Oameni îndatoritori de altădată
Julius Constantinescu
În vremea studenției mele, prin anii ’90, mai exista încă solidaritate între români. De pildă, dacă te întâlneai prin oraș cu vreun amic și acesta era însoțit de o cucerire recentă, era de la sine înțeles să-l oprești și să-l rogi umil să te mai aștepte o săptămână cu suta aia de mărci.
– Nu-i problemă, mi-i dai când ai, răspundea amicul, făcându-ți cu ochiul, iar fata rămânea impresionată de înțelegerea și generozitatea de care proaspătul ei iubit da dovadă față de prietenii săi.
Un gest frumos, să recunoaștem, pe care, din păcate, nu-l mai întâlnim la tinerii din ziua de azi.
Pentru a întări cele spuse mai sus, voi povesti o întâmplare din acele vremuri din care se va vedea că lucrurile stăteau într-adevăr așa, spre pilda și învățătura cititorilor noștri mai tineri.
Ilie era un student liniștit. Nimeni nu-și amintește să fi fost implicat vreodată în vreun scandal, deși bătăile izbucnite la cârciumile din apropierea căminelor nu erau un eveniment tocmai rar. Căpătase numele de „Pensionaru” – în parte datorită firii sale blajine, în parte pentru că, la cei 23 de ani ai săi, părea mai în vârstă decât toți asistenții de la universitate.
Într-o seară, după ce a făcut un duș – în sine un fapt suficient de îngrijorător – și s-a ferchezuit timp îndelungat în fața oglinzii la baie, a scos din dulap o sticluță cu parfum, din care s-a stropit din belșug. Ăștia din cameră, să leșine.
– Ilie, da’ de când ai tu parfum?
– Am, a mormăit Ilie, că nu era lung la vorbă.
Când l-au văzut în cămașă și punându-și sacoul, pe care nu-l purta decât la examene, au înțeles că e groasă.
– Ilie, doar nu te-ntâlnești cu vreuna!
Asta era, într-adevăr, ceva neobișnuit, fiindcă Ilie nu fusese văzut niciodată în compania unei femei.
Cât l-au cusut, cât l-au descusut, n-au scos nimic de la el. Ilie tăcea mormânt, își potrivea cărarea cu pieptănul și, când a terminat cu dichisitul, a ieșit pe ușă și dus a fost.
– După el!, au strigat pehlivanii, și într-o clipă au fost gata.
Au coborât strada Republicii după el, la o distanță sigură, și l-au urmat până ce a intrat la Croco. Au rămas peste drum, fără să-l scape din ochi, căci cofetăria Croco avea vitrine mari și-l puteau vedea bine. După o vreme, Ilie a ieșit însoțit de o femeie care-l ținea de braț.
– La Conti!, s-a dat semnalul, și au tulip-o în galop până în capătul celălalt al străzii.
Acolo, și-au tras sufletul și, tocmai când se pregăteau s-o ia în sens invers ca să-i iasă în cale, ca din întâmplare, lui Ilie, a picat de la școală și al treilea coleg de cameră.
– Băi, l-au informat ăștia doi, vine Ilie de la Croco cu una. O luăm pe rând încolo, să-i facem o bucurie.
Și iată-i pe cei trei tovarăși ai lui Ilie, la distanță de 50 de pași unul de altul, mergând agale pe strada Napoca și dând nas în nas cu Ilie.
– Salut, Ilie!
– Ăăă…
– Mă, când îmi dai banii ăia înapoi? Ai zis că mi-i dai săptămâna trecută…
– Ce-ai, bă, ești nebun??
– Aaa, a zis lung ticălosul, zâmbind cu subînțeles și trăgându-i cu ochiul lui Ilie așa fel încât să fie sigur că-l vede și fata, mi-ai dat banii, așa e. Uitasem!
Și a ridicat teatral din umeri, ca să nu existe nici un dubiu că minte intenționat ca să-și repare gafa. Până să-și revină Ilie, s-a făcut nevăzut.
Un altul poate l-ar fi luat la bătaie pe cel de-al doilea coțcar imediat ce l-ar fi zărit. Nu și Ilie – el era o fire prea blajină, și, în plus, încă nici nu înțelesese prea bine ce i se întâmplase.
– Noroc, Ilie! Ai făcut rost de banii ăia? Mă, luni trebuie să-mi plătesc căminul, vezi cum faci, te rog.
Și din nou sceneta cu gata – chipurile, văzuse fata prea târziu.
Al treilea a întâlnit un Ilie pământiu, cu privirea grea. Dar avea avantajul că el venea de la școală, putea pretinde că s-au întâlnit întâmplător.
– Salut, Ilie!
