Oltenii si lumanarile |
Vivi Floricica
Unul dintre cele mai mari socuri pe care le-am avut cand am venit in Bucuresti a fost legat de lumanari. Eu vin dintr-un loc in care lumanarile erau folosite in caz ca se termina gazul sau fitilul lampii, sau cand se lua curentul (asta era mai incoace, dupa ’89) si la morti, pomeni, slujbe si alte chestii din astea de rutina. In caz ca nu v-ati dat seama (dar v-ati dat), locul asta se cheama Oltenia. Iar lumanarile despre care vorbesc eu sunt alea gen creion, galbene sau albe, groase ca pe deget si se vand la kil.
Ei bine, cand am venit in Bucuresti, la facultate, am avut marea surpriza sa constat ca la astia lumanarile sunt intr-un mare fel. Miroseau frumos, erau colorate, aveau si alte forme, lumanari de oras, ce mama ma-sii. Eu nu mai vazusem asa ceva, lucru care ma ducea cu gandul la inmormantarile luxoase pe care le au bucurestenii. Ma si gandeam ca, daca mor, voi avea o inmormantare fastuoasa, cu lumanari din astea, sa moara tot satul meu din Oltenia de ciuda.
In tot acest context, ma invita iubitul meu pe la el. Da, asa retarda cum eram aveam iubit, si nu era de la tara. Era bucurestean, baiat dragut, dar n-a avut cu cine. Ei bine, ma duc. Ma invitase sa vedem un film. Ajung la om, intru, ma descalt, croita sa vad filmul. Cand intru in odaia de la drum (el ii zicea living sau – mi-a explicat dupa aia – sufragerie), mi s-a pus un nod in gat. Era odaia plina cu lumanari. Ma uit mai bine, nu era mortul acolo. In gandul meu zic: „O fi dupa inmormantare”. Ma uit repede la el, nu era imbracat in negru. Pana la urma ma cert un pic in gand ca m-am gandit la lucruri nasoale si il intreb: „S-a luat demult?”. Omul casca ochii la mine, se vedea clar ca nu asta era reactia asteptata si ma intreaba: „Ce?”. „Curentul” zic. Se uita si mai uimit la mine, iar eu simt nevoia sa intervin si ii explic omului ca la noi la tara, cand se intampla asta, daca dureaza mai mult de o ora, se duce tataie cu bicicleta la renel si se cearta cu Fanel a lu’ Mares pana ne da curent.
Nu stiu ce dracu’ a inteles, da’ intre timp, ce sa va spun, m-am maritat cu altul.
Twitter
Facebook
March 17th, 2009 at 12:08 pm
Va urez succes cu noul blog
March 17th, 2009 at 12:09 pm
Foarte tare
tre sa recunosc desi sunt bucurestean get beget, eram tot obisnuit cu lumanari clasice, si cand am vazut la un magazin lumanari din astea parfumate ma gandeam, da aroma lor naturala nu e buna ? 
March 17th, 2009 at 12:15 pm
misht
da’ nu reiese daca v-atzi tras-o …
March 17th, 2009 at 12:22 pm
misto, astept si de la visurat una. mult succes julius
March 17th, 2009 at 12:33 pm
incearca sa pui linkuri intre posturi
personal mi-au placut mai mult alea ale denisei decat cele ale lui visurat. adica dupa ce am terminat de citit un post pot trece la urmatorul fara sa-i dau scroll in sus. e mai usor de navigat. si bafta multa 
March 17th, 2009 at 12:57 pm
You all might be on to something here… Keep it up.
March 17th, 2009 at 1:42 pm
vivi de unde domne din oltenia,ca la mine sunt lumanari de “oras”
bafta multa
March 17th, 2009 at 1:48 pm
Faina povestirea, desi puteai sa mai insisti un pic la sfarsit.
