Dosarul „Căcăreaza” |
Vivi Floricica
Observai azi dimineata pe covor niste chestii mici si negre. Cand ma uitai mai bine, vazui ca erau mai multe. Statui un pic pe ganduri, ma gandeam eu la ceva, dar mi se parea ireal. Ce vedeam eu erau cacareze de sobolan, clar. De unde sobolani la noi in casa?
Hm, o fi. Mi se parea un pic posibil… Cacarezele erau in coltul lui LaptucaPEACE, locul cu calculatorul, loc unde eu nu ajung decat cu negocieri sau cu mancare, mai rar cu aspiratorul.
M-am urcat imediat in motul patului si am inceput sa bobinez. Sa-l sun pe barbatu-mio, zic, primul lucru. Draci! Telefonul era in cealalta camera… Varianta asta, desi geniala, a picat prost. Cum patul era aproape de calculator, incep sa ma intind (Nadia Comaneci la paralele era o biata scolarita pe langa mine) sa aprind calculatorul si sa intru pe mesinger sa cer ajutor. In timp ce eu executam acest triplu tulup tavalit, imi dau seama ca barbatu-mio nu e pe mesinger, iar pe aia de la deratizare nu-i am in lista.
Daca tot eram in acest perfect echilibru, cu coatele pe masa si cu picioarele in pat, ma intind pana la coltul celalalt al mesei sa-mi iau punga de stafide, macar sa am ce manca pana voi fi salvata.
Revin in pat, ma asez confortabil si incep sa astept mancand stafide. Ma mai uitam din cand in cand sa vad daca apare cumva sobolanul pana cand imi dau seama ca or mananc eu cacareze de sobolan, or se caca sobolanul stafide.
Nici nu stiu cum de am putut sa ma gandesc la asa ceva. Trebuia sa imi dau seama ca singurul animal care ar putea trai cu mine-n casa e barbatu-mio.
Twitter
Facebook
JULIUS
Rushenne
Cms
Adriana Popescu
sebra
24 Septembrie 2009 la 7:31 am
“Trebuia sa imi dau seama ca singurul animal care ar putea trai cu mine-n casa e barbatu-mio.”
Sau invers!
24 Septembrie 2009 la 7:34 am
Vivi fusesi tare!
24 Septembrie 2009 la 8:55 am
„…or mananc eu cacareze de sobolan, or se caca sobolanul stafide.”
Dacă îţi dădeai seama de la-nceput că „ singurul animal care ar putea trai cu mine-n casa e barbatu-mio”, ecuaţia de mai sus ar fi devenit „…or mananc eu cacareze de laptuca, or se caca laptuca stafide.” Pe urmă, după ce vedeai exact ce-i pe covor, dilema se risipea, lăsând locul unei mirări: cum e posibil ca o lăptucă să se cace stafide?
24 Septembrie 2009 la 10:11 am
Pfoooa, io am avut shobo in casa… si faceau si cacareze. Prima data am crezut ca sunt seminte “da floare” care statusera mai mult pe jos si se scorojisera un pic. Apoi m-am trezit in miezu noptii cu exemplarele chitaind pe jos, cred ca nu stiau cine-s aia de dorm in casa lor, fara sa anunte ca vin in vizita (erau in casa “de vacanta”
. In general, e suficient sa ii placa unuia singur, au prostul obicei de a-si invita toti prietenii la berica daca le place un loc. Si de a umple casa de stafidute…
24 Septembrie 2009 la 10:54 am
concluzia este geniala. desi…. barbat mancand stafide???? nu contest ca barbatii genereaza mizerie si dezordine in jurul lor, dar stafide??? weird…
PS induiosator e ca desi domnul sot este cel care a generat mica apocalipsa… tot la el s-a gandit sa sune… ah, femeile sunt absolut incantatoare cateodata…
24 Septembrie 2009 la 2:37 pm
Nu esti normala!
)))
24 Septembrie 2009 la 2:40 pm
Curajoasa fata. Asa dragelor, fiti brave si luati initiative. Barbatii apreciaza.
24 Septembrie 2009 la 2:41 pm
@NA: normal ca nu e, ma, nu vezi unde scrie?
24 Septembrie 2009 la 2:56 pm
Uite aşa dă omul în fandacsie!
24 Septembrie 2009 la 3:50 pm
Pe cand dosarul Pipilica?
24 Septembrie 2009 la 11:02 pm
Impresionant. Rontaiam niste stafide in timp ce citeam si mi-am dat seama ca asta e singurul post pe care nu l-as comenta. Asa ca, tac. Si dispar. Ca ”barbatuso”.
P.s: asta cu stafidele e reala, o consider un semn din partea destinului….
24 Septembrie 2009 la 11:11 pm
“pana cand imi dau seama ca or mananc eu cacareze de sobolan, or se caca sobolanul stafide”
25 Septembrie 2009 la 12:22 am
Şi io am avut un şobolan la uşă, la etajul trei ! Am aruncat cu o minge după el, că n-aveam altceva în dotare şi – a naibii lighioana – s-a căţărat pe ea şi a început să dea din lăbuţe ca la circ.Cred că era dresat, că asta era înainte de 89, şi atunci totul era posibil…
25 Septembrie 2009 la 5:43 pm
Salvati stafidele!!
25 Septembrie 2009 la 8:22 pm
Era o piesa, da’ acum m-am prins ca varianta corecta e asa “Vivi Foricica! S-o jupuim, s-o facem drapel!!!”.
26 Septembrie 2009 la 7:13 am
Muicaa da ce patisi!!
Asa se intampla cand mamanci in casa.
26 Septembrie 2009 la 9:35 am
Saracul sobolan
27 Septembrie 2009 la 4:41 pm
@Omul K – Ei, de-aia ii si zic io lu’ sotu’ ca ar trebui sa mancam mai mult in oras..
1 Octombrie 2009 la 11:13 pm
Incerci sa fii haioasa? Or something?