at 12:55 pm
Felicitari pt site si scris bun si cu spor! pup.
March 17th, 2009 at 1:27 pm
Felicitari pentru site si multumiri pentru zambetul provocat de articol
March 17th, 2009 at 1:33 pm
felicitari!!!
March 17th, 2009 at 1:38 pm
in sfarsit!!!frumos articolul.felicitari!1
March 17th, 2009 at 1:40 pm
Vedeta mica, numa’ asta-ti mai lipsea …
Sa te vad, cand o sa mai ai timp de dormit?
Succese!
March 17th, 2009 at 1:48 pm
in sfarsit, o dat Dumnezeu si i-ai dat drumul. de-amu sa te vad ! baga, Padre !!!
March 17th, 2009 at 2:41 pm
Se pare ca unora (si nevasta-mea printre ei
) nu li se afiseaza fondul alb dintre fundal si scris. Cred ca e problema de browser (IE6 in cazul amintit in paranteza anterioara).
March 17th, 2009 at 2:46 pm
In primul rand, va multumesc de urari. Dar, sa nu ne pierdem speranta ca dau si revista asta de gard
@db, valyum: da, e o problema de background pentru IE6, la voi apare negru in loc de alb. diseara se repara, cand apare mesterul.
March 17th, 2009 at 2:52 pm
Ma bucur ca ai lansat situl
March 17th, 2009 at 3:06 pm
Mno, sa fie intr-un ceas bun, succese marete si neprevazute si sa va mearga show-ul!
March 17th, 2009 at 3:15 pm
Un pas mic pentru blogosfera un pas mare pentru Julica.
March 17th, 2009 at 3:25 pm
March 17th, 2009 at 4:03 pm
Mi-ai adus un zambet pe fata intr-o zi groaznica la servici.
Merci
March 17th, 2009 at 4:19 pm
Şi pisica murise sau nu?
March 17th, 2009 at 4:39 pm
[...] “Eu fug cu toporul după cocoş, tataie cu parul după mine. – Mă, lasă cocoşul!, ţipă tataie, fluturînd parul deasupra capului. Eu: – Îl omor! Cocoşul o zbugheşte pe după fîntînă, eu sar peste nişte tufe de mărar şi-i tai calea, să nu intre sub lemne. Ticălosul de cocoş îşi schimbă fulgerător direcţia şi încearcă să ajungă în vie. Dacă ajunge în vie, nu-l mai prind. Alerg spre vie cît mă ţin picioarele, cocoşul simte că nu sînt în spatele lui şi virează la stînga…” şi continuă aici. [...]
March 17th, 2009 at 4:46 pm
ce lume bolnava
March 17th, 2009 at 6:22 pm
[...] intamplarea de aici, am incercat sa-mi amintesc si eu de ce nu am incercat sa folosesc ceva mai contondent… [...]
March 17th, 2009 at 6:42 pm
in sfarsit un blog pe care o sa il urmaresc zilnic !
March 17th, 2009 at 7:09 pm
Toti 6 sunteti mai mult decat grozavi!Felicitari si bafta in continuare!
March 17th, 2009 at 8:28 pm
atentie,s-a lansat in blogosfera inca unu
bravo.
March 17th, 2009 at 9:33 pm
ai fugit cu toporul dupa cocos.
gresit.
ca sa il prinzi trebuia sa fugi dupa el cu bicicleta.
March 18th, 2009 at 10:19 am
marfa de nume, si prim articol pe masura. cotcodaceala cu spor!
March 18th, 2009 at 10:56 am
Felicitari, de mult asteptam blog-ul tau. Abia astept sa citesc.
Si, ca sa fie usor de citit, poate schimbi contrastul intre text si fond. Stiu ca asa negru cum e economiseste energie, da’ acum trebuie sa selectez ca sa citesc
March 19th, 2009 at 4:33 am
[...] lupte seculare care au durat cam vreun an, Julius Constantinescu deschide cotetzul galinaceic propriu. Ori nu? Vad acolo feluriti cocosi de rasa, precum Calarasu, [...]
March 23rd, 2009 at 3:52 pm
Frumoasa relatarea, n-am ce zice. Mi-a adus aminte de ceva ce mi s-a intamplat mie. Numai ca cel alergat eram eu. Eu eram “cocosul, alergat” in povestea mea. Il poti citi aici: http://aditza365.blogspot.com/2009/01/3-ore-20-de-minute-cateva-secunde-si.html
March 23rd, 2009 at 7:36 pm
hm…suuper tare frate site-ul, mi-ar face placere sa fac si eu parte din ´´echipa´´.
March 17th, 2010 at 2:25 pm
[...] un an (noi, de pildă, nu ştiam, ne-a spus Ciprian). Pe 17 martie 2009, publicam primul nostru text – cei mai optimişti dintre voi încă aşteaptă probabil un text haios pe Daily Cotcodac, dar [...]
July 15th, 2010 at 11:43 pm
Fain!
Felicitări pentru lansare…