Inca o gluma cu olteni pe care sa i-o spuna prietenei (ea fiind din Valcea)
March 17th, 2009 at 2:37 pm
Bula se pregatea sa faca sex. Isi umfla femeia gonflabila. Obosit de cat a suflat se opreste si isi zice: DACA ERAM INSURAT AVEA CINE SA-MI UMFLE ASTA!
March 17th, 2009 at 2:55 pm
Bafta multa cu noul blog.
March 17th, 2009 at 3:08 pm
Am ajuns acilea de la postul lui Arhi.
La Echipa vad ca apare si Julius si VisUrat? E diferenta?
Linkul VisUrat duce intr-o pagina goala.
Si inca o chestie, pe chrome se vede aiurea meniul din dreapta.
Nu vreau sa reposez nimic, asta pentru cititorii care se sesizeaza aiurea. Vroiam sa va fiu de ajutor. Bafta!
March 17th, 2009 at 3:45 pm
Excelenta si cu aroma de zaibar.
March 17th, 2009 at 3:47 pm
Succesuri multe… asta, cu blogul. Zic. Da nu vaz nimic
. Hielp mi.
March 17th, 2009 at 3:51 pm
@ancuta: ia pune-ti si tu Mozilla, ca oamenii mari
March 17th, 2009 at 3:55 pm
March 17th, 2009 at 3:56 pm
e cam greu de citit din cauza culorilor, acest gri pe fondul asta rosu cu negru e cam greu de urmarit
March 17th, 2009 at 4:00 pm
Diseara se remediaza
March 17th, 2009 at 4:23 pm
Genial
la noi lumanarile alea lungi si groase is folosite pe post de dildoaie 
March 17th, 2009 at 4:34 pm
Pe asta nu trebuie sa o citeasca colegii de facultate ca iar se iau de perfectul simplu si incep cu bancurile cu olteni. Dar nu-i nimic, noi sa fim sanatosi si voi sa aveti multa inspiratiune, cu lumanari parfumate sau fara…bafta in continuare!
March 17th, 2009 at 4:37 pm
testing, ten, ten, ten
March 17th, 2009 at 5:05 pm
io m-am dus la biserica de Paste cu o lumanare parfumata. si m-am simtit prost.
March 17th, 2009 at 7:40 pm
O lumare parfumata la biserica ? Veniti de luati aroooomaaaaa … :lol:
March 17th, 2009 at 7:54 pm
ce lume vesela pe aici. pai acum ca inteleg ca v-ati pornit sa fie cu noroc. mai vin…
March 17th, 2009 at 9:00 pm
Cu toata echipa asta la un loc, e clar ca o sa iasa o nebunie de blog, bafta, inceputul e promitator
March 17th, 2009 at 10:54 pm
Bafta cu demersul. Vant in panze ! (de la unu care citea Aspirina Saracului)
March 19th, 2009 at 7:51 am
@Vivi Floricica
Esti haioasã foc, da’ am si io o-ntrebare, ca-ntre tizi: lumânãrile ca lumânãrile, da’n Oltenia ajunserã prezervative d’alea parfumate?
March 20th, 2009 at 9:12 am
@Florian
despre prezervative intr-un episod viitor
March 20th, 2009 at 11:55 am
[...] drumul. Care sunt amicii de nadejde? Pai in ordinea de la catalog: Adi Calarasu, Groparu, Petreanu, Vivi Floricica si VisUrat. Si pentru ca mi se pare o manifestare cultural-artistica de mare angajament o sa o si [...]
March 24th, 2009 at 12:19 pm
@ John : dupa ce i-a explicat baiatului cum sta la ei cu pana de curent, tu ce crezi? si-au mai tras-o?
glumesc, foarte tare articolul si celelalte la fel, felul in care scrii atrage 
tine-o tot asa
September 1st, 2009 at 12:27 pm
[...] nostre nu doar cu savuroasele sale texte (pentru cei care au descoperit mai târziu DC: încercaţi aici, aici şi aici), ci şi cu… cu… dar, să nu dezvăluim prea multe, am strica toată [...]