Stephanie

Puțină lume știe, dar a existat întotdeauna chiar și în armata franceză un lucru care a funcționat ireproșabil. O situație în care bravul soldat francez nu a întors niciodată spatele inamicului, ci a luptat cu el bărbătește, de la egal la egal. Probabil ați ghicit deja, este vorba de bordelurile militare de campanie. Ele nu reprezintă, desigur, o noutate; tradiția acestor respectabile stabilimente merge departe în trecut, până la Cruciada a treia, în timpul căreia Filip Augustul, șocat de amploarea practicilor sodomite și a violurilor comise de franci, îi readuce pe aceștia pe calea Domnului aducând din Franța o corabie plină cu prostituate.

Marea Armată a lui Napoleon nu a dispus în mod oficial de bordeluri militare, dar asta nu înseamnă că i-au lipsit profesionistele amorului. Acestea au urmat îndeaproape trupele, căci unde era cerere ar fi fost chiar păcat să nu existe și ofertă. Unele se furișează în tabăra militară, după cum dovedește ordinul generalului Friant din 11 septembrie 1811, care cere oprirea acestora. Soldații beneficiază de aceste servicii peste tot în orașele pe care le traversează, atât în Franța, cât și în străinătate. Nu numai profesionistele practică prostituția, localnicele o fac pentru o bucată de pâine, ca berlinezele în 1806. În 1812, moscovitele de familie bună împinse de foame își oferă fetele soldaților, spre bucuria medicilor militari, care acum nu au de tratat doar tifosul și dizenteria, ci și o paletă largă de boli venerice pe care domnii soldați nu mai prididesc să le contacteze.

Armata franceză nu a renunțat la bordeluri nici în secolul XX – și bine a făcut, căci practic a fost singura șansă a soldaților francezi în secolul trecut să le-o tragă și ei cuiva. În Indochina, de pildă, statul major al armatei vedea bordelurile militare ca fiind unica soluție pentru a lupta contra bolilor venerice, care decimau trupele aproape cu același succes ca Viet Minh-ul.

Fiecare soldat poartă în pantaloni bastonul de mareșal

Soldații se întorc acasă în cel mai bun caz odată la doi ani. Războiul din Indochina e dus cu un dușman ascuns printre băștinași și provoacă un stres teribil. Singurele lucruri bune sunt alcoolul și fetele (și pe timp de pace tot alcoolul și fetele sunt singurele lucruri bune – notă Julius). Alcool se găsește, dar prostituatele locale prestează în condiții insalubre și sunt pline de boli. În această situație, gradele superioare își înving rușinea și cer bordeluri militare – un rău necesar, deci. Armata oferă contracte matroanelor, care își deschid bordeluri sub protecție militară, cu condiția ca acestea să fie subordonate personalului militar și supuse controlului medical (în foto: notă de serviciu privind funcționarea bordelului). Fetele au parte de controale ginecologice efectuate de către medicii militari, care decid dacă sunt apte combatante sau nu.

Bărbații nu pot să și exercite dreptul la plăcere decât după o ceremonie numită „parada pulelor”, ce consta în examinarea bastonului de mareșal de către un infirmier însărcinat cu înmuierea acestuia în permanganat. Vizitarea fetelor se face după un program prestabilit, soldații au un orar, ofițerii altul, scopul fiind ca acestora să nu li se încrucișeze drumurile. Ofițerii superiori au parte de un tratament deosebit, în cazul lor fetele deplasându-se „la domiciliu”.

Caricatură din presa franceză a vremii

Nu se știe cu exactitate care a fost ulterior soarta acestor femei, deoarece informațiile sunt destul de puține, subiectul e oarecum tabu în Franța, nefiind evocat foarte adesea în poveștile despre război pe care bunicii le spun nepoților.

Cu atenție mărită, orice curvă se mărită

Aș dori totuși să închei într-o notă optimistă, amintind de o întâmplare ce va fi pe placul doamnelor romantice și sensibile care au plâns cu muci la „Pretty Woman”. Unuia dintre soldații francezi i-a căzut cu tronc o fetiță veselă și s-a hotărât să facă din ea o femeie respectabilă. Conform regulamentului, militarii trebuiau să obțină în prealabil o autorizație de căsătorie de la minister. Aceasta se acorda în urma unei cereri la care tânărul trebuia să anexeze un certificat de moralitate al viitoarei mirese; or, în cazul unei prostituate era exclus ca acest document să poată fi obținut. E drept că omul ar fi putut avea sute de scrisori de recomandare de la camarazii săi, care ar fi putut confirma că tânăra își exercita cu talent si abnegație meseria, dar probabil că nu i-ar fi folosit foarte mult, domnii de la minister fiind destul de conservatori. Așa că a expediat-o pe aleasa inimii în Franța, la părinții săi, ca fată-n casa, pentru a-i îmbunătați un pic CV-ul, pe principiul că spălată e ca nouă. După câteva luni fata devenise un angel radios, pentru moralitatea ei băgând mâna-n foc atât socrii, cât și vecinii. Cei doi s-au căsătorit și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți, cunoscuții amintindu-și de ea ca fiind o persoană exemplară, soție și mamă devotată.

A fost, practic, o poveste cu finalizare fericită.