– Hmm!
– Ce-ai, mă?
– Hmm!
A făcut cunoștință cu prietena lui Ilie, au vorbit de școală, a fost bine. Nu se întâlnise cu nimeni, nu știa nimic, întâlnirea a decurs amical. La sfârșit, a fost chiar binevoitor, așa cum îi stă bine unui prieten:
– Nu mai merg mâine la decan, nu-mi mai trebuie sacoul. Ține-l cât ai nevoie.
A doua zi, Ilie și prietena lui s-au despărțit. Motivul nu s-a aflat niciodată. Știți cum e Ilie – ce să scoți de la el?
Ce ti-e si cu invidiosii astia! Excelent povestit!
bine ca nu a primit o replica de genul : salut ilie , ti-am luat ofloxacinul pentru gonoree , imi dai tu banii cand ai !
Si uite asa Ilie s-a mutat prin Vaslui unde a avut o cariera stralucita de manevrat toporul in fata celor ce ii intrerup intalnirile amoroase.
http://4.bp.blogspot.com/-UptndAcYvyc/TfilnI2docI/AAAAAAAAAQU/h9x7mQqaU4M/s1600/03-american-psycho-sept14.jpg
sau
http://9gag.com/gag/1651138
De asta nu reușesc unii să se însoare nici până la 35 de ani.
@sebra: Hmm! :))
@sebra: 38.
Ma, nu cumva Ilie asta esti tu? 🙂
Nu spun la nimeni, ramane intre noi. 😀
@sebra: Da fetele de ce nu reusesc? 🙂
Ilie si-a mai revenit dupa experienta asta?
@JULIUS:
Știm că în ultimii 3 ani n-ai mai avut nevoie de așa prieteni,te-a și ajutat site-ul. 😀
@NNA:
Păi dacă se pun să facă cocături la a 3 a întâlnire?? :))
@JULIUS: 38 si creste. 🙂
@sebra: Corect. :))
Oh…Croco…
Of…Conti…
sebra, ai dreptate. ţine un like.
(nu că ţi-a fo’ dor, zi tu.)
@Cougar:
ţi-o fo’ *
😀
Saracu’ Ilie…
Toti aia de i-ati sabotat prima relatie, veti ramane neinsurati. Poate auziti ca Ilie are vreo mina de diamante si arde numa gagici de pe coperta playboy
serban, corect.
Nu degeaba e vorba “fereste-ma Doamne de prieteni, ca de dusmani ma feresc eu”..
Şi uite aşa ajunge o femeie misandră.
Româncele sunt înapoiate.
Femeile adevărate, din ţările civilizate, se bat sângeros pe câte-un bărbat copt, fin, care n-are pasiuni abjecte (box, fotbal, haleu, pian), ci stă liniştit, fumând ţigară de la ţigară până la 3-4 dimineaţa, în faţa computerului, pe facebook şi propriul blog de umor pe care îl adoră, pe când pe ele le respectă!
Bre Julius, ca bosorogu, imi aduc aminte de fapte si actiuni din anii 90. De exemplu, era firesc sa iti chemi un prieten la una doua beri mari. Pe bani lui, evident. O bere mare inseamna o naveta. Cat despre colegi, ce sa spun? Pe mine si pe alti patru ne-a chemat la el acasa un fiu de primar. Tatal sau, baiat fain, ne-a invitat in pivnita. Dotat omul in materie de vinoase. Ii spune amicului ,,ba, tu chiar esti coleg cu ei? Pai nu iti este rusine? Du-te la bucatarie sa faci ceva de mancare”. Doua zile am stat la sprituri cu primarul. Cand am plecat, fiul sau, colegul nostru care de fapt vroia sa ne arate ce bine o duce, era singurul treaz si ne-a condus cu masina la Iasi. Era singurul care nu bause dacat apa delicioasa de la chiuveta.
va rog sa nu ma mai moderati [-(
@camionagiu:
:-bd
@camionagiu: Advertiser iti scrie pe frunte!
sau vrei sa-ti deschizi o agentie de matrimoniale, asa de hobby 😀
@JULIUS: Pisi stie ?
[…] citeşte mai departe pe Daily Cotcodac […]
[…] citeşte mai departe pe Daily Cotcodac […]
[…] citeşte mai departe pe Daily Cotcodac […]
[…] citeşte mai departe pe Daily Cotcodac […]
[…] citeşte mai departe pe Daily Cotcodac […]
[…] citeşte mai departe pe Daily Cotcodac […]
[…] citeşte mai departe pe Daily Cotcodac […]
[…] citeşte mai departe pe Daily Cotcodac […]
[…] citeşte mai departe pe Daily Cotcodac […]