Cum am snopit în bătaie un francez
Cms
Întâmplarea de care vă povestesc s-a petrecut în trenul Intercity ce făcea legătura între Constanţa şi Bucureşti. O însoţeam pe bunica, beneficiind cu această ocazie şi de o călătorie gratuită la clasa I. Drumul dura peste 4 ore, dar compartimentul şi locurile erau confortabile, în măsura în care ignorai geamurile murdare sau mizeria din colţuri.
Pe scaunele din dreptul nostru de pe cealaltă latură a vagonului stătea un cuplu care nu mi-ar fi atras atenţia dacă bărbatul nu ar fi vorbit în franceză cu o voce destul de ridicată. Era slab, de statură medie, grizonat, cu o faţă alungită şi pomeţi reliefaţi, cu o vârstă de aproximativ 50 de ani. Însoţitoarea lui, probabil soţia, era brunetă, cu trăsături plăcute, mai tânără cu vreo 10 ani şi mult mai tăcută, iar atunci când vorbea o făcea în şoaptă. Folosea şi româna, şi franceza, de unde am dedus că şi el înţelegea binişor limba noastră.
Trenul abia se târa, iar francezul era nemulţumit de condiţiile de transport. „C’est inadmissible, le voyage est trop long! Train de merde!”. Avea din păcate dreptate, toaleta era la fel de murdară ca într-un tren Personal. Paradoxal, dacă treceai în vagonul celălalt, de clasa a II-a, găseai o situaţia mult mai civilizată. Poate că cei de la întreţinere îşi imaginau că cei care circulă la clasa I îşi trimit nevoile la destinaţie în avans prin poştă.
Pe când traversam braţul Borcea, francezul a avut o nouă revelaţie: „Roumanie est un pays de merde!”, urlă el ca să acopere zgomotul fierătaniilor trenului şi podului. M-am încruntat uşor – eram într-un oarecare dezacord aici, dar m-am gândit că probabil omul ăsta îşi făcuse concediul în staţiunea Mamaia, un loc din care întreaga ţară miroase într-adevăr altfel.
Soţia a reuşit în cele din urmă să-l potolească, spunându-i ceva cu glas scăzut. Au vorbit un timp, apoi francezul s-a apucat să citească o revistă. Orele treceau şi compartimentul era liniştit. Călătorii sforăiau salivând fiecare pe bucata lui de scaun tapiţat, bunica rezolva un rebus iar eu mă uitam pe fereastră, aşa cum fac intelectualii când lucrează intens.
Mai aveam cam 10 minute până să intrăm în Gara de Nord când pe francez l-a apucat vizita la toaletă. S-a întors de acolo montat şi cum s-a aşezat înapoi pe scaun a început. „Roumanie est un pays de merde! Les Roumains sont merde!”.
N-am mai răbdat şi am făcut observaţia în română că nu poţi judeca o ţară întreagă după nişte cazuri. Personajul s-a întors spre mine şi m-a întrebat în franceză ce am spus, aşa că am făcut marea greşeală să încerc să-l lămuresc în limba sa maternă, pe care n-am mai folosit-o de peste 10 ani. I-am spus că sunt sigur că şi în Franţa sunt uscături care fac o imagine proastă ţării, dar a înţeles greşit intenţia mea şi s-a enervat şi mai tare. În momentul în care intram pe peronul gării, bunica a încercat să-l liniştească, pe un ton împăciuitor şi zâmbind, iar francezul, închipuindu-şi probabil că e înconjurat (eu şi bunica într-o parte, soţia încercând şi ea să-l calmeze din partea cealaltă), a devenit isteric pe de-a-ntregul şi a început să arunce cu „merde”: „Roumanie est merde! Tu e merde! (spre mine), tu e merde! (spre bunica)”.
La asta am simţit, cum se spune într-un limbaj neconvenţional, că „mi se umflă guguştiucul”. Am făcut un pas înainte şi l-am pocnit scurt, din rever, peste gură.
