Promo

Cetatea care n-a fost cucerită niciodată

Ina Gabriela Funețan
Julius Constantinescu

 

Cei mai mulți dintre voi ați vizitat cel puțin o cetate. Măcar una mică, o cetățuie, un zid emoționant din cinci bolovani. Poate ați avut ghid sau poate ați întâlnit printre ruine un cioban care v-a zis umflându-și pieptul: “Asta o fost cândva o cetate mândră! N-o fost cucerită niciodată!” Dacă obișnuiți să vizitați ruine, ați întâlnit o grămadă de asemenea glorioase pietre.

 

În cele ce urmează o să vedem însă o cetate care chiar nu a fost cucerită niciodată – Cetatea Finiș sau Belovard. O găsiți în Finiș, Bihor, cum ieșiți din Beiuș pe stânga, străbateți Finișul până-n capăt, apoi țineți drumul până-ntr-o poiană unde vă desfaceți o bere și admirați peisajul. Cetatea e acum deasupra capetelor voastre, pe vârful unui deal accesibil doar vizitatorilor fără burtă.

 

 

Cetatea asta a fost cândva, cum altfel, măreață și strălucitoare. Prin sec. XIII, când a fost ea construită, ceva a fost greșit în planul de urbanism, că au așezat cetatea la distanță mare de orice drum important – drumul Finișului se-nfundă în dealul cetății. Teoretic, n-au gândit-o rău: dacă pui cetatea afară din calea dușmanilor, ei pot jefui ținutul fără să te deranjeze.

 

Totuși, în primăvara lui 1294 cineva tot a tulburat liniștea locului: voievodul Roland Borșa a trimis o oaste să-l extragă din cetate pe Ioan, fratele episcopului de Oradea, care se afla aici la all inclusive; voievodul promitea celor aflați în cetate că-i lasă să plece teferi dacă-i predau fără împotrivire inventarul. Pe vremea aia, așa procedau investitorii în turism când puneau ochii pe o stațiune mai drăguță.

 

Fiind un tip suspicios din fire, voievodul a avut grijă să precizeze că oamenii cetății trebuie să plece neatinși de oricine, “fie de ai noștri, fie de valahi”.Lipsa de încredere a voievodului i-a jignit teribil pe oștenii săi, care și-au manifestat nemulțumirea pregătindu-se să-i belească pe apărătorii cetății și să jefuiască tot ce se putea jefui de pe-acolo.
Ioan și ai lui, nehotărâți, încă numărau prosoapele când gașca de ciomăgari ai voievodului Borșa a primit ordin să se retragă înainte să fi spart vreo tărtăcuță. Istoria nu a elucidat motivele acestei răzgândeli bruște; cel mai probabil, doamna Borșa a aflat că soțul plănuiește concediul la Finiș și s-a enervat: “La Finiș?? Hai, pe bune, eu îs femeie de dus în concediu la Finiș?! O cetate grecească n-ai cuceri, porcule!”

 

A fost singura bătălie înregistrată vreodată aici și, după cum vedeți, s-a tranșat în favoarea eroicului castelan și a vitejilor săi supuși.

 

Ulterior, toate celelalte primiri-predări s-au făcut pașnic, prin abandon cu incendiere: în 1661 au preluat-o turcii, iar în 1686 au venit austriecii. În scurt timp, austriecii au înțeles că nu are rost să aperi o cetate pe care n-o atacă nimeni, așa că au operat reduceri de personal și au lăsat cetatea Finișului de izbeliște. La începutul sec. XVIII, în timpul răscoalei curuților, câțiva rebeli s-au instalat aici la fereală, aer curat și peisaj, până ce răscoala a fost înfrântă. În 1711, austriecii dărâmă cetatea și pleacă din calcul pur imobiliar: nu merită, pur și simplu, să investești într-un resort mucegăit, mai bine îl demolezi și-ți faci concediile la Balåaton.

 

Vă invităm să mergeți și să vizitați Finișul, e un sat frumos locuit de oameni buni. Ca să vă impresionați prietenii cu forma sportivă în care vă aflați, puteți pretinde că ați urcat la cetate; pentru un selfie în photoshop e plin netul de poze cu donjonul. Cu ocazia asta, o să vă convingeți cu ochii voștri că nu există și nu a existat niciodată la Finiș un stadion în pantă – o altă legendă a acestor plaiuri pitorești.

 

Asta a fost povestea glorioasei cetăți a Finișului, învingătoare în fața invadatorilor cu 1-0 – practic, a fost singura cetate românească cu o apărare italiană. Dacă vreți să vedeți cu ochii voștri cetățile care fac obiectul poveștilor noastre de apărare românească, descărcați din Google Play sau iTunes aplicația Drumul Cetăților de la Bitdefender – cu ajutorul ei puteți găsi peste 300 de fortificații. Check-in-urile de acolo vă aduc premii – de pildă, la trei check-in-uri din aplicație primești pachetul Bitfedender Total Security 2017, dar urmează și alte premii surpriză.

Share:

12 comments

  1. CID 30 June, 2017 at 12:34

    Dragut !
    Sunt sigur ca Ina a scris textul si Julius a pus virgulele.
    Sunt primul la comentarii !! Ooooo !!!

  2. Tiberiu 30 June, 2017 at 13:00

    Insinuezi ca doamna Ina nu le are cu virgulele, ori ca Julius-Mogulius semneaza textele CA COpyPonta?!?

  3. sebra 30 June, 2017 at 23:03

    Eu sunt sigura ca Ina a scris textul iar Julius a bagat promo.

  4. CID 1 July, 2017 at 10:54

    Ca de obicei,Sebra are dreptate !
    De fapt,doamnele au intotdeauna dreptate !!
    Barbati din toate tarile,uniti-va !!!

  5. Dan1 4 July, 2017 at 14:51

    @sebra: Auzi sebruţo, da ‘ pe Rozica, Cms, Ruşen, Ciprian, NA sau Tzica i-ai mai văzut? 🙂

  6. sebra 16 July, 2017 at 09:45

    @Dan1,
    Tzica cred ca e in vreo biblioteca, restul sunt pe facebook.:-)

  7. Dan1 7 August, 2017 at 12:41

    Şefu’, aşteptăm şi noi un articol despre aventurile bravului soldat Julică la Untold! Mulţumim anticipat!

  8. Cms 7 August, 2017 at 12:57

    Sebra pârâcioasa!
    (Ţică comentează pe la Arhi şi Zoso)

  9. sebra 8 August, 2017 at 22:06

    @Cms,
    Si, il intelege cineva?

  10. Cms 9 August, 2017 at 07:51

    Stai că am greşit, mă gândeam la V3ntor.
    Tzica era doar al nostru, cred. Un fenomen unic, marca Daily Cotcodac. Poate va apărea din nou dacă se reanimă blogul.

  11. Dan1 9 August, 2017 at 12:35

    @Cms: Uaau, V3nT0R! O fi luat bacu’? 🙂

  12. Cms 10 August, 2017 at 00:05

    Sper, Danunule. Părea cam supărat în comentarii.

Leave a reply