Pozele de nuntă sau cum să fim ridicoli până ce moartea ne va despărți
Ina_adevărata
Ne-am obișnuit să râdem de pozele de nuntă ale bunicilor- pozele alea cu miri țepeni, împopoțonați cu țoale mereu prea largi sau prea strâmte. Ni se par atât de ridicole, încât în ziua de azi nici un cuplu nu mai acceptă să facă acea unică Fotografie de Nuntă care se așează înrămată la capul patului, spre amuzamentul viitorilor nepoți.
Nu, mirii din ziua de azi nu mai acceptă să devină penibili într-o singură fotografie de nuntă. Ei vor mai multe: fotografii dinamice, care să-i înfățișeze în ipostaze romantice, trăindu-și iubirea activ. Pentru asta, angajează fotografi și cameramani, organizează ședințe foto complicate, cu scenarii elaborate și decor interesant.
Odată am asistat la o asemenea ședință foto la Muzeul Satului. Mireasa se târa prin iarbă la comanda fotografului, încercând să pară lascivă fără să rupă fermoarul – și așa tensionat – al rochiei albe. Mirele bondoc și ochelarist pândea de după o căsuță de lemn, urmărind – vădit nervos – cum cei doi se tăvăleau prin fân cu pretextul găsirii celor mai avantajoase poziții de fotografiat. În cele din urmă, s-a năpustit să-și recupereze miresica, intrând intempestiv în cadru. Mai mult ca sigur, imaginea lui de nătărău nădușit și furios va rămâne poza esențială a căsniciei lor: peste treizeci de ani, nevasta îi va demonstra cu ajutorul acestei fotografii că e un bou care i-a mâncat tinerețea.
Pe treptele castelului de la Bonțida, un cuplu nițel trecut era filmat de un cameraman obez. Vreun maestru de ceremonii original avusese ideea să înșire de-o parte și de alta a treptelor fetițe îmbrăcate în alb, care să arunce cu petale de trandafiri în fericita pereche, în timp ce aceasta pășea radioasă spre cameraman. Cameramanul trebuia să se îndepărteze grăbit pe măsură ce cuplul cobora spre el prin norii de petale, iar fetițele trebuiau să privească admirativ spre mireasă, pe principiul “abia aștept să fiu și eu ca tine, o piți bătrâioară măritată cu un mocofan ratat”.
Din păcate, maestrul de ceremonii nu prevăzuse un aspect: în mișcare, cameramanului i se zguduia burta în asemenea hal, încât copiii nu izbuteau să se concentreze spre însurăței, ci se stricau de râs privindu-l pe el. Până să repete de trei ori, până să devină vânăt de furie urlând: “nu la mine vă uitați! la eeei! la ei vă uitați!”, petalele din șorțulețe s-au dus naibii și proaspăt-căsătoriții s-au ales cu niște poze numai bune de arătat la nepoți peste ani: poze în care ei, cu fețe acre, defilau printr-o mocirlă de petale strivite.
La Bistrița, o mireasă poza “medieval” lângă biserica evanghelică, iar scenariul prevedea, nu știu de ce, ca ea să jure soțului credință în genunchi. I-o fi jurat și el ei, nu știu, că eu doar momentul ăsta l-am prins: ea îngenuncheată înaintea lui, în prezența onor invitaților. Un mic detaliu le-a stricat și acestor prea inventivi nuntași pozele de nuntă: era 22 octombrie și plouase. După emoționantul jurământ, mireasa s-a ridicat cu spumoasa rochie albă plină de noroi, aruncându-se disperată într-un stol de cuconeturi dichisite- mămicile și mămăile din alai- care au început să caute soluții de re-virginare a rochiei pentru continuarea ceremoniei.
În parcul din Baia Mare, un cuplu își fabrica ditamai clipul de nuntă. În clip, protagonista alerga printre copaci, iar mirele înfierbântat o urmărea; ea alerga artistic, zăbovind pe vârfurile picioarelor la fiecare pas și se mai întorcea – îmbietor-speriată- către satirul ce-o urmărea, gâfâind senzual în costumul prea strâmt. Din păcate, ceva nu mergea cum ar fi trebuit, pentru că artistul-cameraman îi punea mereu să repete mișcarea: “încă o dată, hai din partea asta, nu alerga așa repede că ai semnat deja certificatul, trebuie să-l lași să te prindă”. Într-un final, au renunțat la clip: mirele era în prag de infarct, iar mireasa își ștergea cu voalul sudoarea amestecată cu machiaj.
Totuși, preferații mei rămân doi tineri pe care i-am surprins făcându-și pozele de nuntă pe treptele de intrare în turnul bisericii Sf. Mihail din Cluj. Nicicum nu izbuteau să se așeze la poză: mirelui îi suna mereu telefonul, iar el ținea morțiș să răspundă de fiecare dată. La un moment dat, el a promis cuiva că sună pe altcineva și rezolvă ceva, după care s-a așezat pe trepte și chiar a sunat, în timp ce miresica, fotograful și alaiul așteptau răbdători în picioare, în jurul lui. Convorbirea devenea din ce în ce mai tensionată, un partener de afaceri al junelui se dovedea a fi neserios. “Îmi bag pula!” a urlat el, într-un final, către interlocutorul nevăzut. Asistența a încremenit. Un bătrânel de la marginea grupului, care nu prea înțelesese ce se întâmplă, l-a mustrat: “E dreptul tău, că de-acu’ e nevastă-ta, dar e rușine să strigi asta în gura mare”.