Polii magnetici ai Pământului nu s-au inversat, nu s-au iscat fulgere din senin pe cerul de deasupra iar Carla Bruni n-a divorţat de Sarko ca să se mărite cu Berlusconi. Însă francezul nostru a amuţit. Continuând să arunce priviri furioase spre mine, s-a retras strategic spre scaunul lui, spre bucuria doamnei care i-a pus repede bagajul în braţe, coborând amândoi în grabă.
„Dacă anunţă poliţia?”, mă întreabă bunică, îngrijorată. „N-are decât”, răspund eu, dar nu prea sigur că ar ieşi bine, mai ales că vecinii de compartiment, poligloţi din naştere, ne priveau cu ochi rotunzi, ba unul chiar mă întrebase ce-am avut de împărţit cu omul.
Prin geamul din dreptul nostru răzbat ciocănituri puternice. Afară, slab luminat de felinarele de pe peron, cu ochii ieşind din orbite şi gura deschisă, francezul s-a dezlănţuit. Îmi arată pumnii, sare ca să-l văd mai bine, rânjeşte dinţii. Dar eu m-am potolit. Îl salut scurt din cap, ca după duel, şi-i întorc spatele.
O ajut pe bunica să coboare pe peron şi o luăm spre clădirea gării. Lângă locomotivă, francezul este angajat într-o discuţie furtunoasă cu soţia, care pare să-l admonesteze. Trec pe lângă ei, sperând să nu ne vadă, tocmai în momentul când francezul sloboade mai mulţi de „merde”. O bătrânică ce târăşte căruciorul de cumpărături după ea se opreşte lângă el: „Merdenele, maică?”, întreabă ea cu glas duios. „Uite, colo-n colţ, la anunţul ăla cu roşu”. „Bieţii oameni, e morţi de foame după atâta drum cu trenul”, continuă băbuţa să vorbească singură. „Nu ştiţi decât să scumpiţi biletu’”, îl admonestează ea energic pe mecanicul care tocmai deschisese uşa locomotivei ca să dea pe şestache nişte pachete studenţilor ce aşteptau cuminţi la rând. În debandada creată, mă strecor cu bunica spre ieşire.
Pirca va consemna asta în viitoarea pagina de istorie a Frantei pe care-o va posta! :))
O fi fost aceeași bătrânică care îi spunea nepotului să înveţe, că altfel ajunge ca Julius?… =))
Bre, fratioare! Cum adica, beneficiai de loc la clasa a Ia daca iti insoteai bunica? Inteleg daca ai fi insotit-o pe sor-ta! Sau a lucrat bunica-tu la CFR? La paragraful 2 descriind francezul, deja vorbea antropologul din tine ” aproximativ 50 de ani…” Cand ai descris-o pe nevasta-sa, antropologul a plecat si i-a luat locul gugustiucul care se tot umfla =))
La stiri: Un cetatean francez a fost batut cu salbaticie in trenul Constanta-Bucuresti…
Go CMS-ule go! Iti rezerv atunci vreo 2 francezi pe când vii la Cluj, sa nu te plictisesti cumva =))
Cred că nu erau francezi.
Aşa am păţit şi eu odată cu un grup de vreo şapte indivizi, francezi, am presupus eu. Fiică-mea mi-a spus, însă:
– Nu sunt francezi.
– Cum, spun eu, vorbesc franţuzeşte, au pomenit ceva de tuluz, au zis şi de Paris, clar sunt francezi.
– Nuuu, tu nu vezi că nu-i niciunul negru, nici unul asiatic?
Vand pusca frantuzeasca, nu s-a tras niciodata cu ea, scapata o data.
A merge la razboi fara francezi e ca si cum ai merge la vanatoare fara acordeon.
