Herta Müller, comunismul şi furculiţa
Acesta este un dialog imaginar cu scriitoarea germană de origine română Herta Müller, câștigătoare a premiului Nobel, şi vom vorbi despre…
Herta: Șșșșșșt!
Herta o înhață pe Nadia, o trântește pe un scaun și închide ușa în urma ei. Apoi se uită bănuitor în dreapta și-n stânga.
Herta: Cine mai e cu tine?
Nadia: Nimeni, doar eu.
Herta o țintuiește pe Nadia cu privirea-i albastră de guvernantă severă.
Nadia: Pe bune. Jur pe roșu. Să mă mănânce purecii dacă mint.
Herta: Cine o să mai afle ce-am vorbit cu tine?
Nadia: Păi, toți ăia care îmi citesc blogul. Dar nu sunt prea mulți. Sunt jenant de puțini. Pe cuvântul meu.
Herta (strâmbă din nas): N-am încredere în nimeni. Mă rog. Despre ce vrei să vorbim?
Nadia: În primul și-n primul rând, aș vrea să vă felicit că l-ați făcut KO pe Liiceanu când ați vorbit cu el la Ateneu. Nu pot să-i sufăr pe Liiceanu, Patapievici şi Manolescu, sunt nişte închipuiţi. În concluzie, felicitări, doamna Müller!
Herta: Scutește-mă cu lingușelile astea securistice. Altceva?
Nadia: Păi, să vorbim despre cartea dvs. Animalul inimii, intitulată în engleză Țara prunelor verzi, astfel încât posedând și varianta în engleză inițial am crezut că e altă carte și m-am prins abia după vreo 20 de pagini.
Herta: Personajul principal este o tânără germană, fiica unui fost soldat SS, care locuiește într-o dictatură și pleacă din satul natal la oraș, la facultate. Aici se simte din ce în ce mai zdrobită de statul polițienesc și…
Nadia: Mă scuzați că vă întrerup, e vorba de o autobiografie?
Herta: E un roman, domnișoară, nu știi ce-i acela un roman?
Nadia: Ba da, ba da. Iertați-mă, și, vă rog, continuați.
Herta: Mediul în care trăiește eroina noastră este absolut apăsător. Atâta ipocrizie, supraveghetori la tot pasul, oameni mușcând din friptură ca animalele, sau ciopârțind-o cu lingura, pentru că nu existau furculițe și cuțite…
Nadia: Nu erau furculițe?
Herta: Nu.
Nadia: Nici cuțite?
Herta: Nici.
Nadia, dezolată: În toată România comunistă nu exista un set complet de tacâmuri. Doamne! Am auzit eu că era rău, dar nu mi-am imaginat că era chiar în halul ăsta…
Herta: Domnișoară, ți-am mai zis, un roman nu e ca un reportaj jurnalistic, chiar dacă e inspirat de realitate, e ficționalizat…
Nadia: În fine, să trecem mai departe.
Herta: Eroina noastră locuia într-o cameră a căminului studențesc cu alte patru fete, care își aplicau cu scobitoarea tușul de gene improvizat, pentru că nu exista rimel adevărat, și cântau în timp ce-și aranjau rochiile și ciorapii…
Maria Tănase: Mi-o zis mama că mi-o da, văleleu, văleleu, Zestre când m-oi mărita, văleu, văleu, văleleu/ 20 de perne mici, văleleu, văleleu, toate pline de furnici, văleu, văleu, văleleu.
Nadia: Fetele de la cămin cântau d-ale Mariei Tănase.
Herta: Da. Apoi una din ele a fost sinucisă pentru că se culca cu un baștan și protagonista și-a dat seama pentru prima dată cu adevărat de putreziciunea regimului dictatorial. A ieșit să se plimbe noaptea și să asculte vântul… (îi face un semn Mariei Tănase)
Maria Tănase: Aseară vântul bătea, badea-n brațe mă strângea, /De-ar fi bătut vântul mult, m-ar fi strâns de m-ar fi rupt.
Herta: Și s-a gândit la capcana în care trăiește. În cele ce urmează s-a împrietenit cu alți trei tineri germani și împreună citeau cărți subversive și recitau poezii subversive. Securitatea era pe urmele lor, îi interoga și îi tortura din când în când. Eroina noastră s-a dus într-o zi la râu…
Maria Tănase: Mă dusei, păi mă dusei să trec la O-o-lt. Cu a mea, cu a mea, cu a mea mândră cu tot.
