Julius Constantinescu

În vremea studenției mele, prin anii ’90, mai exista încă solidaritate între români. De pildă, dacă te întâlneai prin oraș cu vreun amic și acesta era însoțit de o cucerire recentă, era de la sine înțeles să-l oprești și să-l rogi umil să te mai aștepte o săptămână cu suta aia de mărci.

– Nu-i problemă, mi-i dai când ai, răspundea amicul, făcându-ți cu ochiul, iar fata rămânea impresionată de înțelegerea și generozitatea de care proaspătul ei iubit da dovadă față de prietenii săi.

Un gest frumos, să recunoaștem, pe care, din păcate, nu-l mai întâlnim la tinerii din ziua de azi.

Pentru a întări cele spuse mai sus, voi povesti o întâmplare din acele vremuri din care se va vedea că lucrurile stăteau într-adevăr așa, spre pilda și învățătura cititorilor noștri mai tineri.

Ilie era un student liniștit. Nimeni nu-și amintește să fi fost implicat vreodată în vreun scandal, deși bătăile izbucnite la cârciumile din apropierea căminelor nu erau un eveniment tocmai rar. Căpătase numele de „Pensionaru” – în parte datorită firii sale blajine, în parte pentru că, la cei 23 de ani ai săi, părea mai în vârstă decât toți asistenții de la universitate.

Într-o seară, după ce a făcut un duș – în sine un fapt suficient de îngrijorător – și s-a ferchezuit timp îndelungat în fața oglinzii la baie, a scos din dulap o sticluță cu parfum, din care s-a stropit din belșug. Ăștia din cameră, să leșine.

– Ilie, da’ de când ai tu parfum?
– Am, a mormăit Ilie, că nu era lung la vorbă.

Când l-au văzut în cămașă și punându-și sacoul, pe care nu-l purta decât la examene, au înțeles că e groasă.

– Ilie, doar nu te-ntâlnești cu vreuna!

Asta era, într-adevăr, ceva neobișnuit, fiindcă Ilie nu fusese văzut niciodată în compania unei femei.

Cât l-au cusut, cât l-au descusut, n-au scos nimic de la el. Ilie tăcea mormânt, își potrivea cărarea cu pieptănul și, când a terminat cu dichisitul, a ieșit pe ușă și dus a fost.

– După el!, au strigat pehlivanii, și într-o clipă au fost gata.

Au coborât strada Republicii după el, la o distanță sigură, și l-au urmat până ce a intrat la Croco. Au rămas peste drum, fără să-l scape din ochi, căci cofetăria Croco avea vitrine mari și-l puteau vedea bine. După o vreme, Ilie a ieșit însoțit de o femeie care-l ținea de braț.

– La Conti!, s-a dat semnalul, și au tulip-o în galop până în capătul celălalt al străzii.

Acolo, și-au tras sufletul și, tocmai când se pregăteau s-o ia în sens invers ca să-i iasă în cale, ca din întâmplare, lui Ilie, a picat de la școală și al treilea coleg de cameră.

– Băi, l-au informat ăștia doi, vine Ilie de la Croco cu una. O luăm pe rând încolo, să-i facem o bucurie.

Și iată-i pe cei trei tovarăși ai lui Ilie, la distanță de 50 de pași unul de altul, mergând agale pe strada Napoca și dând nas în nas cu Ilie.

– Salut, Ilie!
– Ăăă…
– Mă, când îmi dai banii ăia înapoi? Ai zis că mi-i dai săptămâna trecută…
– Ce-ai, bă, ești nebun??
– Aaa, a zis lung ticălosul, zâmbind cu subînțeles și trăgându-i cu ochiul lui Ilie așa fel încât să fie sigur că-l vede și fata, mi-ai dat banii, așa e. Uitasem!

Și a ridicat teatral din umeri, ca să nu existe nici un dubiu că minte intenționat ca să-și repare gafa. Până să-și revină Ilie, s-a făcut nevăzut.

Un altul poate l-ar fi luat la bătaie pe cel de-al doilea coțcar imediat ce l-ar fi zărit. Nu și Ilie – el era o fire prea blajină, și, în plus, încă nici nu înțelesese prea bine ce i se întâmplase.

– Noroc, Ilie! Ai făcut rost de banii ăia? Mă, luni trebuie să-mi plătesc căminul, vezi cum faci, te rog.

Și din nou sceneta cu gata – chipurile, văzuse fata prea târziu.

Al treilea a întâlnit un Ilie pământiu, cu privirea grea. Dar avea avantajul că el venea de la școală, putea pretinde că s-au întâlnit întâmplător.

– Salut, Ilie!
– Hmm!
– Ce-ai, mă?
– Hmm!

A făcut cunoștință cu prietena lui Ilie, au vorbit de școală, a fost bine. Nu se întâlnise cu nimeni, nu știa nimic, întâlnirea a decurs amical. La sfârșit, a fost chiar binevoitor, așa cum îi stă bine unui prieten:

– Nu mai merg mâine la decan, nu-mi mai trebuie sacoul. Ține-l cât ai nevoie.

A doua zi, Ilie și prietena lui s-au despărțit. Motivul nu s-a aflat niciodată. Știți cum e Ilie – ce să scoți de la el?