@serban: După ce le-ai aplicat un rever scurt, ţi-ai imprimat pe tricou: “şapte dintr-o lovitură”, nu? =))
5,068 de semne. să te mai aud vreodată, giulius, că faci fiţe la lungimea textului.
@Cougar: Ei, şi tu acuma! E şi chestie de calitate, nu te fă că nu pricepi… =)) =))
snopit, zici…
@Cougar: da, dar asta e si bun.
@andryusha:
Nu, nu le-am făcut nimic. Eu nu sunt aşa violent ca CMS.
Abia ma pot abtine sa nu ma dezlantui corectand greseli de limba franceza. Tineti-ma!
Mulţumesc pentru comentarii şi like-uri!
Scuzaţi conjugarea defectuoasă a verbului “etre” la persoana a doua singular. Greşeala îmi aparţine. 🙂
Revin după ora 22.00…
Raluca, zi-le, că oricum mă apuc din nou de franceză şi e bine să am un feedback. 😛
Io m-am întâlnit odată cu un francez, da’ n-a dat şi el o bere, zgârcitul.
@Cms: Da, ai conjugat defectuos “etre”, dar numele unei tari niciodata nu este la forma nearticulata. Nu exista “Roumanie”, ci numai “La Roumanie”. Oricum, faptul ca ai stiut ca “le pays” e masculin arata ca totusi te descurci. 😛
Cms, e un text foarte mişto. ţine un like de la mine, pe merit.
giulius şi andryusha, pricep foarte bine, cam aceeaşi calitate o au şi răspunsurile câştigătoare la concursurile de mimă cu pisici. şi, giulius, cine ştie, în viitor poate am să dau like şi pastilelor pe care le mai puneţi voi pe-aici.
@Cougar: Vrei să zici că până acum n-ai dat like pastilelor MELE?!!!!!! =)) =))
ba da, dar am impresia că giulius le pune aici împotriva propriei sale voinţe. cred că suferă de un soi de tourette.
Odată am lovit o vrabie, am aruncat cu piatra în ea când pe o sârmă de rufe, a picat, am ridicat-o cu gând să o dau la pisoi, când să o ia pisoiul în primire s-a ridicat şi a zburat, o prefăcută.
Acuma m-am luminat! Bunica-ta e cea din poza de pe FB? The Godmother din Clanul Luca? Cea care si-a facut palton din blana lupului… Putea sa si-o ia francezul, lejer! Dar bunica-ta a stat deoparte, ca sa iti lase ocazia sa te initiezi =))
@Cougar:
Nu, mă, eu cred că le publică fiincă’s excepţionale. =)) =)) =))
Totuşi, păreai un om blând…
@sebra:
Mâţa blândă loveşte scurt. Din rever. :))
“Cum am snopit în bătaie un francez”…Curat oximoron coane cms!! Felicitari 🙂
ehehe , in ritmul asta nu mai pupam schengen in veci :D:D:D
Acuma, Cms-ule, cam exagerezi cu “snopitul”!:P
Dar, cu siguranta, frantuzul nu o sa uite toata viata cum a incasat o palma peste gura, din motive de patriotism romanesc!:D
Felicitari!
Da, nevasta, romanca, nu ti-a zis chiar nimic?
Probabil a fost chiar incantata!
Niciun like la comentariul despre vrabiuta, hmm.. voi chiar nu ati vrut vreodata sa hraniti un pisoi, oameni fara suflet care sunteti!!
@Ciprian: Sadicule!:D
De fapt, titlul corect era: “Cum am snopit în bătaie un francez şi am supravieţuit, reuşind să mai povestesc şi altora”.
O fi avut si nenea ala saracul sindromul Tourette (cei care au vazut “Tais Toi” stiu la ce ma refer), iar tu l-ai pocnit degeaba.
CMS-ule, zi odata, sa inteleaga toti cei fara de FB: TU FACI AIKIDO!!!!