Herta: Și s-a gândit să se înece, dar s-a răzgândit. Prietena ei cea mai bună, Tereza, s-a îmbolnăvit de cancer, iar doi dintre prietenii ei nemți au fost și ei sinuciși. Eroina noastră însă a reușit să emigreze cu bine în Germania.
Nadia: Și cei rămași în țară i-au cântat Cine iubește și lasă, presupun.
Herta: Da. (face semn către Maria Tănase)
Maria Tănase: Cine iubește și lasă, cine iubește și lasă, Dumnezău să-i dea pedeapsă…
•
Nadia: Bine, m-am lămurit. Să trecem la Regele se înclină și ucide.
Herta: Aceasta este o colecție de eseuri autobiografice despre viața mea, tânără germană, fiică a unui soldat SS, născută și crescută în dictatura comunistă. Am plecat din satul natal la oraș, unde m-am simțit tot mai zdrobită de dictatura statului polițienesc, eram interogată și torturată, doi dintre prietenii mei au fost sinuciși, prietena mea cea mai bună, Jeni, bolnavă de cancer, a…
Nadia: Stați, stați. E aceeași poveste pe care am auzit-o adineauri, fără Maria Tănase.
Herta: E povestea vieții mele.
Nadia: Dar mai devreme ați zis că nu e o autobiografie.
Herta: Aceea nu era, dar era inspirată de…
Nadia: Era exact aceeași chestie! Ce rost are să spui același lucru de două ori?
Herta: E o poveste importantă, care trebuie spusă, nu trecută sub tăcere, domnișoară. Te rog să citești și acest articol în care povestesc exact ce mi-a făcut Securitatea și încă îmi face, o simt mereu suflându-mi în ceafă!
Nadia: Interesant. Dar nu puteați să-mi spuneți să citesc direct articolul și să nu mai pierd vremea cu cele două cărți? Ce rost are să citești același lucru de mai multe ori?
Herta: Nu înțelegi că ororile comunismului românesc trebuie demascate?
Nadia: Ba asta înțeleg.
Nadia ia o pauză în care tace și cugetă adânc.
Nadia: Altceva nu înțeleg. Dacă prietenii sinuciși și bunicul care juca șah și i-a crescut iarăși părul de la frunze de nuc și tatăl din SS și toate alea sunt adevărate, atunci ați vorbit serios și cu furculițele și cuțitele?
Herta: Cu asta ai rămas tu din tot ce ți-am spus?? Dar Securitatea? Dar interogatoriile? Dar…dar…
Nadia, împăciuitoare: My dear, you have an obsession.
Nadia o mângâie pe Herta pe păr ca să o mai liniștească un pic, apoi pleacă să o sune pe maică-sa și să o întrebe dacă existau cuțite și furculițe în comunism.
chiar ca VALEU frate =)) =)) =))
Imi place, bravo!
Bai, sa scrie numai Nadia ca… etc etc.
debut ? special guest? e duminica dimineata (unii au capul mare) si voi veniti cu texte de astea grele, despre carti si cultura (başca ditai articolu in engleza), si fara nici un avertisment. Ooooffff..
Welcome , Nadia 🙂
Bravo Nadia! Totusi, “batcampii.ro”? :))
@Nadia,
Welcome to the jungle 😀
totusi, chiar batecampiipunct.
Mai, voi ati vazut ce soare frumos e afara? :))
Faină postare!
Tu chiar avusăşi răbdare să citeşti DOO cărţi de herta muler?
foarte interesant, nadia! As vrea sa vad cum ar arata un interviu al tau cu Doris Lessing!
sper ca urmatorul interviu e cu Julius si apoi unul cu Pirca , din exil=)) oricum, sa ia interviuri numai nadia ca ea stie=))
mai am o intrebare :T.0ader e un fel de Herta Muller sau Herta e un fel de T0.ader?Largind un pic rationamentul inseamna ca spam=germanica? clar vreau si eu…..=)) M3bis tu esti vamesul =))
“confiscase Securitatea toate furculitele si cutitele, ca sa nu avem arme in caz de revolutie”.
Bine, Nadia! Dar zau asa, saracu’ Faulkner…
e de pus în scenă.
În ultimul an am recitit integral colecţia Jules Verne. Recomand.
Ia s-o fi întrebat despre IRQ. Şi-ar fi dat drumul de nu mai puteai s-o opreşti. Iar Maria Tănase ar fi cântat “cine-a pus SCSI-ul în drum” şi “un ţigan avea o placă, doi jumperi şi o interfaţă”.
:)) Fantastic. Felicitări, Nadia.
