Îngerii lui Julius

Cms

Într-o bună după-amiază, în sufrageria faimoasei vile brâncoveneşti, Mogulul Daily Cotcodac le chemă la sine pe RoseN, Rushenne şi Raluca.

„Dragele mele,” spuse el, zâmbind trist, „a venit momentul să ne despărţim. În câteva zile blogul se va închide pentru totdeauna. Nimeni nu mai trimite texte, iar din mimă cu pisici şi întâlniri la miezul nopţii nu se poate plăti nici măcar cremşnitul pe o săptămână. Mergeţi pe drumul vostru, rămâneţi frumoase şi sper că, din când în când, ca să citez din formaţia mea rock de suflet, „Vă veţi aminti/Că a fost odată… Julius”. Citeşte mai departe…

Când norocul cade pleaşcă pe capul tău

Julius

N-am ştiut că un găinaţ se poate sparge în trei. O parte a rămas în cap, acolo unde a lovit întâi; o parte a ajuns pe umăr; în fine, ultima parte a aterizat pleoscăind în ceşcuţa de cafea.

– Dumnezeii mă-tii de porumbel!, am ameninţat cu pumnul ridicat păsăretul ce fojgăia pe sub vitraliile Pasajului Vilacrosse.

Peste o oră aveam să mă întâlnesc cu nu mai puţin de cinci dame şi starea în care mă găseam nu făcea din mine o prezenţă tocmai agreabilă. Citeşte mai departe…

Drept la replică – Nu toţi bărbaţii sunt la fel

Simona Catrina

Stimate domnule redactor Julius Constantinescu, am luat act cu surprindere şi indignare de articolul dumneavoastră din data de marţi 13, intitulat “Toţi bărbaţii sunt la fel”, drept care am considerat imperios necesar să clarific anumite aspecte.
Citeşte mai departe…

Cum ajung blogger A-list?

Camionagiu / Julius

Există printre noi oameni speciali ce reprezintă modele demne de urmat pentru bloggerii aflaţi la început, unii dintre ei adevăraţi idoli ai blogosferei. Este vorba de bloggerii A-list. Mulţi îşi doresc să fie ca ei, oameni liberi care îşi fac singuri programul, folosesc telefoanele de fiţe şi maşinile altora, fără să le ciordească (uneori), sunt invitaţi peste tot şi sunt doriţi de toate femeile, deşi ei sunt oameni cât se poate de serioşi şi nici nu se uită.

Dar e greu să pătrunzi în lumea lor, trebuie să le intri la inimă ca să te susţină, aşa că vă oferim câteva ponturi, un mic tutorial în arta de a reuşi în blogging. Citeşte mai departe…

Lui Julius nu-i merge cu Raeţchi!

Raeţchi

I
Ies din întâlnire, verific telefonul, inevitabilul e acolo: un apel pierdut de la Julică (n-are sens să zic două, oricum schimbă: ”Ce bă, adică eu sun ca disperatul ?! V-am făcut pe toţi mari şi acum mă luaţi de intelectual abstrus şi insistent? Nu erau două apeluri, era un sfert de apel – şi oricum mai mult ca sigur mă căutasei tu, fără succes, în prealabil. Că nu binevoisem…”).

Sun înapoi, onorat:

Raeţchi: Maestre!
Julius: Maestre! Citeşte mai departe…

British HR

După o săptămână de muncă neîntreruptă, merita şi Julius o mică pauză, măcar în week-end, aşa că sarcina de a găsi un filmuleţ haios i-a revenit din nou popularului nostru coleg Admin. Dacă aveţi încă un serviciu, probabil filmuleţul de mai jos o să vă amuze. Citeşte mai departe…

Liberté, égalité, Bonaparte!

napoleon9 noiembrie
1799 Lovitura de la 18 brumar: cetăţeanul Bonaparte devine prim-consul al Republicii. Ulterior, cetăţeanul Bonaparte va deveni împărat şi va târî Franţa într-o serie nesfârşită de războaie, pentru că pe vremea aia nu te băga nimeni la balamuc dacă spuneai că te cheamă Napoleon.

Constantin cel Mare, zis şi Costică de la Ligă

milvius
28 octombrie
312 Bătălia de la podul Milvius dintre Maxenţiu şi Constantin, doi dintre cei patru co-împăraţi ai Imperiului. Fiind pe blat cu Constantin, soldaţii lui Maxenţiu îşi doresc mai mult înfrângerea şi trântesc bătălia fără nici o jenă. Istoricii vor descoperi ulterior că Maxenţiu pierduse de mult vestiarul Romei, iar Oracolul din Delphi, invitat la “Procesul etapei”, va declara: “Dom’le, Constantin e băiat deştept, jos pălăria în faţa lui. Ascultaţi la mine ce vă spun, ăsta o să ajungă mare”.

Ti fac io pi tini

Julius Constantinescu

O categorie de cetăţeni extrem de simpatici o reprezintă tipii care, în caz că te cerţi cu ei, îţi promit că te aranjează ei, că ti fac ei pi tini, că eşti un om terminat. Nu-şi găsesc liniştea pînă cînd nu te ameninţă cu suprimarea fizică, cu extincţia, cu anihilarea totală; cînd or să termine cu tine, o să ajungi precum Cartagina arsă din temelii şi arată cu plugul de învingători.
Prima ameninţare o reprezintă cea cu bătaia – tipii ăştia nu-ţi promit niciodată ceva de genul: “Bă fraiere, lasă-mă puţin să mă gîndesc şi-ţi dau un argument deductiv valid de te-aduni de pe jos”. De altfel, sînt convins că şi Mike Tyson a fost ameninţat pe stradă în numeroase rînduri cu bătaia Citeşte mai departe…

Sensibilitatea vînzătorului de fructe şi legume

Julius Constantinescu

Dacă mă pricep cu adevărat la ceva, ăla e făcutul pieţei. Nimeni nu alege ca mine roşiile cele mai gustoase, cartofii fără de cusur, ridichile care nu sînt seci sau salata cu cel mai bogat conţinut de fier şi vitamina B9. Ştiu pe dinafară preţurile celor mai importante legume şi fructe şi pot simula cumpărături simultane în mai multe pieţe bucureştene, făcînd o analiză comparativă complexă în timp real. Sînt idolul pensionarilor şi spaima zarzavagiilor.
Sîmbătă, în timp ce plimbam cu mîinile la spate printre tarabe, ca un adevărat profesor Baltazar al legumelor şi fructelor, mă opresc în dreptul unei grămezi uriaşe de roşii care, dacă ar fi să dăm crezare unui carton mîzgălit cu pixul, ar trebui să fie “f. f. gustoase”. Am ridicat o roşie cu două degete şi am examinat-o cu atenţie: pentru început, am mirosit-o, apoi am apăsat-o uşor, încercîndu-i elasticitatea; în fine, mi-am trecut uşor podul palmei peste ea, încercînd să o simt, să las roşia să-mi vorbească liber despre ea (nu, n-am scos şi lupa, că nu-s începător). În mijlocul acestei expertize de înalt profesionalism, am fost întrerupt cu brutalitate de micul intermediar: “Ce te uiţi aşa, bă? Parcă ai cumpăra un apartament!”. “Păi”, zic, “costă cît un apartament”. Citeşte mai departe…