Mai uşor cu cadavrul pe scări

Cms

Rămăsesem printre ultimii în sala de disecţii. Întotdeauna m-am moşmondit când a fost vorba de îmbrăcat, lucru care mi-ar fi periclitat serios atât cariera militară cât şi pe cea de amant, două daruri pe care, mai ales spre binele altora, destinul a hotărât că e mai sigur să nu mi le ofere. Alături de mine, alţi doi colegi studenţi împiedicaţi se străduiau să iasă din mânecile halatelor albe fără să le transforme în cămăşi de forţă. Printre contorsionări, auzim vocea conferenţiarului:

— Voi trei, nu vă dezbrăcaţi! O să mă ajutaţi să-l ducem jos pe ăsta.
Citeşte mai departe…

Învaţă autocontrolul cu Daily Cotcodac

Camionagiu

Mergeam pe E 85, eu la volan, soţia în dreapta. Relaxaţi, fără nicio grabă, venind de la socri. Am pus tempomatul la 80 (cum n-are Loganul tempomat? Îmi dau o palmă în genunchi şi comand „tempomat 80” şi aşa o ţin până la Bucureşti, economic).

Atitudine: bărbătească. Mâna stângă la ora 12, mâna dreaptă bălălău pe undeva unde dacă aveam o maşină mai pricopsită ar fi fost cotiera, uşor căzut spre dreapta – adică aşa cum toţi piloţii spun că nu se recomandă, că e poziţia maneliştilor. Citeşte mai departe…

M-am născut când trebuia

Adrian Călăraşu

Există oameni care afirmă că le-ar fi plăcut să se nasca în viitor, ca să zboare pe alte planete şi alte bălării d-astea. Le-aş zice că-s tari de cap şi nu pot distinge realitatea de ficţiune. Smiley se chinuie de ani de zile sa plece pe Marte şi nu reuşeşte. Şi el e vedetă, apare la teve!

Există oameni care spun că le-ar fi plăcut să se nască în altă perioadă a omenirii, atunci când toate lucrurile erau naturale şi nepoluate Citeşte mai departe…

Cum am snopit în bătaie un francez

Cms

Întâmplarea de care vă povestesc s-a petrecut în trenul Intercity ce făcea legătura între Constanţa şi Bucureşti. O însoţeam pe bunica, beneficiind cu această ocazie şi de o călătorie gratuită la clasa I. Drumul dura peste 4 ore, dar compartimentul şi locurile erau confortabile, în măsura în care ignorai geamurile murdare sau mizeria din colţuri.

Pe scaunele din dreptul nostru de pe cealaltă latură a vagonului stătea un cuplu care nu mi-ar fi atras atenţia dacă bărbatul nu ar fi vorbit în franceză cu o voce destul de ridicată. Citeşte mai departe…

Olteanul, foamea şi ardelenii

Julius

Dan G., numit în continuare Olteanu, ajungea acasă de la serviciu pe la 9 seara. Era dărâmat, că-l cocoşau ăia cu munca. Stăteam împreună şi, la ora la care pica el, eu erau de mult acasă – că pe mine n-a reuşit nimeni să mă cocoşeze cu munca.

Seară de seară se anestezia cu două beri Dănuţ luate de jos, de la ABC, şi adormea îmbrăcat pe canapea în timp ce Citeşte mai departe…

Ziua Mogulului

Dimineaţă devreme, nici ora 11 să nu fi fost ceasul, mogulul Daily Cotcodac binevoi să se trezească, deschise fereastra somptuoasei vile, ce dădea spre un teren viran din cartierul Berceni, şi îşi lăsă cu voluptate faţa în bătaia unui vânt aspru. O ploaie măruntă năvăli, odată cu frigul, înăuntru. „Ce nevoie mai am să mă mut la Dublin?”, îşi spuse mogulul, apoi închise fereastra la loc.

Site-ul dădea numeroase erori, dar M3bis nu putu fi trezit din somnul adânc în care căzuse. „O fi stat azi-noapte să tortureze cititori până târziu”, gândi mogulul, cu înţelegere şi chiar cu o anumită duioşie. Citeşte mai departe…

La Muzeul Daily Cotcodac

Camionagiu

În primăvara anului 2042, puştii de la Liceul de Filologie “Îndrăgitul Eftimie” din Braşov avură nespusa bucurie să audă vestea cea mare: primeseră aprobarea să viziteze, peste rând, Muzeul de Umor “Daily Cotcodac” – celebra vilă din strada Paris, unde o echipă genială, cu mulţi ani în urmă, redefinise umorul online, dăduse totul, neprecupeţind niciun efort. Citeşte mai departe…

În sfârşit, un text prost pe Daily Cotcodac!

Nu o dată am auzit în metrou oameni care citeau pe mobil site-ul nostru spunând: „Băi nene, textele de pe Daily Cotcodac sunt aşa mişto încât până şi textele refuzate la publicare de Julius trebuie că sunt, de fapt, foarte bune! Tare aş fi curios să citesc măcar unul dintre aceste texte”. Şi aşa e, chiar şi textele care nu se califică pentru publicare pe Daily Cotcodac sunt bune. Vă puteţi convinge de asta aruncând un ochi pe Amar de Zi – practic, Petreanu ne trimite zilnic câte un text care, invariabil, e respins de Julius: „Băi, e bun, dar am ceva mult mai tare acum de la Eftimie. Bagă-l la tine, tu ai standarde mai joase”. Citeşte mai departe…