@cms:”te-ai lins pe bot” de la ”crepe” cu unt,nuci,zahar si coniac:))
imi amintii cand in Bruges, un barbat la 40 de ani, imbracat smart-casual, ii spunea sotiei: ”haide!!!.tu si cu asta(eu),doi nebuni:va opriti in drum sa faceti poze!”.
reactia a venit foarte repede(si regretata apoi):mai bine un nebun decat un magar:)
a tacut,pentru ca nu se astepta sa vb romaneste:)
pana la urma tine de educatie,nu de natie;)
@Ciprian: Eu ti-am dat unul, dar vad ca nu intra in contabilitate! :))
Si, @Cms: Eu comentai cand eram inca la servici; acu’, de-acasa, vad lucrurile altfel! I-ai executat o terapie buco-maxilo-faciala, nuuu? =))
@ErRon: Cred ca a zis: “Uaaau! Un barbat cu un stetoscop la gat! Soro lesin!” :))
corect era “cum am snopit in bataie PRIMUL francez”
L-ai snopit dintr-o lovitură?
Câtă eficienţă!
@4mall:
Dacă francezul era cavalerul Pardaillan, crezi că mai conta faptul că CMS face Aikido? Eu zic că a avut mare noroc…
Fain articol! Ardeleanul e linistit, dar si cand te trosneste.. =))
@andryusha: da’ măcar i-ai dat şi tu una scurtă din rever, ca să meriţi să-ţi dea şi el berea aia? 😀
@Rada: Cms ardelean? Ce te face sa crezi asta?
romancele n-ar trebui sa se casatoreasca asa cu oricine 😀
daca-si rupea Cms-ul o unghie facind educatia francezului …
@ionut: cam ca a ta cu “nebunul”, iote fază aici: Sor-mea şi cumnatu-meu, canadioţi vechi, cu acte în regulă, într-un supermarket, văd o aia la vreo 120 de kile de mecdonaldşi pă ea. Cumnatu-meu îi zice sor-mi în română: “Uite-o şi pe aia! Cine dracu’ o mai **te-o?!!”
Se întoarce un ins pirpirel şi îi răspunde în aceeaşi carpatino-mioritică: “Eu!… ce dracu’ să-i fac?!”
Faza se petrecea în Calgary 😀
@andryusha: după cum s-a comportat franţuzu’, nu cre’ că era cavaler Pardaillan ci mai degrabă Pardalian ot Judecător, Mare Maestru al Cultului Oglinzar de rit Mercedes-BMW, în grad de Mare Hahaler…
@Old John Wheel: Da’ tare’n duda pirpirelu’! (bah si-am zis (a treia oara) ca nu mai comentez cand sunt manga, daaa?) :))
@Dan1: ba comenteaza , comenteaza , simte-te-n largul tau 😀
@Dan1: oups! da’ puseră fiolă la intrare alde Julius et co? Să ştiu, să nu vin vreodată în stare de ebriebrea pe aici, că mă fac naibii de miru’ lumii! :))
@Old John Wheel: Eu aş fi vrut să-i dau în cap cu halba, ca maestrul Eftimie, da’ a naibii franţuz, parcă-mi ghicise gândul… =)) =))
:-O Ce-ai făcut, Cms?! :-O Aşa ceva nu există! Este incredibil! Este de necrezut! De neimaginat! De neconceput! De domeniul fantasticului! De capă şi sfadă! Extraordinar! =))
P.S. I-ai transmis deja bunicii cât de mult o admir, sper! Merde, cum nu, cum nu?! :))
@Insignifianta: Bre, nu e frumos sa lovesti francezi, daaa? Cum poti sa te solidarizezi cu un asemenea act incalificabil? =))
@Dan1: Scandaaaal! Bataaaieeee! Box! Vreau si eu in tren cu Cms, vreeeaaauuu si eu in treeeen! x(
Banuiesc ca in urma acestui tratament francezul a devenit foarte colaborant 😉
Liniștiți-vă.