Un bătrân torţionar a spus odată:
“- Nu există tovarăşe talentate, ci doar edituri prea multe.”
(Bine, era şi cam misogin de felul lui… =)) =)) )
clar. Julius si Nadia au preferinte comune – laureatii Nobel pt. literatura! data viitoare, cand Julius va mima ceva, Nadia va ghici, cu siguranta! eu sper ca, totusi, Rashi va renunta la greva. ca eu prefer filmele!
aaaaa, daaaa, bravo Nadia! a bate campii cu gratie e o arta!
@andryusha: Pai apuca-te domle de ceva mai serios acuma, nu scriitor francez…auzi, fraaaanceeez!
De ce sa existe cutite si furculite, daca tot n-aveai ce hali cu ele? Doara crevetii de Vietnam ii puteai manca direct cu mana.
Oricum, mie imi place mai mult Hertha Berlin 🙁
@RoseN: Am mai bine de 10 ani de când nu mai citesc literatură. Doar Jules Verne, Eragon, Old Surehand, chestii din astea. Ştii cum e – după o anumită vârstă, începi să dai în mintea copiilor… :))
Si data viitoare as prefera un interviu cu Aglaja Veteranyi. Sau daca nu se poate un interviu, sa mimeze Julius “De ce fierbe copilul in mamaliga”.
@andryusha: io zic sa bagi si un Ciresarii =))
@aisha: poate laureatii premiului Herder.
Io v-am rugat saptamana trecuta sa nu mai scrieti mai mult de 5 randuri… ca nu citesc mai mult. Da’ vad ca nimei nu asculta. Mda asa isi pierd unii cititorii…. .Deci Julius………..baga la cap.
@Nadia
Puteai totusi s-o intrebi ce e cu coafura aia… :))
@Lepka: “Cireşarii” face parte din acea categorie de lecturi pe care, dacă nu o faci la vârsta potrivită, îţi este practic imposibil s-o reiei nişte ani mai târziu… =))
@andryusha: Eh, macar ai scuza ca le citesti la prunci, le faci cultura 😀
Si totusi Maria Tanase ce cauta acolo?
@RoseN: Nope. Pruncii din ziua de azi îşi completează studiile pe YouTube, peţeavă şi pe alte site-uri interesante. Asta când reuşesc să-şi desprindă mintea de la filosofiile lui Hanna Montana ceea ce, să recunoaştem, e teribil de greu… =)) =))
@andryusha: dar Lord of the rings?
@Nadia 10(zece) . ;)) Esti prima care a luat nota 10 pentru un text publicat pe DailyCotcodac.
@clara: Pînă acum nu, mulţumesc, da’ nu se ştie niciodată cum evoluează boala… =))
@andryusha:
Pffu…mi s-a făcut dor de Winnetou 🙁
@sebra: Şi mie. Trebuie să fac rost neapărat de el. Şi de Old Firehand, Old Shatterhand, Tom Sawyer, Huckleberry Finn… mamă, cât e de recuperat!…
@andryusha: Mie de Scatiu şi Babuşcă. O fi grav? =))
@Dan1: Ha? Scatiu şi Babuşcă??? astia cine mai sunt?
@Dan1: Am impresia că de primul scapi cu un antibiotic puternic, al doilea trece singur dar e posibil să lase sechele… =)) =))
@Ciprian: intr-adevar 10. totusi, oare de ce a fost publicat in DC? liiceanu, patapievici si manolescu i-au blocat accesul in niste reviste serioase? sau herta muler boicoteaza alte publicatii?
[…] sau care, deși sunt vii, n-ar sta niciodată de vorbă cu Nadia în realitate” se găsește AICI, pe blogul colectiv de mare succes Daily Cotcodac. Clic pe link și veți avea prilejul să aflați, […]
@Dan1, asa ca pentru tine:
http://www.youtube.com/watch?v=iBdspdKPi-s&feature=player_embedded
@clara tinand cont ca nu am vazut-o pe Nadia comentand pe aici,(tu ai vazut-o?) am impresia ca Julius a furat textul de pe campiile nadiei :)) si l-a pus aici. )) Ca sa nu se supere autoarea i-a pus link.
@Julius nu sari bre, mai glumesc si eu. 😀
@RoseN: Eroii unui foileton din Cutezătorii – Ostrovul lupilor, parcă (fără legatură cu Sadoveanu). S-a făcut şi un film, prin ’72 sau ’73.
@Ina_adevarata: Uauuu! Merci!