Cu textul asta ai intarit credinta unora ca tot mai bine in Vama sau prin Cappadocia.
De unde deducem că mai bine ţeapăn ca un manechin de ceară decât vivant fără creier
Sau oldies but goldies.
Londra, pe malul Tamisei, nu departe de Tower Bridge, o ancora veche de ornament in fata unui restaurant. Urcata pe ancora, o tinara chinezoaica in rochie de mireasa (jos era si el, la costum). Tinerii chinezi cu bani vin intai la Londra sa-si faca pozele de nunta cam prin toate zonele turistice, apoi please in china, fac nunta, si la nunta le proiecteaza invitatilor pozele/filmuletele “de nunta” din Londra
Fo` tri vorbe sa va spui:
1. Aia cu mireasa care ingenuncheaza in fata mirelui e cam banala; sa nu fie vreo fapta obisnuita, deja.
2. Tot FB ramane rege la poze, zau.
3. E pacat ca nimeni nu filmeaza sau fotografiaza momentele de dupa. Cand se inroseste cearsaful, de exemplu.
PS: e pacat sa duci barbatul la nunta si sa-l scoti din elementele lui: sa gateasca sau sa repare locomotive, de egzemplu.
Hm, cred ca noul aitist nu ma mai iubeste. (Nu ma trimite la naiba, ma trimite la Akis Met).
Cea mai sigura metoda de-a strica prietenia, sa faci schimb de telefoane, cu sotia.
Poate c-ar trebui ca pozele de nunta sa fie facute de legisti.
Na, ati vazut!
De-aia seful va trimite poze cu mama si din cand in cand cu indienii din Kongo, de prin vacante!
De vis sunt pozele făcute pe malul mării.
Am văzut cum o mireasă a ieșit de tot din cadru, a plonjat de pe pietroiul unde era, direct cu poponețul împăiat în mare, în timp ce un val nefotogenic a reușit să-i fleșcăie poalele miresii cu care eram noi.
Nu știam de care să râd mai tare.
@Sebra, păi la mare să tot faci poze! Poze cu mireasa, poze cu maimuța…
La Julius va fi simplu, va sta cuminte unde-l pune fotograful, doar să se ascundă cumva în poze faptul că l-au legat fedeleş.
ces 14/08/2015 @ 12:33
Cea mai sigura metoda de-a-ti verifica iubirea, sa faci schimb de telefoane, cu sotia.
Altădată se arunca cu orez sau cu bomboane, nu ca acum cu petale de trandafir, porumbei, fluturi…pozele se făceau pe lângă biserică cu toate rudele, apoi la restaurant cu nuntașii…ce scenarii, hoteluri de 5*, mireasa goală, doar cu vălul pe cap, pe un țărm alb din Guineea Bissau, după cum văd că se poartă acum și mirele cu un trabuc în gură, în lipsă de…perspective. Nu mai zic de odioasele mașini ale mirilor, cu buze proeminente și papion pe capota din față. Kitsch en-gros!!
Adum vreo doua zile, la Mamaia, când plaja era plină de părinți stresați si copii adormiți in căutare de ultraviolete bune( asta pe la vreo 6.30 dimineata) o mireasa si un mire ( la fel ca modelele din text, burtica, costum prea strâns, cămașă deja asumată de efortul de a pași prin nisip, pana la buza marii, fără sa ii între fărâme de scoici si in…) se chinuiau sa facă poze artistice cu răsăritul si marea. Doar ca marea era agitata si după niște seturi de fotografii între șezlonguri si chiștoace, rămășițele de ambalaje se înghețată, etc.., oamenii s-au hotărât sa între in mare. Si, pas după pas, cu fotograful care dădea indicații, au intrat pana la genunchi. Firește ca a venit un val care a trântit întâi mireasa, după care mirele, sărind sa o salveze, s-a înfofoliți in poalele ude si foarte multe, după care fotograful, nervos si burtos, a căzut cu camera cu tot peste ei. Bănuiesc ca albumul final arata bestial.
Deci observ ca Aksimet chiar mi-a papat bunatate de comentariu, emis pe data de 14 cu putin inainte de cel admis. Sa-i fie rusine!
Pozele de la nunta trebuie sa respecte cerintele facebook.
@ bogho: DA, mai ia un like de la mine!
Acum inteleg eu de ce nu mi s-a aprobat comentariul: vorbeam acolo despre poze desucheate, cum ar fi cele de dupa nunta, de la inrosirea cearsafului.
Prietenii de pe facebook sunt din ce in ce mai pretentiosi, nu mai e de ajuns sa spui cateva poze banale, chiar si cu pisici. Trebuie sa arati cat de fericit(a) esti in ziua nuntii, ca sa primesti like-uri si comentarii.
hai ca alea, pozele de altadata si aia, mirii de altadata erau mai autentici, mai sinceri
astia de acum, cu tot dichisul, cu zambetele alea tampe la comanda, miresele care dau capul pe spate si privesc cu ochii uscati ca niste bovine tampe straduindu- se sa para senzuale si secsi, cu tzatzele sus, cat mai sus ca sa arate pe ce valoare a pus mana papagalu, sunt de-un ridicol absolut gretos
poze pt facebook. prostime proasta. inepuizabila
Packardu’ ii lung cat gardul, mirii in poza ies prea mici dar sa cuprindeti limuzina, foto-kitsch.
nu doar pozele, ci intregul “eveniment” e penibil. Nu-i destul ca e cel mai nashpa moment al vietii, de care ar trebui sa scapi cat mai repede si mai neobservat. Ci se intrec in a fi cat mai ridicoli.