Nici vorbă de un dos de palmă, nu vedeți pixelul albastru?
@Dan1: putem s-o înfierăm cu mânie proletară pă to’ar’şa Insignifianta? Putem? Puteeem??? 😀
Pă acest element antisocial, cu un comportament nedemn de un tovarăş, huliganic chiar pă alocuri, am putea spune! :D:D:D
@Old John Wheel: Putem! Dar doar o singura data! Ca e olteanca (de-a mea)! Si e iute la mânie! :))
@Lecteriţa: Bunica era soţie de veteran de război. Aia din poza de pe FB, cu pălărie de mafiot! Ca fapt divers, bunica e singura din familie care face să se deschidă uşile metroului dacă ajunge pe peron după ce acestea s-au închis. Mie în schimb mi s-au închis o dată efectiv în nas, de am purtat juma’ de zi o dâră de cauciuc murdar pe care n-am putut s-o şterg. 😀
@serban: Şerban Barbă-ca-zăpada şi cei şapte francezi. 😛
@Cougar: Mulţumesc, Cougar! Mă bucur că ţi-a plăcut! 🙂
@Dan1: Buuuuuuuuueiiii…voi nu va luati de prietena mea, da?! ca acusica va spurc din cap pana-n picioare…pai unde va credeti? aici e un site civilizat de pe internet, ce …pana mea!
@RoseN: Da’ ce zisei bre? Decât de bine! :))
@RoseN: Care si tu esti olteanca de-a mea! Da’ mai ardeleanca asa! (adica atipica) :))
Oameni buni, zău că nu l-am lovit rău! Oricum mi-a părut rău pe urmă, deşi era vorba de bunica, nu se cade să jigneşti aşa o doamnă în vârstă care-ţi vorbeşte civilizat. Ca să vedeţi cât de “dus” sunt, când am ajuns acasă am făcut o reconstituire: m-am dus la baie, m-am uitat în oglindă şi mi-am dat aceeaşi palmă. Nici măcar nu mi s-au umflat buzele. Francezul n-a avut nimic, doar mândria scuturată.
@Rada: Nu ştiu de unde ştii, dar sunt într-adevăr ardelean, cel puţin genetic, chiar dacă stau în Bucureşti de la 3 anişori. 🙂
@Tzica: Mulţumesc, coane Tzică, mulţumesc!
@Dan1: mno! atunce, dacă-i olteancă, io nu mă mai bag s-o înfierez, că le ştiu ale drac pe oltence! că avusăi şi io una p-acasă vreo 20 de ani! plus una bucată de coana mă-sa! :))
@Dan1: Ihaaaaaaaaaam…:-w scoate-te, scoate-te 😀
@Cms: Nu şciu alţii cum îs (vorba bănăţănilor povestitori din Creangă) da’ io chiar m-am răcorit când am citit de mâna prietenească ce l-a mângâiat cu capu-n gură pă franţuz. Mi-o dat o stare de bine şi încă una de foarte bine! 😀
@Cms: Stai be linistit, ca aia are mândria scuturata de secole! :))
@Dan1: @Cms: Cum de unde stiu? Dupa accent, bineinteles! 🙂
PS @CMS: mai e valabila invitatia la bere? Saptamana asta nu pot pentru ca
deja am beut aproape toti banii si ce mai aveam mi i-a luat nevastaam un proiect foarte important care imi ocupa tot timpul. Dar saptamana viitoare sunt liber 😀@Old John Wheel: Pă cine, măh, pă mine?! Pă mine, care familia mea încă de la paşopt, ba chiar eu însămi?! Care când v-oi inversa odată polii magnetici, vă deraiez toate trenurile şi vă şi umplu de fulgere globulare! Ia, numa’, ia! x(
@Insignifianta: Ouch! Nu dădea, coană Joiţico, că io îmi recunoscui greşeala şi nu mai faaac! 😀
@Insignifianta:
Băi Insi, să-mi aduci aminte să nu călătoresc vreodată cu tine în tren, că mă bagi în bocluc! Să te ţii departe de mine la Amon Amarth! =))
@Dan1: A fost o terapie care s-a soldat cu afazie temporară! :))
@JULIUS: Mulţumesc pentru publicare! 🙂
@ErRon: eu sadic, da-o-ncolo de treaba, sadice sunt babele care hranesc cainii comunitari de printre blocuri.