@Ciprian: Asta e gluma de spam – de la 6 luni la 2 ani! =))
@Dan1 Asa de grav este? Dar vezi ca m-a iertat chiar daca am antecedente. :)) S-a mai inmuiat si Tiranul. 😀
@Ina_adevarata: da, e alb-negru, dar macar nu e mut! ce, sunteti prea tineri ptr aventurile capitanului val- vartej?
@Ciprian: nu, nu, biet muritor! asta se cheama sa ai deasupra capului sabia lui damocles !
@lulu: Maria Tanase reprezinta soundtrack-ul, sau cum ii zice. 🙂
@insignifianta Deap, Herta asta e o femeie cu coloana ..sonora. =))
@Insignifianta: deci e un dialog imaginar-fantastic ca sa zic asa
@clara: era vorba de oul lui Columb, nici vorba de sabie ;))
@lulu: Mai rau, mult mai rau……..e un monolog ;))
… sau marul lui Wilhelm Tell… mai linistitor?
dar http://www.batcampii.ro/ este plin de astfel de postari geniale! Sunteti cu totii invitati sa o descoperiti. Ea scrie de multa vreme!
@Ciprian: Are, bre! Daca are, are! 🙂
@lulu: Cu multiple referinte in real (vezi scobitoarea) 🙂
Misto tecst, mi-a placut. Hoasca asta de Nadia scrie bine (sa scrie numa ea, ca ea jtie). De ce zic hoasca? Simplu, ba:
Geta-i sor-mea“Nadia Barbu” e de fapt Herta Muller, gogule! De cand asteapta ea sa zica trebile astea pe subt incognito…@camionagiu: “Trebile ăştia”, vroiai să zici, nuu? A dreacu’ grama(o)ftica asta! 😉
sincer, eu în loc de Hertha, o prefer pe Dicke Bertha!!! 😀
ha. ha. ha.
e una herta müller care e laureata de premiu nobel pentru literatura. daca ma uit la lista laureatilor nobel la literatura vad numai nume grele ale literaturii mondiale. herta e socotita international de acaesi valoare si al aceasi inaltime cu ceilalti laureati nobel. herta müller va ramine pentru totdeauan in panoplia asta in istoria literaturii universale indiferent daca unora le place sau nu.
nadia barbu e… cine e…? o cunosc macar aia din cartieru ei?
@Constantin: Taci! Că, oricum, nu ştii să vorbeşti!
@Constantin: dacă tăceai, filozof rămâneai!!!
vai, dar sint uimit :))
atita toleranta fata de alte pareri ma umple de incintare. deci cine are o alta parere mai bine sa taca :))
@Constantin: Nu, domnule, poţi să ai altă părere, este chiar indicat, dar să înţeleg şi eu. Sau, măcar, să râd. Că de mirat, mă mir, oricum.
@Constantin: comisia nobel e oricum ,dar nu infailibila. f f des premiile se acorda pe criterii politice sau conjuncturale. LLosa a asteptat atat de mult sa ia nobelul, eco,pynchon, Kundera, roth,oates asteapta si acum, borges si cortazar,saracii au asteptat degeaba, in timp ce istoria personala a hertei muller, mai putin talentul i-a adus totusi premiul.si noi romanii ne asociem gresit cu premiul ei. ma doare sufletul ptr nichita, arghezi, sorescu, blaga… oricare dintre ei l-ar fi meritat cu adevarat.
@Constantin:
Pai bre, nu întelesesi din comentariul camionagiului ca Nadia e de fapt chiar Hertha
insusiînsasi. =))Mda, tipic romanesc. In timp ce voi va dati in barci la comentarii, imbogatindu-l pe si asa magnatul Julius (se aude ca si-a comandat o flota de 12 BMW 760 Li pentru a iesi din casa, in conditii cica decente, cu suita sa de autori), Camionagiu traieste o drama: tocmai am aflat ca nu pot sa iau premiul la care visam – Man Booker Prize. E doar pentru cetatenii Commonwealth-ului.
@camionagiu: Bre, da’ asta e chiar o lovitura mârsava! Poate reuseste Julius sa te consoleze cu niste felicitari de-alea? =))
Eu as fi foarte interesata de un interviu cu domnul Assange…. cine stie ce ne mai spune despre Roamnia:)
[…] şi interviul acordat siote-ului nostru de Herta Müller! Herta Müller, comunismul şi furculiţa var addthis_config = […]
[…] şi interviul acordat site-ului nostru de Herta Müller! Herta Müller, comunismul şi furculiţa var addthis_config = […]