Visits today DC 3.165, Online pe DC 21, Likeul lui Dan1 e nepretuit.
@RoseN: Da ce treaba ai tu cu frantujii, te? Am o oarecare banuiala dar nu is sigur, oare cumva din aceleasi motive ca si mine?
@borg: Deci te rog frumos, tu sa stai la coada, ii imprumut intai pe ai mei =))
@Rada: Şi eu
am rămas fără un sfanţam din păcate un proiect important care-mi ocupă tot timpul. Să vedem mai încolo, poate apar niscaiva proiecte comune… 😉@RoseN: Aşadar, despre ce francezi e vorba?
@Cms: Vrei sa fiu bodyguardul tau?
@Insignifianta: De ce, Insi? Crezi că francezul se va întoarce ca să se răzbune? :-S
@Cms: Aaaa, nuu. Eu doar vreau să bat pe cineva. Şi n-am pe cine. Sunt ascunşi toţi. Unii dintre ei îşi cresc forţa braţelor tăind circa 300 de brazi prin Rusia. Siberia, pentru cunoscători. Alţii plantează sălcii. Alţii vizitează foarte des Tibetul. Alţii ascultă muzică cultă, ba chiar fac. Alţii fac mişto, dar incognito. Pe unu’ nu găsesc să-l provoc la luptă dreaptă! Unul nu se-arată! Stau ascunşi ca potârnichile!
Şi specialistu’ care se urcă în lift să vină-ncoa să vadă care-i treaba cu fereastra (ori e prea mare, ori e prea mică) e blocat acolo. Îi dau ăştia mâncare cu sfoara, dar îi mai tăiară din porţie, că se cam îngrăşă. Şi-i e şi frică să apese pe butoane, de când văzu că liftu’ are butoane pentru 15 etaje şi blocul n-are decât 10. Stă şi cântă, săracu’ specialist. Cântă, ce să facă…?!
Dragă Cms felicitări. Am înţeles că aici răspund în general intelectualii, dar am o intrebare pentru domniile lor: când cineva iţi intră în casă să-ţi abuzeze nevasta, prietena, mama, bunica dvs., nu contează, ii oferiţi un prezervativ şi o cafea sau un şpiţ unde îi e mai drag menelistului, indiferent de etnie? Şi încă o nelămurire, că poate mă luminează sfidătorii ce răsfoiesc acum codul bunelor maniere. Când plecaţi noaptea prin valea morţii, adică prin cartier, ce preferaţi pentru siguranţa dumneavoastră: o floare parfumată la rever sau un pistol?
@4mall: Pai da, Aikido nu kick-boxing. Asta presupune ca trebuia a sa fie pasnic, in armonie cu universul nu iute la manie. 🙂
@iulian rinder: Mulţumesc! Dar nu o lua prea în serios, aici se glumeşte şi când se laudă violenţa, şi când se condamnă. 🙂
@Cristi: Chiar aşa! Dar cei mai mulţi cred că dacă fac această artă marţială, sunt un fel de Bruce Lee autohton. Iar pe francez l-am lovit mai mult cu “ki”-ul. 😛
Hmmm… cu ki-u’? Da’ nu ierea mai ieficient un par, fătu’ moşului? Că de rafinamente gen atârnat cu capu-n jos, deasupra unui foc în care să arunci o mână de ardei iuţi, ori de plimbat între faruri nu mai întreb… 😀